ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2910/2014

HOTĂRÂRE
29.10.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2910/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Tribunalului Bihor la 31 august 2011, SC C.R. SRL și C.A.M. au

solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Oradea - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 255/2010, modificarea în parte a Hotărârilor din 11 august 2011,

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor ce urmează a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile cap. IV

din Legea nr. 33/1994 și exproprierea totală a reclamanților cu privire la cota

de imobil rămasă din C.F. Oradea, respectiv 104 mp, urmând ca valoarea de

despăgubire la care va fi obligată pârâta să fie egală cu cea stabilită pentru

partea imobilului deja expropriat. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994.

Prin precizarea de acțiune din 23 aprilie

2012, s-a solicitat introducerea în cauză a Consiliului local al municipiului

Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea

.

Tribunalul Bihor -

Oradea, secția I civilă, prin sentința nr. 12/C din 15 ianuarie 2014 a admis în

parte cererea. A modificat parțial Hotărârea nr. 9 din 11 august 2011, în ceea

ce privește cuantumul despăgubirilor, în sensul că a stabilit în favoarea

reclamantei C. suma de 10.074,696 euro sau lei, raportat la momentul plății, în

loc de suma de 16.477 lei. A modificat parțial Hotărârea nr. 10 din 11 august 2011,

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, în sensul că a stabilit în

favoarea reclamantei SC C.R. SRL suma de 40.298,784 euro, raportat la momentul

plății, în loc de suma de 65.907 lei. A respins restul pretențiilor. A obligat

pe pârât să plătească reclamantei SC C.R. SRL suma de 5300 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a constatat că prin Hotărârea nr. 9 din 11 august 2011 emisă

de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, numită prin Dispoziția primarului

municipiului Oradea nr. 2382 din 28 iulie 2011, s-a aprobat acordarea, în

favoarea reclamantei C.A.M., a sumei de 16.477 lei pentru imobilul expropriat,

înscris în C.F. Oradea, în suprafață de 108,4 mp, reprezentând cota de 1/5 din

totalul suprafeței de 646 mp.

Prin Hotărârea nr. 10

din 11 august 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, numită

prin Dispoziția Primarului municipiului Oradea nr. 2382 din 28 iulie 2011, s-a

aprobat acordarea în favoarea reclamantei SC C.R. SRL a sumei de 65.907 lei

pentru imobilul expropriat, înscris în C.F. Oradea în suprafață de 433,6 mp,

reprezentând cota de 4/5 din totalul suprafeței de 646 mp.

Prin Hotărârea

Consiliului local nr. 499 din 20 iulie 2011 s-a aprobat prețul de achiziție de

37 euro/mp pentru suprafața de 104 mp teren Oradea rămasă după exproprierea

suprafeței de 542 mp aflată în proprietatea reclamantelor. În consecință, s-a

constatat că a rămas fără obiect capătul de cerere privind exproprierea totală a

suprafeței de 104 mp, rămasă după expropriere.

Prin Raportul de

expertiză s-a indicat valoarea de circulație a terenului în litigiu Oradea de 92,94

euro/mp, fiind astfel superioară celei acordate prin Hotărârile nr. 9 și 10,

atacate în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și având în vedere cotele

deținute de către reclamante, de 1/5, respectiv 4/5 și valoarea totală a imobilului

expropriat, și anume de 50.373,48 euro (542 mp x 92,94 euro/mp), tribunalul, în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994, a admis în parte

cererea.

Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 287/A din 29 mai 2014 a admis apelul

reclamantelor și a schimbat, în parte, sentința. A majorat cuantumul

despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantei SC C.R. SRL de la suma de 40.298,784

euro la 480.312 euro și în favoarea reclamantei C.A.M. de la suma de 10.074,696

euro la suma de 12007,8 euro. A majorat cuantumul cheltuielilor de judecată de

la 5.300 lei la suma de 5.900 lei. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A

respins, ca nefondat, apelul pârâților.

În ce privește apelul

reclamantelor, curtea a constatat că acestora li s-a expropriat, prin cele două

hotărâri date de pârâți, întreaga suprafață de 646 mp, înscrisă în C.F. Oradea,

în cotele acolo stabilite.

Prin urmare, s-a

reținut că prima instanță din eroare, nu a acordat despăgubiri pentru întreaga

suprafață, ci doar pentru suprafața de 542 mp, fără să motiveze de ce nu se

cuvin reclamantelor despăgubiri și pentru diferența de 104 mp, de asemenea

expropriată.

Potrivit raportului

de expertiză întocmit în cauză de trei experți conform Legii nr. 33/1994,

valoarea de circulație a terenului din litigiu este de 92,94 euro/mp, astfel

încât valoarea totală de despăgubire ce trebuia acordată reclamantelor este de

60.039 euro, potrivit cotelor de proprietate pe care acestea le dețin,

respectiv 4/5 reclamanta SC C.R. SRL și 1/5 reclamanta C.A.M.

În ce privește apelul

pârâților Municipiul Oradea, Primăria municipiului Oradea și Consiliul Local al

municipiului Oradea, acesta a fost respins, criticile formulate fiind găsite

nefondate.

Referitor la

calitatea procesuală pasivă a Administrației Imobiliare Oradea, curtea de apel

a constatat că această entitate, chiar dacă are personalitate juridică și

patrimoniu propriu, se află în subordinea unității administrativ teritoriale,

în speță a Consiliului Local al municipiului Oradea, care este entitatea ce a

dispus exproprierea suprafeței din litigiu, precum și numirea membrilor

Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Prin urmare,

necitarea și neintroducerea în cauză a Administrației Imobiliare Oradea este

suplinită de împrejurarea că atât la fond cât și în apel, apelanții - pârâți au

fost citați și și-au formulat apărările cuvenite.

În ce privește

valoarea despăgubirilor acordate de instanța de fond, s-a constatat că în mod

corect aceasta a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în

cauză cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, față de

concluziile acestei expertize pârâții neformulând nicio critică pertinentă.

Reclamanții au

contestat în prezenta pricină tocmai cuantumul despăgubirilor stabilite de

expropriator conform criteriilor pe care le-au invocat în motivele de apel,

sens în care instanța de fond a dispus efectuarea expertizei de specialitate

utile, conformându-se textului de lege mai sus evocat.

Împotriva acestei

ultime decizii au declarat recurs pârâții Municipiul Oradea prin primar,

Primăria municipiului Oradea și Consiliul local al municipiului Oradea,

solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii primei instanțe și, pe cale

de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind îndreptată

împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în

subsidiar, ca neîntemeiată.

Motivele de recurs au

fost subsumate pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susținându-se că acțiunea

trebuia respinsă față de Primăria municipiului Oradea și Municipiul Oradea prin

primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă, aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere, mai mult, nu

s-a pronunțat asupra excepției invocate.

Alte critici

formulate se referă la caracteristicile terenului expropriat și la faptul că

instanța nu a luat în considerare certificatul de urbanism din 30 iulie 2010,

care încadrează terenul în zona de restricții, precum și la faptul că nu s-a

ținut seama de împrejurarea că terenurile prezentate de evaluator spre

comparare au suprafețe mult mai mici decât cea expropriată, nefiind

reprezentative pentru piața imobiliară.

Au fost reiterate

totodată motivele de apel referitoare la raportul de evaluare față de

prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză de intimatele - reclamante, ca și prin susținerile orale, s-a

arătat și faptul că parte din motivele de recurs au fost formulate omisso

medio. Aceste susțineri nu pot fi însă primite, întrucât prin decizia

pronunțată în apel s-a schimbat în parte soluția primei instanțe.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

În ceea ce privește susținerile

recurenților referitoare la faptul că Primăria și Municipiul Oradea prin primar

nu au calitate procesuală pasivă, se constată că acestea nu pot fi primite.

Se reține astfel că

potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, e

xpropriator,

pentru obiectivele de interes local, sunt municipiile, orașele și comunele.

Alin. (3)

al aceluiași articol stipulează că

î

n aplicarea

prevederilor respectivei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este, conform

lit. e), unitațea administrativ - teritorială reprezentată de autoritățile

administrației publice locale.

Reiese,

prin urmare, fără putință de tăgadă că expropriatorul este unitatea administrativ

– teritorială, primăria fiind unitatea executorie a acesteia.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, p

rimarul

și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu

activitate permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire

hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele

curente ale colectivității locale.

Calitatea procesuală

a primăriei ca structură funcțională este generată tocmai de apartenența

primarului la această structură, a cărei funcție este, printre altele și de

aducere la îndeplinire a dispozițiilor primarului.

În ceea ce privește

motivele de recurs referitoare la raportul de evaluare față de prevederile art.

11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, se observă că reprezintă o reiterare a

motivelor de apel, neconstituindu-se deci în veritabile critici de nelegalitate

ale deciziei atacate.

Totodată, criticile

suplimentare acestora privitoare la caracteristicile terenului expropriat, în

conformitate cu certificatul de urbanism, față de care imobilul, în opinia

recurenților, nu putea fi evaluat prin metoda comparației, precum și cele

potrivit cărora terenurile prezentate de evaluator spre comparare au suprafețe

mai mici decât parcela expropriată, constituie critici de netemeinicie care

vizează situații de fapt, neputând face deci obiectul analizei în recurs.

Pentru toate aceste

motive, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat de pârâți va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea apărătorului

intimatelor - reclamante, justificată prin înscrisurile depus la dosar, vor fi

obligați recurenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către SC

C.R. SRL și C.A.M.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții Consiliul Local Oradea, Primăria municipiului

Oradea și Municipiul Oradea prin primar împotriva Deciziei nr. 278/A din 29 mai

2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Obligă pe recurenți

la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatele - reclamante SC C.R. SRL și C.A.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul
ÎCCJ 2012-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4684/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 91 din 30 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul
ÎCCJ 2013-02-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 726/2013
Prin Sentința civilă nr. 249 C din 10 aprilie 2006, Tribunalul Bihor a respins contestația reclamanților V.J. și V.E. împotriva dispoziției nr. 2980 din 1 iulie 2005 a Primarului Municipiului Oradea. Prin Decizia civilă nr. 19 A din 8 febru
ÎCCJ 2014-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 63/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 534/ C din 18 iunie 2007, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis contestația formulată de reclamantul K.A.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Aplicare a Le
ÎCCJ 2016-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2016
ențiile întrucât, prin achitarea valorii actuale a terenului expropriat, se realizează o corectă și justă reparare a prejudiciului suferit de reclamanți. Referitor la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri reclamantei B., raport
Sursă