ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 63/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 534/ C din 18 iunie 2007, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis contestația formulată de reclamantul K.A.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea, împotriva procesului-verbal nr. 8315 de stabilire a ofertei de despăgubiri și a dispoziției nr. 4142/2004, pe care le-a anulat și a dispus continuarea procedurii privind acordarea de despăgubiri, având în vedere sumele stabilite în expertiza efectuată în cauză, valoarea de circulație de 555.071,7 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 96 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că: A constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești pentru imobilul situat în localitatea Oradea, str. D. Cantemir, construcții și 691 mp teren, înscrise în CF Oradea și CF Oradea, în valoare de 3.342.330 RON, ce se va actualiza la data plății începând cu 23 aprilie 2009. A obligat pe pârâta Comisia Locală de A plicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Oradea prin Primar să facă demersurile necesare în vederea achitării acestor despăgubiri, conform titlului VII, cap. V al Legii nr. 247/2005. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat pe intimată să plătească apelantului 2.100 RON cheltuieli de judecată în apel. Prin cererea formulată la data de 25 iunie 2013, petentul K.A.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu Administrația Imobiliară Oradea, R.B. București și R.B. Oradea, să se lămurească dispozitivul deciziei civile nr. 96/2009 a Curții de Apel Oradea, în sensul să fie stabilit în dispozitivul hotărârii că procedeul, situația să locuiască în chirie este un lucru abuziv și nelegal, iar pretențiile A.I.O. să fie șterse. În motivarea cererii de lămurire, petentul a arătat că în Dosarul de revendicare nr. 5488/111/2004 al Curții de Apel Oradea, în decizia nr. 96 din 28 mai 2009, instanța a stabilit că este abuziv faptul că locuiește în chirie, conform art. 998 C. civ.

Instanța a evaluat și a restituit chiria achitată până la data judecării cauzei, dar funcționarii Primăriei nu au respectat hotărârea, ci au continuat să factureze abuziv chiria. Deși instanța a stabilit în motivarea hotărârii situația sa abuzivă, nu apare acest lucru și în dispozitivul hotărârii. De asemenea, petentul a arătat că este chiriaș de 27 de ani, a cerut să cumpere spațiul din suma de revendicare de 3.342.330 RON, potrivit Legii nr. 165/2013, ce obligă autoritățile administrative publice locale la compensare - art. 21 alin. (2). Intimatele R.B. și Administrația Imobiliară Oradea au depus întâmpinări, invocând excepția lipsei calității lor procesuale pasive, față de faptul că nu au fost părți în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 96/ A din 28 mai 2009, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea, ca nefondată și față de intimații R.B. București, R.B. Oradea și Administrația Imobiliară Oradea, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, sens în care a reținut următoarele: Părțile în acest litigiu, potrivit deciziei civile nr. 96/ A din 28 mai 2009, au fost apelantul-reclamant K.A.E. și intimata Comisia Locală Oradea de Aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel că Administrația Imobiliară Oradea și R.B. Oradea și București nu au calitate procesuală pasivă, cererea formulată în contradictoriu cu acestea urmând a fi respinsă ca atare.

Obiectul litigiului, în cadrul căruia s-a soluționat apelul declarat de petent împotriva sentinței civile nr. 534 din 18 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, l-a reprezentat contestația formulată împotriva dispoziției nr. 4124 din 20 octombrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Oradea, referitor la daunele stabilite în favoarea acestuia. Prin decizia nr. 96/ A din 28 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, ce se solicită a fi lămurită, s-a schimbat în parte sentința, prin admiterea apelului declarat de reclamant și s-a constatat că acesta este îndreptățit la despăgubiri bănești pentru imobilul situat în localitatea Oradea, strada Dimitrie Cantemir, în valoare de 3.342.330 RON, ce urma a fi actualizată la data plății, fiind obligată Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea prin Primar să facă demersurile necesare în vederea achitării acestora, conform titlului VII, cap. V al Legii nr. 247/2005.

La stabilirea acestor despăgubiri, potrivit considerentelor deciziei susmenționate, s-a avut în vedere și contravaloarea chiriei achitate de petentul-apelant pentru imobilul în care a fost nevoit a locui după deposedare - 19.557 RON. Or, câtă vreme obiectul litigiului l-a reprezentat doar contestarea cuantumului despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr. 10/2001, instanța apreciază că nu există aspecte care să ducă la concluzia că se impune lămurirea dispozitivului deciziei prin menționarea faptului că a locuit abuziv, nelegal în chirie. Art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. prevede faptul că, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice, or din cele expuse reiese că acesta este clar, explicit și nu necesită lămuriri.

Verificarea incidenței Legii nr. 165/2013 nu poate avea loc în acest litigiu și în această fază procesuală, față de obiectul acestuia. Față de considerentele expuse, nefiind aspecte care să impună o lămurire a deciziei, neexistând dispoziții potrivnice care să fie înlăturate, nefiind incidente dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., instanța a apreciat că cererea de lămurire nu este fondată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, petentul K.A.E. Prin cererea de declarare a recursului, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 25 octombrie 2013 (fila 5 dosar I.C.C.J.), recurentul a solicitat admiterea căii de atac și în fond să fie lămurit dispozitivul deciziei nr. 96/2009 a Curții de Apel Oradea, stabilind că el nu locuiește cu chirie în raport cu A.I.O.

și să fie ștearsă orice obligare a sa față de acesta, stabilindu-se prin decizia civilă nr. 96/2009 din 28 mai 2009 că solicitările bănești de la el sunt ilegale, încasate pe nedrept în sumă de 19.557 RON, plus suma de 150 RON, reținute din pensia sa de către SC R.B. SA din suma de 77.454,30 RON, reținută în favoarea A.I.O., sumă care se va întregi pe viitor lunar, solicitate de A.I.O. și plătite efectiv prin reținere din depozitul de pensie în suma de 150 RON, conform raportului de activitate a SC R.B.

SA din 20 decembrie 2012. Prin memoriu separat de motivare a recursului, înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 12 noiembrie 2013, în termen legal (fila 10 dosar I.C.C.J.), recurentul a solicitat casarea cu trimitere a încheierii atacate la instanța care a pronunțat-o, întrucât aceasta nu a soluționat fondul cauzei, ridicând excepția că unitatea bancară și Administrația Imobiliară Oradea nu au calitate procesuală, pentru că la judecarea fondului cauzei, unde s-a pronunțat decizia civilă nr. 96/2009, nu au fost părți. Prin acest memoriu, recurentul a formulat următoarele critici: - Instanța a greșit în aprecierea excepției lipsei de calitate procesuală, deoarece în cadrul contestației la executare sunt părți în proces și terții, întrucât consecințele hotărârii judecătorești vor afecta activitatea lor.

- În dispozitivul încheierii atacate figurează Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, dar instanța nu s-a pronunțat în ce o privește pe aceasta, motiv în plus de casare cu trimitere. - Instanța nu a pus în discuție calitatea părților în contestația la executare, trebuind să rețină corect că terții sunt legal participanți în astfel de litigii, dacă activitatea lor este în legătură cu efectele contestației. Examinând încheierea recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Mai întâi, este de precizat că în declarația de recurs de la fila 5 din dosar nu se regăsesc critici la adresa încheierii recurate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de modificare sau casare dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Astfel, recurentul s-a rezumat să arate în ce mod dorește să fie lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 96/2009 a Curții de Apel Oradea, reluând solicitările din cererea de lămurire dispozitiv hotărâre, fără să indice în ce mod a greșit instanța care a soluționat cererea de lămurire, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele pe care aceasta a fost fundamentată. Reluarea solicitărilor din cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 96/2009 nu se circumscrie exigențelor unui motiv de recurs dezvoltat în condițiile art. 304 C. proc. civ. cu referire la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Aceasta deoarece, față de dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., potrivit cărora obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în apel, motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. trebuie să vizeze hotărârea instanței de apel, respectiv soluția și argumentele folosite de instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate. Singurele critici aduse încheierii pronunțate de instanța de apel, obiect al prezentului recurs, sunt cele din memoriul de la fila 10 dosar, prin care se impută instanței de apel dezlegarea greșită a cererii de lămurire pe excepția lipsei calității procesuale pasive a unităților bancare și Administrației Imobiliare Oradea, respectiv nepronunțarea în ce o privește pe intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea.

Aceste critici, susceptibile de încadrare în motivele de casare și modificare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., nu sunt însă fondate. Astfel, contrar susținerilor recurentului, într-o cerere de lămurire dispozitiv hotărâre, calitatea procesuală se verifică prin raportare la cadrul procesual din litigiul în care s-a pronunțat hotărârea supusă lămuririi. Fiind o cerere incidentală, formulată în cadrul unui proces deja pornit și soluționat prin hotărâre judecătorească, cererea de lămurire supusă dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ. nu poate fi opusă altor persoane decât cele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi lămurită. Altfel spus, în procedura reglementată de art. 281 1 C. proc.

civ., cadrul procesual este limitat la părțile din litigiul finalizat cu hotărârea ce se cere a fi lămurită. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut lipsa calității procesuale pasive a R.B. București, R.B. Oradea și Administrația Imobiliară Oradea, entități care nu au avut calitatea de părți în litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 96/2006 a Curții de Apel Oradea, obiect al cererii de lămurire, neavând nicio relevanță sub aspectul calității procesuale pasive în cauză părțile din contestația la executare invocată de recurent, care este un litigiu separat de cel în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 96/2009 a Curții de Apel Oradea.

Pentru aceste motive, criticile vizând greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a unităților bancare și Administrației Imobiliare Oradea, raportat la cadrul procesual din alt litigiu (contestație la executare) decât cel în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească cu privire la care s-a formulat cererea de lămurire a dispozitivului (contestație la Legea nr. 10/2001), nu sunt fondate, cu consecința inaplicabilității cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nefondată este și critica prin care se impută instanței de apel că nu s-a pronunțat în ce o privește pe Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea, deși aceasta figurează ca parte în procesul pendinte.

Conform dispozitivului încheierii recurate, s-a respins cererea de lămurire formulată de petentul K.A.E. în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea, ca nefondată și față de intimații R.B. București, R.B. Oradea și Administrația Imobiliară Oradea, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă. În considerentele încheierii, după analizarea problemei calității procesuale pasive a unităților bancare și Administrației Imobiliare Oradea, cu concluzia că părți în litigiul pendinte, potrivit deciziei civile nr. 96 din 28 mai 2009, sunt petentul K.A.E.

și intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea, instanța a arătat motivele de fapt și de drept pentru care nu se poate dispune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 96/2009 în sensul solicitat de petent, fiind astfel evident că aceste argumente susțin soluția din dispozitiv pronunțată pe fondul cererii de lămurire în contradictoriu cu partea din procesul în care s-a pronunțat hotărârea supusă lămuririi, și anume intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea. Așadar, nu se poate reține nepronunțarea instanței pe cererea de lămurire în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea, ceea ce face inaplicabil cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul petentului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul K.A.E. împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5488/111/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.