ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2692/2012

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la nr. 605/P/2011, petiționarul B.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții M.L.E., H.D., T.l., N.G., H.R.A., U.S., P.l.M., M.A., A.C., H.A., C.M.D., Primăria Municipiului Iași, Poliția Municipiului Iași, Poliția Locală Iași sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 271, 246, 248

1

, 249, 290, 323 C. pen.

Prin ordonanța nr. 605/P/2011 din 07 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.L.E., H.D., T.I., N.G., Primăria Municipiului Iași, Poliția Municipiului Iași, Poliția Locală Iași sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 323 C. pen. și față de H.R.A., U.S., P.I.M., M.A. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 și 323 C. pen. Totodată, procurorul a disjuns cauza și a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru continuarea cercetărilor față de numiții A.C., H.A., C.M.D.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că în ceea ce privește pe M.L.E., T.I. și N.G., petiționarul nu a indicat în conținutul plângerii nicio faptă de natură penală, concretă și determinată, astfel încât să existe un punct de plecare pentru efectuarea de cercetări penale, concluzionând că nu s-au evidențiat indicii cu privire la existența vreunei fapte penale săvârșite de aceste persoane.

În ceea ce privește Primăria Municipiului Iași, Poliția Municipiului Iași, Poliția Locală Iași, procurorul a constatat că aceste instituții publice nu pot fi subiecți activi în raporturile juridice de drept penal.

Cu privire la comisarul de poliție H.D., procurorul a reținut că acțiunea sa de preluare pentru înregistrare a unor cereri formulate de petiționar nu constituie latura obiectivă a unei infracțiuni, iar susținerile petiționarului că H.D. ar fi avut interes în soluționarea plângerilor sale reprezintă doar simple afirmații.

Referitor la învinuirea adusă de petiționar avocatei H.R.A. care împreună cu U.S., P.I.M., M.A. ar fi falsificat înscrisuri din dosarul nr. 17686/245/2011 al Tribunalului Iași, s-a reținut că organele judiciare au mai examinat plângeri ale petentului sub aceleași aspecte în mai multe dosare penale (dosarele nr. 546/P/2010 și nr. 10/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dosarul nr. 176/45/2011 al Curții de Apel Iași), astfel că este incident cazul prev. de art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Soluția dată plângerii a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin ordonanța nr. 1429/II/2/2011 din 13 ianuarie 2012.

Ca urmare, petiționarul B.E., în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 605/P/2011 din 07 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, înregistrată pe rolul Curții de Apel.

În motivarea plângerii, petiționarul a reiterat, în esență, susținerile din plângerea penală.

La termenul de judecată din 15 martie 2012, petiționarul B.E. a susținut excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183, art. 244 alin. (1), art. 167, art. 168, art. 169, art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 18 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 1 pct. 13 din Legea nr. 459/2006, arătând că dispozițiile menționate încalcă o serie de prevederi constituționale.

Prin încheierea din 28 martie 2012, Curtea de apel a respins cererea formulată de petiționar privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183, art. 244 alin. (1), art. 167, art. 168, art. 169, art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 18 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale invocate ca neconstituționale nu au legătură cu soluționarea fondului cauzei, majoritatea fiind dispoziții procedurale civile, iar critica urmărește în realitate modificarea acestor dispoziții legale. Petiționarul a invocat neclarități ale textelor de lege care dau posibilitatea unei aplicări discriminatorii, tară ca petiționarul să indice în ce fel, aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale.

Prin sentința penală nr. 47 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E., împotriva ordonanței nr. 605/P/2011 din 07 decembrie 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A fost obligat petiționarul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța sentința penală atacată, Curtea a constatat că ordonanța parchetului este legală și temeinică.

S-a arătat că procurorul a apreciat în mod corect că, față de intimații M.L.E., T.I., N.G., H.D., Primăria Municipiului Iași, Poliția Municipiului Iași, Poliția Locală Iași nu poate fi începută urmărirea penală deoarece sunt incidente disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Actele premergătoare efectuate în cauză nu au dovedit săvârșirea de către intimații M.L.E., T.I., N.G. și H.D., a unor infracțiuni. În plus, în cazul primilor trei intimați petentul face referire în plângerea penală la mai multe nemulțumiri ale sale, fără a imputa vreo faptă concretă, deși dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. obligă la aceasta.

S-a arătat că soluția procurorului cu privire la instituțiile publice este legală față de disp. art. 19

1

C. pen., care prevăd că statul, autoritățile publice și instituțiile publice nu răspund penal.

Infracțiunea de fals prev. de art. 290 C. pen. de săvârșirea căreia petentul i-a învinuit pe intimații H.R.A. care împreună cu U.S., P.l.M., M.A. a mai fost cercetată în dosarul nr. 546/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, tot la sesizarea petentului B.E.

Soluția dată de procuror în dosarul nr. 546/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, de neîncepere a urmăririi penale, a fost menținută de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 176/45/2011 prin sentința penală nr. 93 din 16 iunie 2011, definitivă la dat pronunțării.

Având în vedere că pentru faptele ce constituie obiectul plângerii nr. 605/P/2011 instanța de judecată a decis prin sentința penală nr. 93 din 16 iunie 2011 că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală și având în vedere că nu sunt probe în baza cărora să se rețină că au apărut fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, instanța consideră că este justă soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale întemeiata pe dispozițiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Împotriva încheierii din 28 martie 2012 și a sentinței penale nr. 47 din 29 martie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, petiționarul a formulat recurs.

Încheierea a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în mod greșit s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate susținând că acestea aveau legătură cu cauza.

Sentința a fost criticată de asemenea pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu au fost făcute cercetări cu privire la plângerea formulată, nu au fost audiați învinuiții și nu au fost cercetate dosarele în care s-au săvârșit faptele penale.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 47 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Iași este inadmisibil.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin plângerea formulată, petiționarul B.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții M.L.E., H.D., T.I., N.G., H.R.A., U.S., P.I.M., M.A., A.C., H.A., C.M.D., Primăria Municipiului Iași, Poliția Municipiului Iași, Poliția Locală Iași sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 271, 246, 248

1

, 249, 290, 323 C. pen.

Prin ordonanța nr. 605/P/2011 din 07 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.L.E., H.D., T.I., N.G., Primăria Municipiului Iași, Poliția Municipiului Iași, Poliția Locală Iași sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 323 C. pen. și față de H.R.A., U.S., P.I.M., M.A. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 și 323 C. pen. Totodată, procurorul a disjuns cauza și a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru continuarea cercetărilor față de numiții A.C., H.A., C.M.D.

Soluția dată plângerii a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin ordonanța nr. 1429/II/2/2011 din 13 ianuarie 2012.

Ca urmare, petiționarul B.E., în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere la instanță, plângere care a fost respinsă ca nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., hotărârea judecătorului, pronunțată în conformitate cu alin. (8) este definitivă.

În cauză, petiționarul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen. și, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ce privește recursul declarat de petiționar împotriva încheierii din 28 martie 2012, acesta nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2010, petiționarul a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 51 și art. 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen. privind recuzarea întregii instanțe, a art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constituțională, art. 183 și art. 244 C. proc. pen. privind folosirea cuvântului „poate" în loc de „trebuie", art. 167, art. 168, art. 169 C. proc. pen., a art. 305 C. proc. pen., art. 138 C. proc. pen., a art. 312 C. proc. pen. A mai invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 a locuinței, art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, a art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 a avocaților și art. l pct. 13 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.

După cum se poate observa, excepțiile invocate de petiționar nu au legătură cu cauza, așa încât în mod corect, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca nefondată.

Având în vedere cele menționate, înalta Curte constată că recursul declarate de petiționar împotriva sentinței penale nr. 47 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași este inadmisibil, urmând a fi respins în temeiul art. 385

13

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar recursul declarat de același petiționar împotriva încheierii din 28 martie 2012 este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul B.E.

Împotriva sentinței penale nr. 47 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva încheierii din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 6 septembrie 2012