ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 294/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 294/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanții M.F., M.M. și D.A. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile

art. 13 alin. (13) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, au solicitat obligarea

pârâtei la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare,

în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

cota de

½

din imobilul situat

în Municipiul Bacău, strada L.P., nr. 12, compus din construcție în suprafață

de 174,26 mp și teren în suprafață de 578,50 mp; să fie obligată pârâta să

emită decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și plata de

daune cominatorii în cuantum de 50 RON/zi întârziere de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii până la data îndeplinirii obligației stabilite de

instanță.

de Apel

Prin Sentința nr.

4163 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă în parte

acțiunea reclamanților M.F., M.M. și D.A. în contradictoriu cu STATUL ROMÂN

PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR în sensul că a fost

obligată pârâta să transmită la un evaluator autorizat dosarul înregistrat la

aceasta sub nr. 462911/CC pentru stabilirea cuantumului cuvenit cu titlu de

despăgubiri, stabilite prin Decizia nr. 11747 din 19 noiembrie 2009 a Primăriei

municipiului Bacău și ulterior emiterea ordinului de plată.

Instanța a respins

capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că printr-o notificare formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în echivalent

a imobilului situat în Bacău, str. L.P. nr. 12.

Prin Dispoziția nr. 11747/2009,

Primăria municipiului Bacău în calitate de entitate notificată a propus

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent

dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind

astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005. Este adevărat că în cadrul procedurii administrative reglementată

prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape-etapa

transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de

dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) Capitolul V Titlul VII, modificat și

completat prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării

dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa

evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi

transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr.

81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.

247/2005, Capitolul V

1

, Secțiunea I intitulată " Valorificarea

titlurilor de despăgubire".

Instanța de fond a

reținut că nu s-a făcut dovada în cauză a faptului că etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 11747/2009, a fost transmis de Primăria municipiului

Bacău, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale sub nr. 46291/CC și nu s-a probat că acesta a fost analizat

în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului notificat.

Însuși dreptul de

soluționare în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea

echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios fiind statuat ca

atare în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că autoritatea publică pârâtă a tergiversat în mod

nejustificat soluționarea cererii reclamanților, în condițiile în care de la

emiterea Dispoziției nr. 11747/191/2009 a trecut mai bine de un an de zile.

Față de solicitarea

reclamantelor privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii de 50 RON/zi de întârziere, Curtea

a respins acest capăt de cerere.

Instanța a reținut că

potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este

vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face.

Or, în prezenta

speță, faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire,

nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând

titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu, nefiind

întrunite condițiile cerute de lege, iar dovada existenței unor daune morale nu

a fost probată.

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, indicând ca temei

juridic dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., iar motivul de recurs

privește obligarea în mod greșit a pârâtei la emiterea ordinului de plată.

Astfel, s-a arătat că

prin obligarea la emiterea ordinului de plată, instanța de fond a obligat

pârâta la mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut prin cererea

introductivă de instanță.

S-a susținut că

instanța de fond a obligat pârâta la un fapt imposibil de executat, arătând că

recurenta nu are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar, ci Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, care în temeiul deciziilor ce

conțin titlul de despăgubire emis de CCSD și a opțiunilor persoanelor

îndreptățite, va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în

condițiile prevăzute de Capitolul V

1

din O.U.G. nr. 81/2007, act

normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De asemenea,

recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește

obligarea la transmiterea dosarului la evaluare, arătând că, în cauza dedusă

judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în

sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 11747/2009 a fost transmis de Primăria

municipiului Bacău, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 46291/CC. S-a arătat că dosarul a fost

analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului notificat, iar în ceea ce privește etapa evaluării, se arată ca

această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a

dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a

CCSD. S-a precizat că decizia arătată a fost emisă de CCSD ca urmare a

practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității

în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul CCSD încă de la înființare.

Recurenta a arătat

faptul că ulterior efectuării raportului de evaluare, Comisia Centrală va emite

decizia reprezentând titlul de despăgubire.

În cauza de față s-a

arătat că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților

face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului CCSD după intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a

dosarelor.

De asemenea, s-a

susținut că nu este întemeiată motivarea instanței privind depășirea termenului

rezonabil de soluționare a cauzei, întrucât cele reținute de instanța de fond

nu sunt întemeiate.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în

parte sentința atacată, în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtei la

emiterea ordinului de plată, pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei

deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtei la soluționarea cererii

reclamanților, așa cum s-a solicitat expres prin cererea introductivă.

Instanța de control

judiciar reține că intimații-reclamanți au invocat refuzul nejustificat al

pârâtului de a le soluționa cererea, respectiv de a se emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Bacău, str. L.P.,

nr. 12, compus din construcție în suprafață de 174,26 mp și teren în suprafață

de 578,50 mp.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul

nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Definiția excesului

de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în

exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin

încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de

Constituție sau de lege.

În cauza de față,

Înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr.

10/2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură a cotei

½

din imobilul din

Bacău, str. L.P., nr. 12, compus din construcție în suprafață de 174,26 mp și

teren în suprafață de 578,50 mp, iar prin dispoziția nr. 11747/19 noiembrie

2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău, s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus

precizat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 46291/CC în vederea emiterii titlului de

despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2004, obligație

ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la

dosarul înregistrat de primărie au fost depuse toate înscrisurile necesare

soluționării cauzei.

În conformitate cu

dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de

soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune

parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale

sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi

transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de

despăgubire".

În aceste condiții,

verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul

pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat,

cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților,

însă obligarea pârâtei la emiterea ordinului de plată este o obligație ce nu

poate fi pusă în sarcina pârâtei și din acest motiv, recursul pârâtei este

privit ca întemeiat.

Înalta Curte a

constatat că în cauză sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în

temeiul art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au solicitat

prin acțiunea introductivă emiterea titlului de plată, iar instanța a acordat

mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecății și, aplicând în

mod greșit dispozițiile legale, a obligat o autoritate la o obligație care nu-i

incumbă acesteia.

Astfel, instanța de

control judiciar reține că este în sarcina Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată, conform dispozițiilor art.

18 lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII și a dispozițiilor H.G. nr. 128/2008,

în conformitate cu care emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se

va face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de

la data existenței disponibilităților bănești în contul ANRP.

Pentru aceste

considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul formulat și a

modificat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligația

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ordinului de

plată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

formulat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 4163 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că înlătură obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ordinului de plată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2012.