ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: a) magistrații T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iași; b) B.G., M.M. - din cadrul Curții de Apel Iași; c) magistrații V.E., B.D., B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, toți sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 248 1 , art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.; d) D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. Ia art. 248 1 , art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-a reținut că, la data de 06 iunie 2011, persoana vătămată B.E. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, unde a fost înregistrată sub nr. 257/P/2011, solicitând efectuarea de cercetări penale și tragerea la răspundere penală a magistraților T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iași, B.G. - la momentul respectiv suspendată din funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Iași, M.M.

- pensionară, din cadrul Curții de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 248 1 , art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a magistraților V.E., B.D. - pensionar, B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 248 1 , art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. și față de persoanele fără calitate specială D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped.

de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. la art. 248 1 , art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ținând seama de faptul că magistrații B.D.E. și V.E. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dar cu grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de cazul de conexitate reglementat de dispozițiile art. 34 lit. d) C. proc. pen. și de faptul că pentru celelalte infracțiuni pretins comise de magistrații procurori sus-menționați, nu este competent procedural să se pronunțe procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin Ordonanța din 8 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei, în integritatea ei, în favoarea secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procedându-se la examinarea conținutului plângerii, s-a constat că aceasta nu îndeplinește condițiile reglementate în mod strict și imperativ de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., privind descrierea faptei ce formează obiectul plângerii și cele referitoare la indicarea mijloacelor de probă, plângerea cuprinzând o înșiruire de nume ale unor magistrați judecători și procurori de pe raza de competență a Curții de Apel Iași și a Parchetului de pe lângă această instanță, de încadrări juridice ale unor pretinse fapte penale comise în opinia petiționarului cu ocazia instrumentării unor cauze penale și civile și ale unor persoane fizice fără calitate specifică, dar și nemulțumirile persoanei vătămate privind soluționarea cauzelor penale și civile.

S-a reținut că simplele afirmații ale petiționarului, de ordin general, nu pot constitui factor declanșator al efectuării unor investigații și pe cale de consecință, temei al răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 248 1 , art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen. Tot astfel, s-a reținut că simplele susțineri ale petiționarului, neconfirmate de probe sau cel puțin de indicii de natură penală, care să ateste comiterea infracțiunii prev. și ped.

de art. 323 C. pen., de persoanele nominalizate anterior, nu pot constitui un motiv serios pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, astfel încât disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este formală și ca atare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru această faptă, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. A fost avută în vedere și împrejurarea că pentru persoana vătămată B.E. a devenit o obișnuință încălcarea normelor legale pentru exercitarea cu rea-credință a dreptului la petiționare, în sensul că prin plângerile sale abuzive pe care le adresează diferitelor instituții ale statului, a reușit să genereze litigii de natură penală în care sunt implicați numeroși magistrați judecători și procurori, care au soluționat cel puțin unul din numeroasele sale litigii civile sau penale.

Ulterior, la data de 13 decembrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 3011/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar împotriva soluției pronunțate în Dosarul nr. 744/P/2011, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a constatat că, din verificările efectuate în Dosarul nr. 744/P/2011, nu au rezultat indicii sau dovezi care să demonstreze vinovăția persoanelor față de care au fost efectuate cercetări, astfel că infracțiunile sesizate reprezintă doar simple acuzații, de ordin subiectiv, fără temei real. În plus, s-a reținut că B.E.

este cunoscut autorităților judiciare pentru faptul că, în ultimii ani, a fost autorul a numeroase plângeri, înregistrate pe rolul Parchetelor din circumscripția Curții de Apel Iași și pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conținutul acestor sesizări petiționarul solicitând să fie angajată răspundea penală a unor funcționari publici, magistrați ș.a., cu privire la care a arătat că și-au încălcat atribuțiile de serviciu, prejudiciindu-i interesele legale.

În acest sens, s-a reținut că în cazul fiecărei plângeri, cercetările efectuate au infirmat acuzațiile aduse de către petiționar, care, nemulțumit de modul de rezolvare a sesizărilor sale, a continuat să formuleze plângeri penale împotriva tuturor magistraților care au fost învestiți cu soluționarea cauzelor în care acesta a fost parte, numai în cursul anului 2011, pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție fiind înregistrate 35 de plângeri, dintre care 13 formează obiectul unor dosare. Nemulțumit de soluția procurorului, petiționarul s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză.

În esență, petiționarul a solicitat admiterea plângerii, arătând că este nemulțumit de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare în cauză. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc.

pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este învestită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de Parchet este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, întrucât faptele reclamate nu există. Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petiționar se privesc ca fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iași, față de B.G., M.M. - din cadrul Curții de Apel Iași, magistrații V.E., B.D., B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, toți sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 246 cu ref.

la art. 248 1 , art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. la art. 248 1 , art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., rezoluție care va fi menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E., împotriva rezoluției din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.