ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4131 din 24 noiembrie

2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.,

a admis acțiunea formulată de reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâta

A.N.R.P., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să-i plătească

reclamantei suma de 41.654 RON, cu titlu de despăgubiri; instanța a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamantei formulată în

contradictoriu cu acest pârât.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Pârâta A.N.R.P.

are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 13

1

din Legea nr. 247/2005, care dispun că această autoritate publică coordonează

procesul de acordare a despăgubirilor și realizează activitățile prevăzute în

actele normative speciale, precum și activitățile necesare implementării legii,

ce includ emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea

conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

2) Pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă,

în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, de cele ale art. 25 alin. (1) și (2)

din Decretul nr. 31/1954 și de faptul că autoritatea publică cu competențe în

materie este A.N.R.P.

3) Pe fondul cauzei,

instanța a menționat că reclamanta este beneficiara unei decizii prin care i

s-au acordat despăgubiri în sumă de 41.654 RON, în temeiul art. 13 alin. (1) și

art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În baza art. 18

1

din Capitolul VI din Titlul VII al legii anterior individualizate, reclamanta a

valorificat decizia aflată în discuție, în sensul că a solicitat acordarea de

despăgubiri în numerar.

Pârâta A.N.R.P. nu a

dat curs cererii reclamantei, în termen de 15 zile calendaristice de la data

existenței disponibilităților financiare, încălcând astfel prevederile art. 18

2

din legea anterior arătată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., care a solicitat modificarea sa, în

sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 18

2

lit. a) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, întrucât plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranșe a

fost efectuată până la Dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03576 din 31

martie 2008, iar intimata-reclamantă are cererea de opțiune înregistrată sub

nr. 12981 din 15 septembrie 2009.

Recurenta susține că

legea aplicabilă în cauză instituie o procedură administrativă de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, în

cadrul căreia este prevăzut un termen de 15 zile calendaristice de la data

existenței disponibilităților financiare, termen care nu a fost nerespectat în

cazul cererii intimatei-reclamante.

În plus, recurenta

menționează faptul că, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se

pot plăti decât în condiții de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat

nici de către jurisprudența Curții de la Strasbourg.

În susținerea

recursului, A.N.R.P. a depus la dosar practică judiciară, respectiv Decizia nr.

3686 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1944/33/2008.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

Intimata-reclamantă este beneficiara Deciziei nr.

8310/FF din 17 iulie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor prin care i s-a acordat despăgubiri în cuantum de 41.654 RON, în

baza art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (79 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente.

În temeiul art. 18

1

din Capitolul VI din Titlul VII al legii anterior individualizate,

intimata-reclamantă a valorificat decizia aflată în discuție, adică a solicitat

acordarea de despăgubiri în numerar, prin cererea înregistrată sub nr. 12981

din 15 septembrie 2009.

Intimatei-reclamante

urma să-i fie acordat titlul de plată, cu respectarea dispozițiilor art. 18

2

pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale pct. 182.4 din H.G. nr.

128/2008, adică în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15

zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P.

În mod nelegal,

instanța de fond a reținut în hotărârea judecătorească contestată în cauză

faptul că au fost încălcate de către recurentă prevederile art. 18

2

pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în condițiile în care această

autoritate publică nu a probat faptul că nu a dispus de resursele materiale

pentru a acorda despăgubirile ce i-au fost solicitate de intimata-reclamantă.

După cum s-a relevat anterior, dispozițiile

normative anterior individualizate stabilesc în mod explicit faptul că emiterea

titlului de plată și plata despăgubirilor până la 500.000 RON se pot face:

- în ordinea

înregistrării cererilor de opțiune;

- în termen de 15

zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P.

Ca atare, judecătorul

fondului nu putea reține existența unui refuz nejustificat al autorității

recurente de a soluționa cererea intimatei-reclamante, în condițiile în care

plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranșe a fost efectuată până la

Dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03576 din 31 martie 2008, iar

intimata-reclamantă are cererea de opțiune înregistrată sub nr. 12981 din 15

septembrie 2009.

Cu alte cuvinte,

recurenta a respectat ordinea înregistrării cererilor de opțiune, motiv pentru

care nu a soluționat favorabil solicitarea intimatei-reclamante.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar reține că intimata-reclamantă nu a solicitat în

cauză aplicarea dispozițiilor art. 18

2

pct. 5 din H.G. nr. 128/2008,

care dau posibilitatea emiterii titlurilor de plată și în cazuri excepționale,

temeinic motivate.

Mai precis, potrivit acestui text normativ, prin

derogare de la prevederile art. 182.4, în cazuri excepționale, temeinic

motivate (cazuri medicale, cazuri sociale, etc., dovedite prin înscrisuri)

D.A.D. în numerar din cadrul A.N.R.P. va putea emite cu prioritate titluri de

plată și/sau titluri de conversie.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge

acțiunea reclamantei N.E. formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.R.P. împotriva Sentinței civile nr. 4131 din 24 noiembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată,

formulată în contradictoriu cu A.N.R.P.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2010.