ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 891/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2008,

reclamanta B.M.S. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. – C.C.S.D. să

procedeze la soluționarea dosarului său, în sensul emiterii deciziei pentru

despăgubirile care i se cuvin în baza Legii nr. 290/2003.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pentru imobilul revendicat, Comisia Județeană Cluj

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a întocmit dispoziția cu propunere de

despăgubiri, dar autoritatea pârâtă nu a procedat la soluționarea cererii sale

de validare a propunerii, prin emiterea titlului de despăgubiri.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

595 din 15 septembrie 2008, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta să

procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamantă și înregistrată sub nr.

1483 din 27 martie 2007.

Instanța de fond a reținut

că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003,

care prevăd că despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate

beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene

ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii pronunțate în

soluționarea contestațiilor formulate.

Constatând că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale și că reclamanta

este beneficiara despăgubirilor stabilite de Comisia Județeană Cluj pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, instanța de fond a motivat soluția de admitere a

acțiunii prin obligația legală care revine autorității pârâte de a proceda la

soluționarea cererii privind plata sumei stabilite cu titlul de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii

formulate de reclamantă.

Recurenta a susținut că în

mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată neîndeplinirea obligațiilor care îi

revin în baza Legii nr. 290/2003, fără a se avea în vedere că procedura

reglementată de această lege implică și verificarea legalității hotărârilor

emise de comisiile județene.

Pe baza referatului de

specialitate întocmit pentru hotărârea nr. 6 din 6 martie 2007 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, recurenta a învederat că intimata

nu a făcut dovada refugiului și a proprietății, cu acte doveditoare certificate

de autorități, conform prevederilor art. 2 din H.G. nr. 1120/2006.

d

e asemenea, recurenta a arătat că

intimata nu a dovedit nici un demers pentru obținerea actelor privind calitatea

de refugiat a autorilor B.I. și B.E. și privind proprietatea bunurilor pentru

care se solicită despăgubiri, astfel că Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003

este în situația de a solicita revocarea hotărârii nr. 6 din 6 martie 2007, în

conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4), teza a II-a din H.G. nr. 1120/2006.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de excepția de ordine publică a necompetenței

materiale, invocată în baza art. 159 pct. 2 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

3 C. proc. civ., va casa hotărârea instanței de fond pentru următoarele

considerente:

Conform dispozițiilor art. 8

alin. (5) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare,

hotărârile comisiei centrale pentru aplicarea acestei legi sunt supuse

controlului judecătoresc, putând fi atacate, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Acțiunea formulată de

reclamantă are ca temei juridic Legea nr. 290/2003 privind acordarea de

despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a

acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și

Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace

între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Cum acțiunea reclamantei

vizează aplicarea acestei legi speciale, chiar dacă nu se contestă hotărârea

comisiei centrale, Înalta Curte constată că sunt incidente normele de

competență materială derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului

administrativ.

În consecință, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa

hotărârea pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială cuprinse în

art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 și în baza art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P.

împotriva sentinței civile nr. 595 din 15 septembrie 2008 a Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal;

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.