ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de la 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 suspendarea soluționării recursului declarat de inculpatul C.S., iar în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iași a reținut ca fiind investită cu soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 169 din 30 martie 2009 a Tribunalului Iași, acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 prin raportare la dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție. Reține Curtea de Apel Iași că dispozițiile art. 87/1 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt constituționale, întrucât restrângerea exercitării dreptului la integritatea fizică pentru recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este justificată pentru ocrotirea vieții, integrității corporale, societății, tuturor persoanelor participante la traficul rutier. Din aceste considerente apreciază că nu s-au încălcat nici un moment drepturile personale ale inculpatului C.S. în cauză, respectiv cele inserate la art. 53 alin. (2) din Constituție. Opiniază Curtea de Apel Iași în sensul că excepția invocată nu este întemeiată, întrucât nici unul din textele constituționale invocate nu au fost încălcate și textul de lege criticat nu contravine prevederilor legii fundamentale.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.S. Fiind investită cu soluționarea acestui recurs, la termenul din 9 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților admisibilitatea recursului formulat de inculpatul C.S. în raport de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 februarie 2009, urmând a se pronunța numai sub aspectul excepției invocate. Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Inculpatul C.S., în mod nejustificat, a declarat recurs împotriva încheierii prin care i s-a admis cererea și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, inculpatul nu mai avea nici o cale de atac împotriva acestei încheieri. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, respectiv decizia nr. 9 din 9 februarie 2009, potrivit căreia încheierea prin care a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu este supusă căii de atac a recursului. În raport de aspectele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva încheierii din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 15096/245/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2009.