ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4921/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București reclamanții R.H. și F.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restiruirea Proprietăților, obligarea acesteia din urmă la emiterea titlului de plată și actualizarea sumei de 58.568 RON ce li se cuvine, cu titlul de măsuri reparatorii. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin dispoziția Primarului Municipiului Oltenița din 02 decembrie 2002 s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în Oltenița Bd. T. (fostă stradă A.S.), în cuantum de 58.568 RON. Au mai arătat reclamanții că au solicitat în mai multe rânduri acordarea despăgubirilor stabilite, însă nu au primit un răspuns satisfăcător.

Pârâta, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la obligația legală de a soluționa dosarul aferent dispoziției din 02 decembrie 2002 și excepția prematurității solicitării de executare a obligației de plată. Judecătoria sector 1 București, prin sentința nr. 3492 din data de 2 martie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 832 pronunțată în data de 16 februarie 2010, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității, a admis acțiunea precizată de reclamanții R.H.

și F., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată în baza deciziei nr. 416 din 17 decembrie 2008, emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: După declinare s-a depus la dosar raportul de evaluare a imobilului, întocmit de evaluatorul SC S. SA, iar reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să cheme în judecată și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că atribuțiile emiterii titlurilor de plată și a plății despăgubirilor în numerar aparțin pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Mai mult, arată instanța, reclamanții au parcurs toată procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlului de plată sens în care a fost emisă decizia nr. 416 din 17 decembrie 2008, conținând titlul de despăgubire, astfel că procedura prealabilă emiterii titlului de plată a fost soluționată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 precum și ale art. 304 1 C. proc.

civ. În susținerea motivului de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că prin Legea nr. 247/2005 s-a stabilit că se va putea emite titlul de plată în termen de 15 zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de solvabilitate, existând greutăți financiare în ceea ce privește finalizarea procedurii administrative. De asemenea, până la acest moment, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe până la dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03689 din 8 aprilie 2008, reclamanții având dosarul înregistrat la nr. 10208 din 3 martie 2009. În altă ordine, se menționează și faptul că reclamanții nu au solicitat plata cu prioritate, conform art. 18 2 pct. 5 din H.G.

nr. 128/2008. În raport de aceste critici se arată că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurența arată că prin sentința atacată nu a fost motivată în drept susținerea referitoare la parcurgerea întregii proceduri cu privire la emiterea titlului de plată. În sensul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a depus și concluzii scrise. Intimații-reclamanți au formulat concluzii scrise prin care au combătut criticile recurentei, susținând că se află într-o situație financiară precară și solicitând respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciată că acesta este fondat pentru următoarele considerente.

Se reține, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanților le-a fost emisă decizia nr. 4116 reprezentând titlul de despăgubire la 17 decembrie 2008, precum și faptul că dosarul de opțiune pentru emiterea titlului de plată poartă nr. CC din 3 martie 2009. Potrivit art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățiilor va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. În art. 182.1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare. Deci, în raport de aceste dispoziții, emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este prevăzută sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen de 15 zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune ale persoanelor îndreptățite a primei despăgubiri. În cauză nu a fost contestată situația de fapt existentă referitoare la greutățile financiare întâmpinate de pârâtă în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor și nici nu a fost făcută vreo dovadă a existenței unor disponibilități financiare reale care să permită emiterea titlului de plată solicitat de intimații-reclamanți.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale enunțate și situația de fapt expusă, nu se poate reține refuzul nejustificat al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățiilor în executarea obligației ce intră în atribuțiile sale, respectiv aceea de a emite titlul de plată reclamanților, nefiind dovedit în cauză excesul de putere al autorității pârâte, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. În consecință, în absența disponibilităților bănești ale statului și având în vedere rațiunile financiare care au justificat instituirea respectivei proceduri de plată, care se mențin și în prezent, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, se apreciază că s-a impus pârâtei o obligație imposibil de realizat.

Mai mult, aceasta este de natură să afecteze și principiul egalității de tratament, cunoscut atât pe plan intern cât și în plan european, în condițiile în care dosarul de opțiune al reclamanților poartă nr. 10208 din 3 martie 2009, iar plata s-a realizat până la dosarul nr. 03689 din 8 aprilie 2008, aspect necontestat de asemenea. Această concluzie este în acord și cu jurisprudența instanței supreme transpusă în alte decizii (decizia nr. 3409 din 18 iunie 2009, decizia nr. 3686 din 30 iunie 2009), impunându-se în virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat și în jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului. În raport de toate aceste considerente, se apreciază ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cât și cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, într-adevăr, sentința recurată nu respectă întru totul cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În altă ordine, susținerile intimaților-reclamanți din concluziile scrise referitoare la starea sănătății și situația materială precară, pot constitui obiect al analizei unei cereri privind emiterea titlului de plată cu prioritate de către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățiilor, în condițiile art. 18 2 .5 din H.G. nr. 128/2008. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 30 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1), (3) Teza I din C. proc.

civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 832 din data de 16 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.