ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 27 octombrie 2008, petiționarul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea unor infracțiuni de serviciu, de fals și de înșelăciune a magistraților M.M., D.M., C.P. și B.G. judecători la Curtea de Apel Iași, M.C.D. judecător la Judecătoria Iași și a numiților M.A., U.S., Ț.D. și D.A. Prin ordonanța nr. 430/P/2008 din 29 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la magistrații din cadrul Curții de Apel Iași, invocându-se dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc.

pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, prin ordonanța nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009, a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.M., D.M., C.P. și B.G. judecători la Curtea de Apel Iași pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298 și art. 302 C. pen., deoarece faptele nu există. Totodată, potrivit art. 45 raportat la art. 38 și art. 209 alin. (3) raportat la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei, privind faptele pretins comise de M.C.D.

și alte persoane și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a adopta această soluție, s-a apreciat, în baza actelor premergătoare efectuate, că faptele reclamate, constând în emiterea unor extrase de titluri executorii cu conținut fals, folosite la poprirea conturilor bancare ale petiționarului nu există și că executarea silită prin poprire s-a efectuat cu respectarea legii. Împotriva acestei soluții petiționarul B.E. a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 10757/5325/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că faptele penale reclamate nu există și că ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

În contra soluției de netrimitere în judecată, petiționarul B.E. a formulat plângere în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., susținând că faptele reclamate există și că se impune tragerea la răspundere penală a intimaților. Plângerea formulată nu este întemeiată. Din examinarea actelor dosarului se constată că petiționarul B.E. a cerut să fie angajată răspunderea juridică penală a magistraților judecători M.M., D.M. și C.P., întrucât, în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi emis, în mod abuziv, extrase de titluri executorii cu un conținut fals, toate aceste înscrisuri fiind folosite ulterior la poprirea conturilor bancare ale petiționarului. Referitor la intimata B.G., președinte al Curții de Apel Iași, s-a susținut că le-ar fi permis judecătorilor să emită aceste documente false.

Actele premergătoare efectuate de procuror, atestă că începând cu anul 2002 instanțele judecătorești au emis titluri executorii reprezentând cheltuieli judiciare la care petiționarul B.E. a fost obligat în mai multe cauze penale aflate pe rolul Judecătoriei Iași, Curții de Apel Iași, Judecătoriei Sectorului 1 București și Tribunalului București. Ca urmare, nefiind achitate sumele datorate în baza acestor titluri executorii, Administrația Finanțelor Publice Iași a procedat la executarea silită a petiționarului prin înființarea popririi asupra conturilor bancare ale acestuia. Privitor la susținerile petiționarului în sensul ca titlurile executorii ar fi false, acestea reprezintă hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în cauze penale prin care sus-numitul petiționar a fost obligat, conform art. 192 din Codul de procedură penală, la cheltuieli judiciare către stat.

Ca atare, alegațiile referitoare la comiterea de către magistrații judecători a unor infracțiuni privind exercutarea respectivelor titluri executorii sunt lipsite de temeinicie, măsura popririi sumelor datorate asupra conturilor petiționarului fiind conformă cu dispozițiile art. 442 și art. 443 C. proc. pen. și cu cele ale art. 149 C. proc. fisc., aprobat prin O.G. nr. 92/2003 cu modificările ulterioare. Întrucât din analiza actelor premergătoare nu s-au constatat elemente, indicii ori dovezi care să ateste realitatea susținerilor petiționarului privind săvârșirea de către judecătorii M.M., D.M., B.G. și Ciobotaru Petre a vreunei infracțiuni, soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența faptelor penale reclamate este legală și temeinică.

Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată plângerea petiționarului și menține ordonanța atacată. Potrivit art. 192 alin. (2) din același cod se va dispune obligarea petiționarului la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 26 aprilie 2010.