ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. I.1.Cererea de chemare în judecată și procedura în fața primei instanțe. Prin acțiunea formulată în contencios administrativ pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ sub dosar nr. 853/57/2010, reclamanta N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. - să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire raportat la Sentința Civilă nr. 341/2007 în dosar nr. 1022/97/2006 (dosar nr. 1488/2006) a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 45/A/2008 din 05 august 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

- să fie obligat Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru cuantumul despăgubirilor stabilit prin Sentința Civilă nr. 341/2007 în dosar nr. 1022/97/2006 (dosar nr. 1488/2006) a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 45/A/2008 din 05 august 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă în dosar nr. 1022/97/2006.

- să fie obligat pârâtul la emiterea deciziei, a titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței/deciziei instanței; - să fie obligată pârâta la comunicarea deciziei (a titlului de despăgubire), în termen de 30 de zile de la emitere sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere; În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Sentința Civilă nr. 341/2007 în dosarul nr. 1022/97/2006 (dosar nr. 1488/2006) a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 45/A/2008/05 august 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, instanța a dispus acordarea de despăgubiri în cuantum de 244.221 lei, transmiterea dosarului notificării de îndată ce hotărârea va deveni irevocabilă, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea continuării procedurii de emitere a titlurilor de despăgubiri cuvenite reclamantei, raportate la imobilul teren în suprafață de 10.042 mp.

Față de cele prezentate, Instituția Prefectului Județului Hunedoara, prin adresa nr. 2217 din 05 martie 2009, a înștiințat Primarul orașului Hațeg și respectiv pe reclamantă că dosarul privind notificarea depusă de aceasta, precum și toate actele depuse în probatoriu, au fost comunicate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) prin adresa nr. 1025/2009 și care a fost înregistrată la A.N.R.P. sub nr. 10482 din 20 februarie 2009, respectiv nr. dosar 43156/CC. Pentru aceste considerente, a solicitat informații cu privire la stadiul dosarului nr. 43156/CC, iar A.N.R.P. prin Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/200 i-a transmis două răspunsuri, identice prin conținut.

A mai arătat reclamanta că la data de 17 mai 2010 a transmis prin poștă, cu confirmare de primire, către A.N.R.P. respectiv Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, adresa nr. 22 in 17 mai 2010 prin care a solicitat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în temeiul dispus de Sentința Civilă nr. 341/2007 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 45/A/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, solicitare față de care nu a primit nici un răspuns. Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

II.2 Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 283/F/CA/2010 din 16 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei are ca obiect sancționarea refuzului pârâtului de emitere a deciziei privind despăgubirile într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este definit de jurisprudența C.E.D.O. aferentă art. 6 din Convenție.

Potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; - analizării dosarelor de către Secretariatul comisiei centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; - etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005, capitolul V, secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”. Curtea a constatat că în cauza dedusă judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 15.483 mp. Prin Dispoziția nr. 612/2005, Primarul orașului Hațeg a respins notificarea cu motivarea că terenul notificat a avut destinația de teren arabil și preluat de C.A.P., fiind solicitat și în baza Legii nr. 18/1991.

Împotriva dispoziției amintite, reclamanta a formulat contestație, iar Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin Sentința Civilă nr. 341 din 06 iulie 2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 45/A/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, a admis această contestație, a anulat dispoziția atacată și a obligat Primarul Orașului Hațeg să emită o nouă dispoziție prin care să constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 10.042 mp și să propună despăgubiri în echivalentul acestuia, în limita sumei de 244.221 RON, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În temeiul acestei hotărâri judecătorești, Primarul orașului Hațeg a emis Dispoziția nr. 566/2008 prin care a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren notificat.

Dosarul aferent dispoziției nr. 566/2008 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale unde a fost înregistrat sub nr. 43156/CC/2009. Urmare a petițiilor reclamantei, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 i-a adus la cunoștință acesteia detaliile în legătură cu procedura de soluționare a dosarelor, în sensul că, în aplicarea dispozițiilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost emisă Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, potrivit căreia dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale sunt împărțite în două categorii, respectiv cele transmise înainte de intrarea în vigoare a O.G.

nr. 81/2007 și cele transmise ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe, iar în cadrul fiecărei categorii, dosarele sunt analizate în ordinea înregistrării lor. Curtea a apreciat că răspunsul formulat prin cele două adrese nu poate fi considerat ca fiind un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu conține o exprimare neechivocă a intenției de a nu se da curs solicitărilor reclamantei sau de a nu se respecta prevederile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Tribunalul Hunedoara, prin sentința amintită, a obligat Primarul Orașului Hațeg să emită o nouă dispoziție prin care să constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 10.042 mp și să propună despăgubiri în echivalentul acestuia, în limita sumei de 244.221 RON, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere că procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum și emiterea deciziei în cuantumul prevăzut în raportul de evaluare întocmit în cursul acestei proceduri, Curtea a reținut că în mod corect Comisia Centrală a apreciat necesitatea lămuririi dispozitivului Sentinței Civile nr. 341/06 iulie 2007 a Tribunalului Hunedoara în procedura reglementată de art. 281 ind.1 C. proc. civ., pentru a se stabili dacă, prin această sentință, s-a constatat întinderea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii în sumă de 244.211 RON sau dacă, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, se va urma procedura instituită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv se va proceda la evaluarea imobilului notificat în vederea stabilirii cuantumului.

În acest sens, a emis adresa din 05 august 2010, pe care a comunicat-o Primăriei orașului Hațeg și reclamantei, în calitate de părți în litigiul finalizat prin sentința amintită mai sus. Față de aceste aspecte Curtea a reținut că pârâtul a manifestat disponibilitate pentru tratarea, în condițiile legii, a dosarului reclamantei și a parcurs primele 2 etape descrise mai sus într-o manieră rezonabilă. I.3. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N.E., criticând- o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 341 din 6 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1022/97/2006, Tribunalul Hunedoara a admis contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 și a obligat Primarul Orașului Hațeg să emită o nouă dispoziție prin care ă constate calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 10.042 mp și să propună despăgubiri în echivalentul acestuia, în limita sumei de 244.221 lei, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel că, a precizat recurenta, având în vedere această hotărâre precum și Decizia nr. 52 din 04 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de aceasta. II.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă și a dispozițiilor art. 394 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante. Recurenta reclamant N.E. a solicitat instanței de contencios administrativ să constate: - refuzul nejustificat al pârâtei de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire raportat la Sentința Civilă nr. 341/2007 în dosar nr. 1022/97/2006 (dosar nr. 1488/2006) a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 45/A/2008 din 05 august 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. - să oblige Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru cuantumul despăgubirilor stabilit prin Sentința Civilă nr. 341/2007 în dosar nr. 1022/97/2006 (dosar nr. 1488/2006) a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 45/A/2008 din 05 august 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă în dosar nr. 1022/97/2006.

- să oblige pârâta la emiterea deciziei, a titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței/deciziei instanței; - să oblige pârâta la comunicarea deciziei (a titlului de despăgubire), în termen de 30 de zile de la emitere sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere; Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că răspunsul formulat prin cele două adrese nu poate fi considerat ca fiind un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu conține o exprimare neechivocă a intenției de a nu se da curs solicitărilor reclamantei sau de a nu se respecta prevederile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În speță, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin Sentința Civilă nr. 341/06 iulie 2007, rămasă definitivă și irevocabilă, pe de o parte, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 244.221 RON, iar pe de altă parte, a menționat că măsurile reparatorii în cuantumul stabilit, se vor acorda în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Față de situația constatată, prin adresa din 05 august 2010 s-a solicitat Primăriei Orașului Hațeg și reclamantei, în calitate de părți în litigiul finalizat prin sentința amintită mai sus, să formuleze, în temeiul art. 281 1 C. proc.

civ., o cerere privind lămurirea dispozitivului Sentinței Civile nr. 341 din 06 iulie 2007 a Tribunalului Hunedoara, în sensul de a se preciza dacă, prin această sentință, s-a constatat întinderea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii în sumă de 244.211 RON sau dacă, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, se va urma procedura instituită prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv se va proceda la evaluarea imobilului notificat în vederea stabilirii cuantumului. În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că termenul rezonabil de soluționare a cererii la care face referire reclamanta nu a fost încălcat, întrucât întârzierea în emiterea titlului de despăgubire nu îi este imputabilă Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care așa cum rezultă din cuprinsul dosarului și corespondența dinte părți a depus demersurile pentru completarea dosarului cu documentația necesară.

Rezultă așadar că nu se poate reține existența unui refuz din partea Comisiei Centrale cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care instanța de control judiciar o va păstra. II.2 Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.E. împotriva sentinței nr. 283/F/CA/2010 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.