ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 27 octombrie 2008,

petiționarul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea unor

infracțiuni de serviciu, de fals și de înșelăciune a magistraților M.M., D.M., C.P.

și B.G. judecători la Curtea de Apel Iași, M.C.D. judecător la Judecătoria Iași și a numiților M.A., U.S., Ț.D. și D.A.

Prin ordonanța nr. 430/P/2008

din 29 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, referitor la magistrații din cadrul Curții de Apel Iași,

invocându-se dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică,

prin ordonanța nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009, a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de magistrații M.M., D.M., C.P. și B.G. judecători la Curtea

de Apel Iași pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art.

289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298 și art. 302 C.

pen., deoarece faptele nu există.

Totodată, potrivit art.

45 raportat la art. 38 și art. 209 alin. (3) raportat la art. 28

1

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei, privind faptele pretins

comise de M.C.D. și alte persoane și declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Pentru a adopta

această soluție, s-a apreciat, în baza actelor premergătoare efectuate, că

faptele  reclamate, constând în emiterea unor extrase de titluri executorii cu

conținut fals, folosite la poprirea conturilor bancare ale petiționarului nu

există și că executarea silită prin poprire s-a efectuat cu respectarea legii.

Împotriva acestei

soluții petiționarul B.E. a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția

nr. 10757/5325/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că faptele penale

reclamate nu există și că ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi

penale este legală și temeinică.

În contra soluției de

netrimitere în judecată, petiționarul B.E. a formulat plângere în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., susținând că faptele reclamate există și că se impune

tragerea la răspundere penală a intimaților.

Plângerea formulată nu

este întemeiată.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că petiționarul B.E. a cerut să fie angajată

răspunderea juridică penală a magistraților judecători M.M., D.M. și C.P.,

întrucât, în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi emis, în mod abuziv,

extrase de titluri executorii cu un conținut fals, toate aceste  înscrisuri

fiind folosite ulterior la poprirea conturilor bancare ale petiționarului.

Referitor la intimata B.G., președinte al Curții de Apel Iași, s-a susținut că

le-ar fi permis judecătorilor să emită aceste documente false.

Actele premergătoare

efectuate de procuror, atestă că începând cu anul 2002 instanțele judecătorești

au emis titluri executorii reprezentând cheltuieli judiciare la care

petiționarul B.E. a fost obligat în mai multe cauze penale aflate pe rolul

Judecătoriei Iași, Curții de Apel Iași, Judecătoriei Sectorului 1 București și

Tribunalului București. Ca urmare, nefiind achitate sumele datorate în baza

acestor titluri executorii, Administrația Finanțelor Publice Iași a procedat la

executarea silită a petiționarului prin înființarea popririi asupra conturilor bancare

ale acestuia.

Privitor la

susținerile petiționarului în sensul ca titlurile  executorii ar fi false,

acestea reprezintă hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în cauze

penale prin care sus-numitul petiționar a fost obligat, conform art. 192 din

Codul de procedură penală, la cheltuieli judiciare către stat.

Ca atare, alegațiile

referitoare la comiterea de către magistrații judecători a unor infracțiuni

privind exercutarea respectivelor titluri executorii sunt lipsite de

temeinicie, măsura popririi sumelor datorate asupra conturilor petiționarului

fiind conformă cu dispozițiile art. 442 și art. 443 C. proc. pen. și cu cele

ale art. 149 C. proc. fisc., aprobat prin O.G. nr. 92/2003 cu modificările ulterioare.

Întrucât din analiza actelor

premergătoare nu s-au constatat elemente, indicii ori dovezi care să ateste

realitatea susținerilor petiționarului privind săvârșirea de către judecătorii M.M.,

D.M., B.G. și Ciobotaru Petre a vreunei infracțiuni, soluția procurorului de

neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența faptelor penale reclamate este

legală și temeinică.

Față de cele ce

preced, Curtea, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondată plângerea petiționarului și menține ordonanța

atacată.

Potrivit art. 192 alin.

(2) din același cod se va dispune obligarea petiționarului la 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 163/P/2009

din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 aprilie 2010.