ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rezoluția din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul

art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de:

a) magistrații T.M.G., C.A. - judecători

în cadrul Judecătoriei Iași;

b) B.G., M.M. - din cadrul Curții de

Apel Iași;

c) magistrații V.E., B.D., B.D.E., B.M.P.

- procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, toți sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref.

la art. 248

1

, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art.

323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

d) D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C.,

P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de

art. 26 rap. la art. 246 cu ref. Ia art. 248

1

, art. 289 alin. (1),

art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Pe baza examinării materialului de

cercetare penală s-a reținut că, la data de

06

iunie

2011, persoana vătămată B.E. s-a adresat cu plângere

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, unde a fost înregistrată sub nr.

257/P/2011, solicitând efectuarea de cercetări penale și tragerea la răspundere

penală a magistraților T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iași, B.G.

- la momentul respectiv suspendată din funcția de judecător în cadrul Curții de

Apel Iași, M.M. - pensionară, din cadrul Curții de Apel Iași, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art.

248

1

, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323

alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a magistraților V.E., B.D. - pensionar,

B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art.

246 cu ref. la art. 248

1

, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1),

art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) din C.

pen. și față de persoanele fără calitate

specială D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. la

art. 248

1

, art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași,

ținând seama de faptul că magistrații B.D.E. și V.E. au calitatea de procurori în

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dar cu grad profesional de Parchet

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de cazul de conexitate reglementat

de dispozițiile art. 34 lit. d) C. proc. pen. și de faptul că pentru celelalte infracțiuni

pretins comise de magistrații procurori sus-menționați, nu este competent procedural

să se pronunțe procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin

Ordonanța din 8 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei, în integritatea

ei, în favoarea secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procedându-se la examinarea conținutului

plângerii, s-a constat că aceasta nu îndeplinește condițiile reglementate în mod

strict și imperativ de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., privind descrierea faptei

ce formează obiectul plângerii și cele referitoare la indicarea mijloacelor de probă,

plângerea cuprinzând o înșiruire de nume ale unor magistrați judecători și procurori

de pe raza de competență a Curții de Apel Iași și a Parchetului de pe lângă această

instanță, de încadrări juridice ale unor pretinse fapte penale comise în opinia

petiționarului cu ocazia instrumentării unor cauze penale și civile și ale unor

persoane fizice fără calitate specifică, dar și nemulțumirile persoanei vătămate

privind soluționarea cauzelor penale și civile.

S-a reținut că simplele afirmații ale petiționarului,

de ordin general, nu pot constitui factor declanșator al efectuării unor investigații

și pe cale de consecință, temei al răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 248

1

, art. 215

alin. (1), art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen. Tot astfel, s-a reținut că simplele

susțineri ale petiționarului, neconfirmate de probe sau cel puțin de indicii de

natură penală, care să ateste comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 323

C. pen., de persoanele nominalizate anterior, nu pot constitui un motiv serios pentru

tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, astfel încât disjungerea

și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este formală și ca atare,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru această faptă, în temeiul dispozițiilor

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

A fost avută în vedere și împrejurarea

că pentru persoana vătămată B.E. a devenit o obișnuință încălcarea normelor legale

pentru exercitarea cu rea-credință a dreptului la petiționare, în sensul că prin

plângerile sale abuzive pe care le adresează diferitelor instituții ale statului,

a reușit să genereze litigii de natură penală în care sunt implicați numeroși magistrați

judecători și procurori, care au soluționat cel puțin unul din numeroasele sale

litigii civile sau penale.

Ulterior, la data de 13 decembrie 2011,

prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, nr. 3011/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petiționar împotriva soluției pronunțate în Dosarul nr. 744/P/2011,

constatându-se că aceasta este legală și temeinică.

S-a constatat că, din verificările efectuate

în Dosarul nr. 744/P/2011, nu au rezultat indicii sau dovezi care să demonstreze

vinovăția persoanelor față de care au fost efectuate cercetări, astfel că infracțiunile

sesizate reprezintă doar simple acuzații, de ordin subiectiv, fără temei real.

În plus, s-a reținut că B.E. este cunoscut

autorităților judiciare pentru faptul că, în ultimii ani, a fost autorul a numeroase

plângeri, înregistrate pe rolul Parchetelor din circumscripția Curții de Apel Iași

și pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conținutul

acestor sesizări petiționarul solicitând să fie angajată răspundea penală a unor

funcționari publici, magistrați ș.a., cu privire la care a arătat că și-au încălcat

atribuțiile de serviciu, prejudiciindu-i interesele legale. În acest sens, s-a reținut

că în cazul fiecărei plângeri, cercetările efectuate au infirmat acuzațiile aduse

de către petiționar, care, nemulțumit de modul de rezolvare a sesizărilor sale,

a continuat să formuleze plângeri penale împotriva tuturor magistraților care au

fost învestiți cu soluționarea cauzelor în care acesta a fost parte, numai în cursul

anului 2011, pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție fiind înregistrate 35 de plângeri,

dintre care 13 formează obiectul unor dosare.

Nemulțumit de soluția procurorului, petiționarul

s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței

de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, reiterând motivele de

nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză.

În esență, petiționarul a solicitat admiterea

plângerii, arătând că este nemulțumit de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare

în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de judecată

competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în

cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are,

între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc

al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată

prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor

art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța, sub un prim aspect, cu

examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată

printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac

și ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții

decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea

menționată, instanța de judecată nu este învestită cu atribuții de urmărire penală,

așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare

sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această

examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri

noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute

de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză se constată că soluția

adoptată de Parchet este legală și temeinică, având în vedere intervenția

art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare

care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale

față de intimați, întrucât faptele reclamate nu există.

Analizarea modului în care s-a derulat

cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la

concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel

încât criticile formulate de petiționar se privesc ca fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații nu au comis vreo

faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge

ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei

Iași, față de B.G., M.M. - din cadrul Curții de Apel Iași, magistrații V.E., B.D.,

B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

toți sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246

cu ref. la art. 248

1

, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291,

art. 323 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D.,

D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped.

de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. la art. 248

1

, art. 289 alin. (1),

art. 323 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.E., împotriva rezoluției din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie

2012.