Decizia nr. 3286/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 2646/2003 a Tribunalului Teleorman

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2646 din 10 noiembrie 2003, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Î.L. și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC S.O. SA Teleorman, împotriva pârâtului Î.L., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 29.647.296 lei, reprezentând T.V.A. neachitat, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată, către pârât. Prin decizia comercială nr. 14 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a anulat ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, mai sus menționate.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta și, în ședința de astăzi, 1 iunie 2005, Înalta curte a pus în discuția părților din oficiu excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului, în raport de dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus arătate nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile comerciale al căror obiect are o valoarea de până un miliard, ori, în cauză, Curtea de Apel București a soluționat greșit apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței tribunalului, valoarea litigiului fiind sub valoarea menționată, respectiv de 29.647.296 lei. Potrivit dispozițiilor art. 299 1 C. proc.

civ., hotărârile date fără drept de apel sunt supuse recursului, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, modificat, în urma aprobării O.U.G. nr. 58/2003, prin Legea nr. 195/2004, în situațiile în care hotărârile judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță aceasta fiind, în speță, curtea de apel. În consecință, se va admite excepția, va fi desființată decizia curții de apel și se ca trimite cauza acestei instanțe, pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția. Desființează decizia nr. 14 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.