ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2769/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1945/ LC din 29

septembrie 2003, Tribunalul Satu Mare a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților de ordin 1 și 3 și a chematului în garanție

invocată de aceștia și în consecință a respins acțiunea comercială formulată de

reclamanta SC C. SRL Satu Mare, împotriva pârâților SC A.D. SA Satu Mare și A.D.S.

București și cererea de chemare în garanție a B.E.J.D.G.R., formulată de pârâta

A.V.A.B. București.

A respins restul excepțiilor

invocate de pârâți și de chematul în garanție.

A admis în parte acțiunea comercială

formulată de reclamantă împotriva pârâtei A.V.A.B. București și în consecință a

obligat-o pe pârâtă să-i restituie reclamantei suma de 380.000.000 lei, preț

achitat de aceasta pentru imobilul proprietatea pârâtei de ordin 1, SC A.D. SA

Satu Mare, adjudecat de reclamantă la licitația publică din 19 octombrie 2001,

organizată de executorul judecătoresc D.R., licitație anulată ulterior, prin

decizia civilă nr. 409/ R din 28 iunie 2002 a Tribunalului Satu Mare și suma de

120.000.000 lei, reprezentând devalorizarea prețului, conform ratei inflației.

A respins ca inadmisibil capătul de

acțiune în constatare, formulat de reclamantă.

A luat act de renunțarea reclamantei

la capătul de acțiune privind obligarea pârâților la plata de daune interese.

A obligat pârâta A.V.A.B. București

să-i plătească reclamantei suma de 11.283.000 lei, cheltuieli de judecată, iar

pe reclamantă să-i plătească pârâtei SC A.D. SA Satu Mare suma de 5.000.000

lei, cheltuieli de judecată.

A obligat pârâta A.V.A.B. București

să-i plătească chematului în garanție B.E.J.D.G.R. suma de 2.500.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii a declarat apel

pârâta A.V.A.S. București, invocând nelegala soluționare a excepțiilor, privind

prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond

netemeinicia ca efect al interpretării greșite a probelor administrate

susținând, în esență, că nu datorează suma pretinsă deoarece, nu are culpă,

executorul judecătoresc fiind cel care a continuat executarea deși la 26 septembrie

2001 a solicitat încetarea executării silite.

Prin decizia civilă nr. 9/ C din 27

ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut că, în cauză, nu se poate pune în discuție nesocotirea

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., chemarea în judecată fiind

consecința nerespectării unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus

repunerea părților în situația anterioară, iar între părți au existat mai multe

litigii.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a reținut că apelanta pârâtă a încasat prețul

devenind de rea credință de la data pronunțării deciziei nr. 409/2002, încât

există legătură între aceasta și titularul obligației de restituire a prețului

și a beneficiului de care reclamanta a fost lipsită, ca efect al pronunțării deciziei

nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare, executorul judecătoresc având atribuții

prevăzute expres de Legea nr. 188/2000, din care nici una nu îi conferă

prerogativa de a reține pentru sine sumele achitate, iar în momentul depunerii

acestor sume la dispoziția apelantei pârâte raportul procesual între reclamantă

și executorul judecătoresc a încetat.

Susținerile cu privire la cuantumul

sumei de restituit care cuprinde și cheltuieli ocazionate cu executarea s-au

înlăturat reținându-se că, acestea nu pot face obiectul cenzurii instanței față

de raportul contractual dintre cel care solicită executarea și executorul

judecătoresc.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a formulat recurs pârâta A.V.A.S. București, deoarece s-a pronunțat cu

încălcarea competenței materiale a altei instanțe, raportat la dispozițiile art.

44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001,

potrivit cărora litigiile în legătură cu creanțele neperformate, preluate la

datoria publică în care A.V.A.S. București este parte, se soluționează de

curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz,

domiciliul pârâtului, iar creanța în litigiu este o creanță care se circumscrie

acestui tip de creanțe, competența materială revenind astfel Curții de Apel

București, în primă instanță.

Stabilind incidența normelor

prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998 republicată, sunt aplicabile și dispozițiile art.

49 din acest act normativ, cu privire la termenul special de prescripție de 6

luni a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. București de la data la care

s-a cunoscut actul sau faptul pe care se întemeiază acțiunea, în speță,

termenul începând să curgă de la pronunțarea deciziei nr. 409/ R din 28 iunie

2002 de Tribunalul Satu Mare.

Un alt motiv de recurs vizează

încălcarea art. 720

1

C. proc. civ. deoarece, acțiunea a fost

prematur introdusă, împrejurarea că între părți au existat anterior litigii în

legătură cu această creanță nefiind de natură să acopere exigența legii.

De asemenea, în mod nelegal s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive, între reclamantă și pârâtă

neexistând raporturi juridice, prețul plătit de reclamantă fiind pus, conform art.

512 alin. (1) C. proc. civ., la dispoziția executorului judecătoresc, astfel

cum rezultă din procesul verbal de licitație imobiliară și din chitanțele

eliberate de executorul judecătoresc, și nu către A.V.A.S. București, încât

greșit s-a rezolvat și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului

în garanție, care trebuie să răspundă.

A.V.A.S. București nu a încasat suma

și nu există nici o dovadă în sensul art. 46 C. com., iar dacă se acceptă

totuși existența unor raporturi juridice complexe nu are culpă și repunerea în

situația anterioară nu se putea face decât prin parcurgerea inversă a tuturor

operațiunilor, recurenta neputând fi obligată la plata unor sume de bani precum

cheltuieli executare, fiind nesocotite și dispozițiile S.U.N.E.J. din 12 iunie

2001.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.

304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, executarea silită a debitoarei A.V.A.S. București a fost desființată

chiar la cererea acesteia din urmă, prin decizia civilă nr. 409/2002 a

Tribunalului Satu Mare, iar obiectul acțiunii de față îl reprezintă restituirea

prețului plătit de adjudecătorul terț pentru imobilul revenit în patrimoniul

societății debitoare și reținut fără titlu de către recurenta pârâtă A.V.A.S.

București.

Nu se poate susține astfel că,

cererea intimatei reclamante se circumscrie categoriei de cereri ce au legătură

cu dreptul A.V.A.S. București de a executa silit bunurile din patrimoniul

debitoarei sale în legătură cu o creanță neperformată, deoarece nu asupra

acestui drept a avut instanța a se pronunța ci asupra îmbogățirii fără justă

cauză a A.V.A.S. București, prin încasarea unei sume de bani nedatorată și a

cărei obligație de restituire, fără a se stabili totodată și întinderea, a fost

pronunțată tot de către o instanță de drept comun.

Prin urmare, nu s-a încălcat

competența materială, iar motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

3 C. proc. civ., nu este fondat.

Referitor la celelalte excepții se

constată că, nefiind incidente dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998

republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001, nu operează, în cauză, nici

termenul de prescripție special din această lege privind litigiile în legătură

cu obiectul de reglementare al acesteia, ci termenul de prescripție general de

3 ani, care a început să curgă de la data pronunțării deciziei civile nr. 409/2002

a Tribunalului Satu Mare.

Privitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive, din dosar, rezultă că suma achitată și care face

obiectul acțiunii a fost virată în contul recurentei pârâte, fapt dovedit în

condițiile art. 46 C. com., cu ordinul de plată și prin desființarea executării

s-a născut dreptul reclamantului de a pretinde restituirea de la creditor; executorul

judecătoresc neavând calitatea de parte în cadrul executării silite încât, în

mod legal, s-a apreciat, în raport de această situație, că există identitate

între persoana recurentei pârâte și titularul obligației de restituire.

Prin urmare, recurenta pârâtă are

calitate procesuală pasivă, iar pe cale de consecință, chematul în garanție B.E.J.

nu are calitate procesuală pasivă, față de obiectul acțiunii care nu are drept

cauza antrenarea răspunderii civile pentru neîndeplinirea atribuțiilor

profesionale potrivit art. 42 din Legea nr. 188/2000, pe care își întemeiază

cererea recurenta pârâtă.

Privitor la excepția de

prematuritate a acțiunii, instanța de apel a dat o rezolvare corectă excepției

în raport de scopul și de finalitatea art. 720

1

C. proc. civ., luând

în considerare somația de plată introdusă anterior pentru aceeași sumă și

respinsă de instanță tocmai pentru că recurenta pârâtă nu a recunoscut

pretențiile, poziție exprimată constant.

În fond, s-a susținut că nu au fost

analizate corespunzător probele și s-a nesocotit legea în condițiile în care

recurenta pârâtă a fost obligată la restituirea unei sume de bani pe care nu a

solicitat-o, executarea silită fiind continuată peste voința sa, de executor și

ea include cheltuielile de executare care în raport de cauza nulității actului

de adjudecare față de care este terț, nu trebuie să le suporte.

Nici acest motiv nu este fondat

deoarece, executarea silită s-a declanșat la cererea acesteia și suma achitată

și echivalentă cu cea pretinsă se afla în posesia sa, fiind în culpă de la

momentul pronunțării deciziei civile nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare,

prin care s-a dispus repunerea în situația anterioară, iar recurenta pârâtă are

obligația de restituire pentru argumentele deja expuse în cadrul analizei

excepției lipsei de calitate procesuală pasivă.

Așa fiind, nici motivele de recurs

analizate mai sus și care se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., nu sunt fondate și vor fi respinse.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 9 din 27 ianuarie

2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 mai 2005.