ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4154/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 220 din 5 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 683/111/2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.T.I. și s-a dispus anularea parțială a dispoziției din 23 decembrie 2008, cu privire la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale către reclamant, pentru imobilul casă și teren în suprafață de 6450 mp; au fost obligați pârâții să acorde reclamantului o suprafață de 9710 mp, teren în compensare pentru terenul cu nr. top. X1 și X2 înscris în C.F. nr. Y1 S., ce nu poate fi restituit în natură, identificat cu parcela nr. cadastral Z1 înscrisă în C.F. nr. Y2 Oradea, precum și suprafața de 1270 mp, teren în compensare pentru imobilul casă, ce nu poate fi restituit în natură fiind demolată, identificată cu parcele nr. cadastral Z1 înscrisă în C.F.

nr. Y2 Oradea; a fost obligat pârâtul de rândul 1 să emită în favoarea reclamantului, pentru intabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară, o dispoziție de predare a imobilului teren în suprafață de 10980 mp, identificat în parcela cu nr. cadastral Z1 înscrisă în C.F. nr. Y2 Oradea, conform schiței de amplasare și delimitare a suprafeței respective, anexă la raportul de expertiză judiciară întocmit de expert C.O., și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 2.565 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilele în litigiu, situate în Oradea, str. B., înscrise în C.F. nr. Y1 S., cu nr. top. X1, X2 și X3 au aparținut tatălui reclamantului.

Prin încheierea nr. 8467/1976, s-a dispus dezmembrarea nr. top. X1 în parcelele cu nr. top. X4 în suprafață de 989 mp, care s-a reînscris în C.F. nr. Y3 S. și nr. top. X3 în suprafață de 655 mp, care s-a înscris în C.F. nr. Y1 S.. În 1979, strada B. a intrat în planul de sistematizare, casa a fost demolată, terenul aferent acesteia, cu nr. top. X3 în suprafață de 655 mp, trecând în proprietatea Statului Român cu titlu de donație. Această donație a fost anulată ulterior prin sentința civilă nr. 5956/2002. Ulterior, nr. top. X3 a fost dezmembrat în nr. top. X5 și X6 care s-au înscris în C.F. nr. Y4 și nr. top. X7 și X8, care s-au înscris în C.F. nr. Y5. În ceea ce privește nr. top. X2 în suprafață de 4806 mp, acesta a fost dezmembrat în nr. top.

X9, nr. X2, nr. X10 și nr. X11. De asemenea, din acte rezultă că terenul notificat a fost expropriat în baza decretului prezidențial nr. 159/1974. Casa a fost demolată, pe teren fiind ridicate construcții edilitare și utilități publice. Prin dispoziția Primarului municipiului Oradea din 12 octombrie 2006, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. Y1 S., nr. top X1, nr. X2 și nr. X3 a notificatoruluiM.T.I., însă doar pentru suprafața de 655 mp. Prin sentința civilă nr. 483/C/2007 a Tribunalului Bihor, s-a dispus anularea în parte a dispoziției menționate în sensul constatării calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă și teren în suprafață de 6450 mp.

Prin dispoziția Primarului din 23 decembrie 2008, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. nr. Y1 S., nr. top. X1, nr. X2 și nr. X3, constatându-se calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 10/2001, și s-a dispus înaintarea notificării și a actelor aferente acesteia Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite alte bunuri sau servicii sau să propună despăgubiri în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu e acceptată de persoană îndreptățită.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea terenului în litigiu, stabilirea valorii de circulație a imobilului expropriat, identificarea terenurilor care pot fi atribuite în compensare, identificarea unei eventuale porțiuni de teren rămas liber și suprafața de teren la care este îndreptățit prin compensare reclamantul. Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că au fost identificate terenurile preluate abuziv de stat și terenurile propuse a fi atribuite în compensare, precum și valoarea acestora, suprafața de teren pe care reclamantul este îndreptățit să o primească în compensare fiind de la 10.980 mp, aferent nr. cadastral Z1.

Curtea de apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 27/A din 1 februarie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Instituția Primarului municipiului Oradea și Primăria municipiului Oradea, și a obligat partea apelantă Primăria municipiului Oradea și Instituția Primarului municipiului Oradea să plătească părții intimate, M.T.I., suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată în apel, reținând, în esență, următoarele; După ce a expus situația de fapt, așa cum a fost reținută de prima instanță, instanța de apel a arătat că Legea nr. 10/2001 a prevăzut ca măsură de despăgubire a foștilor proprietari și aceea de acordare de bunuri în compensare. Astfel, art. 26 din Legea nr. 10/2001 prevede că entitatea investită cu soluționarea notificării are ca obligație principală să propună persoanei îndreptățite bunuri sau servicii în compensare și numai, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri, potrivit legii speciale.

În prezenta speță, prin expertiza dispusă în fața instanței de fond au fost identificate terenurile preluate abuziv de stat și terenurile propuse a fi atribuite reclamantului în compensare, precum și valoarea acestora. De precizat că nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel pârâții nu au solicitat a se efectua o contraexpertiză, ci doar s-au mulțumit să critice hotărârea primei instanțe în sensul că suprafața acordată reclamantului în compensare, respectiv 10.980 mp, este mai mare decât cea la care este îndreptățit intimatul reclamant, întrucât prin sentința civilă nr. 483/C/2007 a Tribunalului Bihor, irevocabilă, s-a dispus constatarea calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă și teren în suprafață totală de 6.450 mp.

Această critică a fost apreciată ca neîntemeiată, cu motivarea că în expertiza dispusă în cauză (și care de fapt nu fost contestată de pârâtă) s-a arătat detaliat motivul pentru care s-a ajuns la o suprafață mai mare de teren acordată în compensare.

Astfel, în concluziile expertizei, la pct. 1, se arată că s-au identificat atât terenul preluat abuziv de Statul Român, cât și terenurile propuse a fi atribuite în compensare pentru reclamant; la pct. 2, se arată valoarea de circulație a imobilului preluat abuziv de Statul Român, apoi demolat și desființat, ca fiind de 2.581.100 RON, respectiv, 2.283.200 RON pentru terenul preluat abuziv, 6.450 mp x 354 RON/mp = 2.283.300 RON și 297.800 RON pentru imobilul casă, preluat în mod abuziv de Statul Român și apoi demolată; la pct. 3, s-a arătat că s-au identificat terenurile ce pot fi primite în compensare, constatându-se că doar terenul aferent lotului cadastral Z1 Oradea îndeplinește condițiile necesare pentru a fi utilizat în compensare, s-au arătat suprafețele din terenul liber ce pot fi atribuite în compensare, ținându-se seama de faptul că valoarea de circulație a terenului și casei preluate abuziv ar fi fost mai mare decât cea a terenului situat în lotul cadastral Z1 Oradea (respectiv 354 RON/mp față de 235 RON/mp).

Față de cele expuse, s-a concluzionat că, în mod corect a obligat instanța de fond pârâții să acorde reclamatului în compensare teren liber în parcela din lotul cadastral Z1 Oradea, în suprafață de 1.270 mp, pentru casă + anexele gospodărești preluate abuziv și demolate, și în suprafață de 9.710 mp, pentru terenul aferent imobilului preluat abuziv, demolat și desființat, rezultând un total de 10.980 mp, teren, care din punct de vedere valoric este egal cu casa și terenul în suprafață totală de 6.450 mp, ce au aparținut antecesorului reclamantului. De asemenea, s-a apreciat că susținerile pârâților apelanți în sensul că Primăria municipiului Oradea nu are identificate terenuri disponibile și imobile construcții care să facă obiectul compensării în condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, și că terenul identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv nr. cadastral Z1 înscris în C.F.

nr. Y2 Oradea, nu este la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, și ca atare reclamantul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent, sunt neîntemeiate. Astfel, entitatea investită cu soluționarea notificării are, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, ca obligație principală să propună persoanei îndreptățite bunuri sau servicii în compensare, și numai în subsidiar să propună acordarea de despăgubiri. Prin urmare, Municipiul Oradea avea obligația de a-și inventaria bunurile din domeniul privat și chiar din domeniul public, iar în măsura în care nu mai sunt de utilitate publică să le treacă în domeniul privat și să propună notificaților acordarea acestor bunuri în schimbul celor preluate abuziv de stat.

A lăsa la latitudinea exclusivă și arbitrară a pârâților apelanți întocmirea listei cu bunurile disponibile, în temeiul legii de retrocedare, fără ca pasivitatea acestora ori refuzul de a declara bunuri disponibile să fie cenzurat de instanțe, ar însemna că se îngrădește accesul la justiție al reclamanților. Astfel, Legea nr. 10/2001 a prevăzut modalitatea de despăgubire prin compensare a foștilor proprietari, iar refuzul entităților sesizate cu notificarea de a se conforma acestei condiții legale se constituie într-un abuz pe care instanțele sesizate se impune a-l sancționa. S-a conchis, că, în speță, s-a făcut dovada că unitatea administrativ-teritorială deține în proprietate privată terenuri ce pot fi acordate în compensare foștilor proprietari.

Pe de altă parte, pârâții nu au dovedit că aceste imobile sunt de utilitate publică și acordarea lor în compensare foștilor proprietari ar aduce atingere interesului general al colectivității locale, deși această probă incumbă pârâților apelanți, astfel că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Oradea, iar în dezvoltarea criticilor formulate, indicând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a arătat următoarele; În ceea ce privește acordarea în compensare a altei suprafețe de teren mai mare decât cea la care, prin sentința civilă nr. 483/C/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că notificatorul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă și teren în suprafață totală de 6450 mp, este nelegală, întrucât reclamantul avea posibilitatea legală de a contesta acesta sentință în cazul în care era nemulțumit, însă acest fapt nu s-a întâmplat. Pentru acest motiv, s-a apreciat că sentința civilă nr. 483/C/2007 pronunțată Tribunalul Bihor reprezintă autoritate de lucru judecat în ceea ce privește întinderea suprafeței care poate fi acordată în compensare și care nu poate fi mai mare de 6.450 mp.

Un raport de expertiză efectuat la cererea notificatorilor nu poate fi mai presus decât o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Prin urmare, în baza acestei hotărâri judecătorești Primarul municipiului Oradea a emis dispoziția din 23 decembrie 2008 prin care a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului casă și teren înscris în C.F. nr. Y1 S., nr. top. X1, X2 și X3, și a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri a reclamantului, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul în suprafață totală de 6450 mp.

În ceea ce privește modalitatea legală de soluționare a notificării, a arătat că a dovedit că a respectat întru totul procedura administrativă, întrucât prin adresele din 2 iunie 2008 și din 30 mai 2008 i s-a răspuns notificatorului că Administrația Imobiliară Oradea (administratorul patrimoniului imobiliar al Municipiul Oradea) nu are identificate terenuri disponibile și imobile construcții care să facă obiectul compensării în condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește terenul identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv nr. cadastral Z1 înscris în C.F. nr. Y2 Oradea, s-a arătat că nu este la dispoziția Comisei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Cu privire la imobilul, casă, demolat, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, motiv pentru care prin dispoziția din 23 decembrie 2008 s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale.

În recurs, s-au depus următoarele acte: hotărârile din 28 septembrie 2009 și din 3 iulie 2011 emise de Consiliul local al municipiului Oradea, adresa din 8 aprilie 2013 emisă de Municipiul Oradea, prin primar, potrivit căreia, la data de 28 iunie 2012, Consiliul local al municipiului Oradea a adoptat hotărârea, prin care s-a „hotărât” modificarea art. 1 și art. 2 din hotărârea Consiliului Local din 28 iunie 2012 emisă de Consiliul local al municipiului Oradea și dispoziția din 23 aprilie 2013 emisă de Municipiul Oradea, prin primar, în soluționarea dosarului administrativ din 2005 întocmit în baza notificării din 2001 formulată de intimatul reclamant, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 6450 mp, situat în Oradea, str. B., înscrise în C.F.

nr. Y1 S., cu nr. top. X1, X2, X3 și s-a acordat în compensare notificatorului M.T.I. terenul în suprafață de 10980 mp, identificat în parcela cu nr. cadastral Z1 Oradea, înscrisă în C.F. nr. Y2 Oradea, care se atribuie în natură, conform schiței de amplasament și delimitare. Examinând decizia în limitele criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente; Critica formulată de pârât potrivit căreia sentința civilă nr. 483/C/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a constatat că intimatul reclamant are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul casă și teren în suprafață totală de 6450 mp, reprezintă autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește întinderea suprafeței ce poate fi acordată în compensare reclamantului în prezentul litigiu este nefondată.

Pentru a opera autoritatea de lucru judecat în speță în raport de sentința civilă nr. 483/C/2007 pronunțată de Tribunalului Bihor, potrivit art. 1201 C. civ., se impune a fi îndeplinită cumulativ între cele două litigii cerința triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Dacă există identitate de părți și cauză între cele două litigii nu este îndeplinită cerința identității de obiect între acestea, întrucât primul litigiu a avut ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției din 12 octombrie 2006 emisă de Primarul municipiului Oradea, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar litigiu pendinte are ca obiect contestația formulată de același reclamant împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001, din 23 decembrie 2008. Prin urmare, se constată că, în speță, nu operează autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 483/C/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren acordată în compensare reclamantului pentru imobilul preluat de la autorul său de către stat și imposibil a fi restituit în natură în condițiile Legii nr. 10/2001.

Măsurile reparatorii prin echivalent constă în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data pronunțării instanțelor de fond și apel, iar reclamantul a solicitat prin prezenta acțiune măsuri reparatorii prin echivalent în compensare cu o altă suprafață de teren. În ceea ce privește atribuirea către reclamant în compensare a unei suprafețe de teren mai mare decât cea preluată de stat prin expropriere de la autorul său, hotărâtor în luarea acestei măsuri este echivalentul valorii de circulație a imobilului expropriat și a celui atribuit în compensare.

Câtă vreme imobilele teren și casă preluate de stat de la autorul reclamantului au o valoare de circulație mai mare ca a terenului acordat în compensare de către instanțele de fond și apel reclamantului, așa cum au stabilit acestea, critica formulată de pârât pe acest aspect este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință. Și celelalte critici formulate de recurentul pârât potrivit cărora greșit instanțele de fond și apel au acordat în compensare reclamantului suprafața de 10980 mp, aferentă nr. cadastral Z1 înscris în CF Y2 Oradea, întrucât terenul nu se află la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluționării cauzei în fond și apel, „Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.

În speță, instanțele de fond și apel au acordat reclamantului, cu acceptul acestuia, în compensare, pentru bunurile preluate de la autorul său, un alt teren, măsură reparatorie care se aplică cu prioritate față de acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii speciale privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

Deși nu arată expres, recurentul, susținând că terenul acordat în compensare nu se afla la dispoziția comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, critică decizia civilă recurată ca fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „Primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare”. Această critică este nefondată, deoarece, așa cum a reținut instanța de apel, Municipiul Oradea avea obligația de a-și inventaria bunurile din domeniul public și privat, iar în măsura în care acestea nu sunt de utilitate publică, să propună notificatorilor acordarea bunurilor disponibile în schimbul celor preluate abuziv de stat.

Pârâtul a susținut că imobilul nu era la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu că terenul atribuit reclamantului în compensare nu este teren liber în sensul Legii nr. 10/2001, respectiv, că ar fi afectat de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 250/2007, privind normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, fapt ce ar fi făcut ca terenul să nu poată fi atribuit în compensare. Procedând astfel, pârâtul și-a invocat propria culpă ce constă în lipsa inventarierii bunurilor disponibile care ar fi putut fi date în compensare pentru imobilele preluate abuziv de stat. Prin urmare, se constată că hotărârile pronunțate în fond și apel au fost date cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 165/2013, verificare ce se impune a fi făcută față de conținutul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 19 septembrie 2013, se constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speță, întrucât, pe de o parte, Legea nr. 165/2013 a intrat în vigoare ulterior emiterii deciziei contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, contestație ce se afla pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, astfel că decizia este supusă controlului instanțelor judecătorești sub aspectul legalității, în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data emiterii sale, iar pe de altă parte, se constată că, în soluționarea notificării formulate de reclamant, pârâtul a emis o nouă dispoziție prin care s-a atribuit în compensare terenul în litigiu intimatului reclamant, decizie ce nu face obiectul controlului de legalitate în prezenta cauză.

Mai mult, această lege a intrat în vigoare după pronunțarea deciziei recurate a cărei legalitate nu poate fi valorificată decât din perspectiva cadrului normativ existent la data pronunțării sale. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea. Recurentul pârât fiind partea căzută în pretenții, instanța, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acestuia la 4.081 RON, cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul reclamant M.T.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 27/A din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Obligă pe recurentul pârât Primarul municipiului Oradea la plata sumei de 4.081 RON, cheltuieli de judecată către intimatul reclamant M.T.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013.