ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5546/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 596 din 6 aprilie 2009 a

Tribunalului Iași s-a admis acțiunea reclamantelor D.M.I., R.C.I.A.

și R.S.A.I.A. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare – cumpărare din 19 iulie 2006 încheiat între pârâții

Consiliul local Iași și H.G. și H.C. fiind obligați

pârâții să plătească reclamantelor suma de 2.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Apartamentul vândut

părților la 19 iulie 2005 fusese restituit în natură

reclamanților prin sentința civilă nr. 881 din 17 iunie 2005 a

Tribunalului Iași (definitivă și irevocabilă prin decizia

civilă nr. 10/2006 a Curții de Apel Iași.

S-a mai reținut că

indiferent că pârâtul Consiliul local Iași i-a asigurat pe

cumpărătorii Habdulea că imobilul nu este revendicat,

aceștia aveau obligația să verifice dacă imobilul era sau

nu revendicat, dacă apartamentul proprietarilor era sau nu întabulat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții H.C. și H.G. iar prin decizia civilă nr. 158

din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași s-a respins apelul

pârâților reținându-se următoarele considerente:

Prin contractul de

vânzare-cumpărare din 19 iulie 2005 Consiliul Local Iași a vândut

pârâților H.G. și H.C. imobilul - locuință situat în

Iași, pe care cumpărătorii îl ocupaseră anterior ca și

chiriași. Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în

conformitate cu Legea nr. 112/1995.

Prin sentința civilă nr.

881 din 17 iunie 2005 a Tribunalului Iași rămasă definitivă

prin decizia civilă a Curții de Apel Iași din 18 ianuarie 2006,

s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului

din Iași.

Pentru imobilele cu destinație

de locuință preluate de stat prin naționalizare, cu

încălcarea art. II din Legea nr. 92/1950, statul nu are titlu valabil

și în consecință, nu puteau fi vândute chiriașilor,

asemenea bunuri fiind exceptate de la vânzare, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Au fost exceptate de la

sancțiunea nulității absolute a contractului cazul

chiriașului cumpărător de bună-credință. Or, în

cauză din actele dosarului rezultă chiar prin adresa din aprilie 2004

a Serviciului vânzări locuințe din cadrul Primăriei Municipiului

Iași către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 că imobilul

din Iași, nu poate fi vândut, fiind revendicat de adevărații

proprietari.

Mai mult, sentința tribunalului

de restituire a imobilului către reclamanți care este anterioară

contractului de vânzare-cumpărare putea fi cunoscută de

cumpărători, cu minime diligențe depuse de aceștia.

Așa fiind, nu poate opera buna-credință

a cumpărătorilor H. care cu minime diligente puteau lua

cunoștință de cererea persoanelor îndreptățite de

restituire în natură a imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pentru H.C. și H.G. solicitând modificarea ei în sensul admiterii

apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele

aspecte4:

Se susține că

instanța de apel a făcut o greșită apreciere a stării

de fapt și de drept în condițiile în care apartamentul din litigiu

fusese închiriat în baza contractului de închiriere din 15 februarie 1984

și că ulterior li s-a încheiat un alt contract din 13 aprilie 1987,

cu precizarea că acest contract nu a mai fost cu termen, și că

în continuare folosesc apartamentul din litigiu.

Ca atare recurenții susțin

că nu sunt în culpă, fiind de bună – credință, aspect

pe care, instanța de apel nu l-a luat în considerare.

Intimatul Consiliul local Iași

prin întâmpinarea depusă a ridicat excepția nulității

recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în nici unul din

motivele limitativ și expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Intimații R.C.I.A., R.S.A.I.A.

și F.I.S. prin concluziile scrise depuse s-au opus admiterii recursului.

Față de excepția

nulității recursului, ridicată de intimatul Consiliul local

Iași, instanța reține că nu este incidentă în

cauză, motiv pentru care urmează a o respinge.

Astfel criticile recurenților

vizează motive de nelegalitate a hotărârii ce pot fi încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Instanța de apel a analizat

apelul pârâților prin prisma principiului tantum devolutum quantum

apellatum și a obiectului dedus judecății,in condițiile în

care anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare din 19 iulie

2005, reclamanților prin sentința civilă nr. 881 din 17 iunie

2005 a Tribunalului Iași s-a dispus restituirea către reclamanți

a imobilului din litigiu.

Din perspectiva existenței

hotărârii judecătorești sus arătate, instanța de apel

a analizat raporturile juridice dintre părți, avându-se în vedere

și adresa din 2004 a Serviciului de vânzări locuințe din cadrul

Primăriei Municipiului Iași din care rezultă că imobilul

din litigiu fiind revendicat, nu putea face obiect al vânzării –

cumpărării.

Față de cele expuse,

motivele de recurs invocate de pârâți sunt nefondate și nefiind

îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul

pârâților urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului ridicată de intimatul pârât Consiliul Local

Iași.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții H.C. și H.G. împotriva deciziei nr. 158 din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010.