ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5727/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 174 din 7 iunie 2010 a Tribunalului Bihor, s-a respins acțiunea reclamantul

K.A. față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive

a acestuia și s-a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de instanță

din oficiu și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Comisia

locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea și Instituția Primarului Municipiului

Oradea la plata sumei de 3.342.330 RON și s–a admis în parte acțiunea reclamantului

K.A.E. fiind obligați Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea și Instituția

Primarului Municipiului Oradea la plata dobânzilor legale pentru neexecutare începând

de la 25 mai 2009 în favoarea reclamantului, și s-au respins celelalte cereri privind

acordarea penalităților de întreținere de 1% pe zi și alte daune solicitate ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute

următoarele considerente:

Prin sentința civilă

nr. 534/C/2007 a secției civile a

Tribunalului Bihor și decizia civilă nr. 96/2009

a Curții de Apel Oradea, s-a constatat că reclamantul și mama sa, decedată, au fost

proprietarii imobilului din Oradea, str. D.C., înscris în C.F. Oradea, respectiv

apartamentul nr. X compus din 4 camere și teren aferent acestuia, aparținând defunctei

K.E., și apartamentul nr. Y al imobilului, format din 4 camere și teren ce a format

proprietatea sa, proprietăți ce au fost preluate de Statul Român în baza Decretului

nr. 183/1986, pentru care a primit despăgubiri în valoare de 147.326,46 RON, conform

adresei nr. 722/1986 a I.G.J.C.L. Bihor și a adresei nr. 157.711/A/2002 a R.A..

Apaterm - Oradea.

Prin decizia civilă

nr. 96 din 28 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-au stabilit despăgubiri

în sumă de 3.342.330 RON, sumă ce se va actualizata la data plății începând cu 23

aprilie 2009.

Deoarece Primarul Municipiului

Oradea nu a luat nici o măsură de executare a deciziei civile mai sus amintite,

reclamantul solicită penalități de 1%/zi începând cu data de 29 august 2009, data

când a expirat termenul de soluționare.

Potrivit art. 1169 C.

civ., „cel care face o propunere în fata judecății trebuie să o dovedească”, iar

potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea de a urmări desfășurarea

și finalizarea procesului și de a-și proba pretențiile și apărările.

Față de dispozițiile legale

anterior menționate și având în vedere împrejurarea că reclamantul, prin probele

administrate în cauză, nu a făcut dovada existentei vreunui raport juridic obligațional

existent contractual între părți, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

legale pentru obligarea pârâtei la plata sumelor pretinse în cerere, respectiv penalități

de 1 % pe zi întârziere.

Reclamantul nu s-a conformat

dispozițiilor art. 1169 C. civ. și nu a făcut dovada acestor susțineri.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel reclamantul K.A. iar prin decizia civilă nr. 86 din 21 septembrie

2010 a Curții de Apel Oradea, s-a admis apelul reclamantului, s-a desființat hotărârea

instanței de fond cu trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru o nouă judecare.

Pentru a pronunța această

hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat

obligarea Statului Român la despăgubirile ce i se cuvin și al căror cuantum a fost

irevocabil stabilit prin decizia civilă nr. 96/2009 a Curții de Apel Oradea la valoarea

de 3.342.330 RON hotărârea dată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Oradea

Craiova de aplicare a Legii nr. 10/2001.

A mai fost obligat Primarul

Municipiului Oradea să facă demersurile necesare pentru achitarea acestor despăgubiri

conform Titlului VII Cap. V din Legea nr. 247/2005.

S-a reținut că reclamantul

în prezenta cauză a solicitat obligarea pârâtului la plata efectivă a acestor despăgubiri,

astfel că nu se poate reține că există autoritate de lucru judecat, cum greșit a

făcut Tribunalul Bihor, cât timp Statului Român prin Ministerul Finanțelor nu a

avut calitatea de parte în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 96/2009

a Curții de Apel Oradea.

Ca atare, reține instanța

de apel, în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat parțială

de către instanța de fond, în speță nefiind îndeplinite condițiile art. 1201 C.

civ., neexistând identitate de părți între dosarul în care s-a pronunțat decizia

mai sus arătată și prezentul dosar.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și aceasta

a fost greșit soluționată de instanța de fond, pentru următoarele considerente:

Ministerul Finanțelor

Publice, în reprezentarea Statului Român, are calitate procesuală pasivă în prezenta

cauză, hotărârea nr. 34/2009, care este legea cadru de funcționare a Ministerului

Finanțelor Publice, reglementează atribuțiile acestei instituții, una dintre acestea

fiind administrarea datoriei publice a Statului, potrivit art. 2 lit. h).

Pe de altă parte, C.C.S.D.

funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice care are, printre atribuții,

potrivit art. 7 din Legea nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, și aceea

de administrate a Fondului „Proprietatea”, care s-a constituit sub forma unei societăți

de investiții deținută inițial în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul

Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului.

În aceeași idee, reține

instanța de apel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România repetat,

reținând că Fondul „Proprietatea” nu funcționează de natură a asigura o despăgubire

reală și efectivă a foștilor proprietari, deposedați abuziv de bunurile ce le-au

aparținut, la despăgubiri în favoarea petenților ce s-au adresat Curții, despăgubiri

la care a fost obligat Statul Român și care sunt executate de Ministerul Finanțelor

Publice.

Ori temeiul juridic al

prezentei cauze în reprezintă art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și condamnările pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze

similare cu ale reclamantului.

În concluzie, în speță

Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă și nu Primarul Municipiului

Oradea ori Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceste instituții având

atribuții doar cu privire la restituirea în natură a imobilelor foștilor proprietari

și înaintarea documentațiilor aferente cererilor de despăgubire către C.C.E.D.,

în nici un caz plata efectivă a acestora.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor solicitând

modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel ,se susține că

în contextul Legii nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

are calitate procesuală pasivă în condițiile unei cereri formulate în baza art.

28 alin. (3) însă și această normă, exclude calitatea procesuală pasivă a Ministerului

Finanțelor Publice, care nu poate sta în judecată decât în calitatea de reprezentant

legal și nu, în nume propriu.

O altă critică vizează

greșita interpretare și aplicare a legii față de excepția autorității de lucru judecat

incidentă în cauză în condițiile deciziei civile nr. 96 din 28 mai 2009 a Curții

de Apel Oradea.

Recurentul mai susține

greșita interpretare a dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 în condițiile

în care calitatea procesuală pasivă în reprezentarea Statului o are C.C.S.D. și

Primarul Municipiului Oradea conform Legii nr. 10/2001.

Se învederează astfel,

că dat fiind petitul acțiunii, este evident că soluția de obligare la plata despăgubirilor

pentru imobilul solicitat ar fi fără efect și nu ar putea fi aplicabilă, întrucât

despăgubirile sunt acordate de Comisia Centrală și nu de Ministerul Finanțelor Publice.

Recurentul a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dedus judecății

vizează obligarea pârâților Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, Instituția

Primarului Municipiului Oradea și Ministerul Finanțelor Publice București la plata

sumei de 3.342.330 RON despăgubiri, plus penalități de întârziere și dobânzi legale.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a arătat că suma solicitată a fost stabilită prin sentința civilă

nr. 534/2007 a Tribunalului Bihor modificată prin decizia civilă nr. 96 din 28 mai

2009 a Curții de Apel Oradea.

Astfel prin sentința civilă

nr. 534 d in 18 iunie 2007 a Tribunalului Bihor modificată prin decizia civilă

nr. 96 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, s-a constatat că reclamantul este

îndreptățit la despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Oradea, str. D.C.,

construcții și 691 m.p. teren înscris în C.F. Oradea și în valoare de 3.342.330

Ron, ce se va actualiza la data plății începând cu 23 aprilie 2009.

A mai fost obligată Comisia

locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Oradea

prin Primar, să facă demersurile necesare în vederea achitării acestor despăgubiri,

conform titlului VII capitolul V al Legii nr. 247/2005.

Aceste hotărâri au fost

investite cu formulă executorie, iar reclamantul a și formulat cerere de executare

la 28 iulie 2009.

Or, în condițiile existenței

unui titlu executoriu pentru aceeași sumă de 3.342.330 RON, solicitată de altfel

și în prezenta cauză, rezultă fără posibilitate de echivoc incidența excepției autorității

de lucru judecat în temeiul art. 166 C. proc. civ. și 1201 C. civ.

Astfel ,este de reținut

că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale și anume de

excepție (art. 1201 C. civ. și 166 C. proc. civ.) și aceea de prezumție ca mijloc

de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre

părți (conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 C. civ.).

Ca excepție procesuală

,are un efect negativ de natură să oprească a doua judecată, în condițiile existenței

triplei identități de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părți și

cauză).

Efectul pozitiv însă al

autorității lucrului judecat ,derivă din forma prezumției, care vine să asigure

ordinea și stabilitatea juridică, precum și evitarea contrazicerilor între considerentele

hotărârii judecătorești.

Cum, potrivit art. 1200

pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre părți, această

prezumție are un caracter absolut, rezultă că nu se poate introduce o nouă acțiune

în cadrul căreia să se pretindă o nouă judecată asupra a ceea ce fusese deja judecat,

printr-o hotărâre anterioară ce fusese deja investită cu formulă executorie și a

cărei executare s-a și solicitat de reclamant la 28 iulie 2009.

Din perspectiva celor

expuse, fiind incidentă excepția dirimantă peremtorie și absoluta a autorității

de lucru judecat, examinarea altor motive de recurs nu se mai impune.

Cum în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a se modifica

hotărârea instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei

nr. 86A din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pe

care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul K.A. împotriva

sentinței nr. 174C din 7 iunie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iulie 2011.