ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4131 din 24 noiembrie 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., a admis acțiunea formulată de reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 41.654 RON, cu titlu de despăgubiri; instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu acest pârât. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Pârâta A.N.R.P.

are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 13 1 din Legea nr. 247/2005, care dispun că această autoritate publică coordonează procesul de acordare a despăgubirilor și realizează activitățile prevăzute în actele normative speciale, precum și activitățile necesare implementării legii, ce includ emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar. 2) Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, de cele ale art. 25 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954 și de faptul că autoritatea publică cu competențe în materie este A.N.R.P.

3) Pe fondul cauzei, instanța a menționat că reclamanta este beneficiara unei decizii prin care i s-au acordat despăgubiri în sumă de 41.654 RON, în temeiul art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În baza art. 18 1 din Capitolul VI din Titlul VII al legii anterior individualizate, reclamanta a valorificat decizia aflată în discuție, în sensul că a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar. Pârâta A.N.R.P. nu a dat curs cererii reclamantei, în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare, încălcând astfel prevederile art. 18 2 din legea anterior arătată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranșe a fost efectuată până la Dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03576 din 31 martie 2008, iar intimata-reclamantă are cererea de opțiune înregistrată sub nr. 12981 din 15 septembrie 2009. Recurenta susține că legea aplicabilă în cauză instituie o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, în cadrul căreia este prevăzut un termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare, termen care nu a fost nerespectat în cazul cererii intimatei-reclamante.

În plus, recurenta menționează faptul că, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici de către jurisprudența Curții de la Strasbourg. În susținerea recursului, A.N.R.P. a depus la dosar practică judiciară, respectiv Decizia nr. 3686 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1944/33/2008. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă este beneficiara Deciziei nr. 8310/FF din 17 iulie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care i s-a acordat despăgubiri în cuantum de 41.654 RON, în baza art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (79 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. În temeiul art. 18 1 din Capitolul VI din Titlul VII al legii anterior individualizate, intimata-reclamantă a valorificat decizia aflată în discuție, adică a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar, prin cererea înregistrată sub nr. 12981 din 15 septembrie 2009. Intimatei-reclamante urma să-i fie acordat titlul de plată, cu respectarea dispozițiilor art. 18 2 pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale pct. 182.4 din H.G.

nr. 128/2008, adică în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P. În mod nelegal, instanța de fond a reținut în hotărârea judecătorească contestată în cauză faptul că au fost încălcate de către recurentă prevederile art. 18 2 pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în condițiile în care această autoritate publică nu a probat faptul că nu a dispus de resursele materiale pentru a acorda despăgubirile ce i-au fost solicitate de intimata-reclamantă. După cum s-a relevat anterior, dispozițiile normative anterior individualizate stabilesc în mod explicit faptul că emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor până la 500.000 RON se pot face: - în ordinea înregistrării cererilor de opțiune; - în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P.

Ca atare, judecătorul fondului nu putea reține existența unui refuz nejustificat al autorității recurente de a soluționa cererea intimatei-reclamante, în condițiile în care plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranșe a fost efectuată până la Dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03576 din 31 martie 2008, iar intimata-reclamantă are cererea de opțiune înregistrată sub nr. 12981 din 15 septembrie 2009. Cu alte cuvinte, recurenta a respectat ordinea înregistrării cererilor de opțiune, motiv pentru care nu a soluționat favorabil solicitarea intimatei-reclamante. Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că intimata-reclamantă nu a solicitat în cauză aplicarea dispozițiilor art. 18 2 pct. 5 din H.G.

nr. 128/2008, care dau posibilitatea emiterii titlurilor de plată și în cazuri excepționale, temeinic motivate. Mai precis, potrivit acestui text normativ, prin derogare de la prevederile art. 182.4, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale, etc., dovedite prin înscrisuri) D.A.D. în numerar din cadrul A.N.R.P. va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei N.E. formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva Sentinței civile nr. 4131 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, formulată în contradictoriu cu A.N.R.P. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.