ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Ordonanța nr. 163/P/2009 din 9

octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de magistrații M.M., D.M., B.G., C.P., judecători la Curtea de Apel Iași, în referire la art. 246, art. 247, art. 248

1

, art. 289, art. 291,

art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298, art. 302 C. pen., deoarece

faptele nu există.

S-a disjuns cauza

privind faptele pretins de natură penală comise de M.D., judecător la Judecătoria

Iași, B.A. ș.a.

S-a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe M.D., D.A. ș.a., în favoarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, în vederea efectuării de cercetări penale în

referire la art. 246, art. 247, art. 248

1

, art. 289, art. 291, art. 271,

art. 213, art. 214, art. 215, art. 298, art. 302 C. pen.

Cheltuielile

judiciare în sumă de 100 lei avansate de către stat au rămas în sarcina petiționarului.

S-a reținut că la

data de 27 octombrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași plângerea penală formulată de B.E. împotriva

magistraților M.M., D.M., B.G., C.P. (judecători la Curtea de Apel Iași) și D.M.C. (judecător la Judecătoria Iași), precum și împotriva funcționarilor D.A., P.M., Z.D. ș.a.

Prin Ordonanța nr. 430/P/2008

din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, avându-se în vedere calitatea de judecător de curte de apel a

magistraților M.M., D.M., B.G. și C.P.

În plângerea penală,

precizările și declarațiile date, B.E. sesizează cu privire la faptul că, prin

instituirea nelegală a unor popriri asupra conturilor sale bancare, i s-au luat

fraudulos mai multe sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare.

Relativ la actele și

faptele magistraților, persoana vătămată a susținut că:

Judecătorii M.M., D.M.

și C.P. (de la Curtea de Apel Iași) ar fi emis, în mod abuziv extrase de

titluri executorii false, în mai multe procese; aceste înscrisuri, considerate

de către persoana reclamată ca fiind false, au stat la baza unor popriri pe

conturile bancare ale lui B.E.

Judecătoarea B.G., în

calitate de președintă a Curții de Apel Iași, ar fi permis judecătorilor sus-menționați

să emită documentele arătate.

Judecătoarea M.C.D.,

în calitate de președinte la Judecătoria Iași, ar fi trimis la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași documente false, în baza cărora B.R.D. și B.C.R.

au procedat la reținerea unor sume de bani din conturile reclamantului.

Pentru lămurirea

tuturor împrejurărilor în care au fost comise faptele, în cauză a fost ascultat

B.E., care a depus înscrisuri la dosarul penal și au fost obținute relații de la B.R.D. - G.S.G., B.C., A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași și Curtea de Apel Iași.

Din analiza actelor

aflate la dosar rezultă următoarea situație de fapt:

Începând cu anul

2002, instanțele de judecată au emis, față de B.E. titluri executorii,

reprezentând cheltuieli de judecată, stabilite în sarcina celui arătat mai sus

în mai multe cauze care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Iași, Judecătoriei

Sector 1 București, Tribunalului București și Curții de Apel Iași.

Deoarece obligațiile

fiscale ale persoanei vătămate nu au fost achitate, organul de executare (A.F.P.

a Municipiului Iași) a procedat la executarea silită prin punerea în întârziere

a debitorului (fiind emise somații de plată) și, în final, prin instituirea popririi

asupra conturilor bancare ale acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 149

C. proc. fisc. coroborat cu art. 142.2 din H.G. nr. 1050/2004, privind normele

metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003.

În ceea ce privește

titlurile executorii emise de către Curtea de Apel Iași, reținem că sunt

constituite din hotărâri judecătorești definitive (date în cauze penale),

susceptibile de a fi puse în executare.

Astfel, decizia

penală nr. 852 din 19 noiembrie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 390/2002, prin

care B.E. a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei vechi cu titlu de

cheltuieli judiciare, a rămas definitivă la data pronunțării.

Încheierea din 28

noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3552/2002, prin care B.E. a fost

obligat la plata sumei de 200.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare,

a rămas definitivă la 17 ianuarie 2003, prin respingerea recursului (Dosar nr. 5430/2002

al Curții Supreme de Justiție).

Sentința penală nr. 2

din 06 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4510/2002, prin care B.E. a

fost obligat la plata sumei de 200.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli

judiciare, a rămas definitivă prin nerecurare.

Sentința penală nr. 3

din 06 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4511/2002, prin care B.E. a

fost obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, a

rămas definitivă prin nerecurare.

Încheierea din 09

ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2118/2006, prin care B.E. a fost

obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare a rămas

definitivă la data pronunțării.

În fine, dispoziția

din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat se pune în executare de către organul judiciar, care a dispus

în acest sens, prin trimiterea unui extras din dispozitiv organelor fiscale

competente, conform art. 443 raportat la art. 442 C. proc. pen.

În consecință, nu

sunt date ori elemente care să confirme susținerile persoanei vătămate în

legătură cu activitatea magistraților de la Curtea de Apel Iași, în cauză urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.

Raportat la

pretinsele fapte de natură penală comise de D.M.C., D.A. ș.a., se va dispune

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

II. Plângerea

împotriva ordonanței procurorului sus menționată a fost respinsă prin Rezoluția

nr. 10757/5325/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

III. Împotriva acestei

ordonanțe a procurorului, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

petiționarul B.E. a formulat plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 octombrie 2009.

În vederea

soluționării plângerii de față, prin conformare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. se va proceda la verificarea ordonanței procurorului

sus indicată atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de

urmărire penală și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate.

Din examinarea

actelor premergătoare efectuate se are în vedere cu titlu de premisă că

procurorul a reținut corect situația de fapt constând în esență în aceea că

începând cu anul 2002 au fost emise de către instanțele de judecată titluri

executorii reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina lui B.E.,

care a fost parte în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei Iași,

Judecătoriei Sectorului 1 București, Tribunalului București și Curții de Apel

Iași. S-a stabilit în cauză că Administrația Finanțelor Publice Iași a procedat

la executarea silită a petiționarului, prin instituirea popririi asupra

conturilor bancare ale acestuia, deoarece B.E. nu și-a achitat obligațiile

fiscale. În ce privește titlurile executorii, pe care petiționarul le-a apreciat

ca fiind false, acestea reprezintă hotărârile judecătorești definitive, deci

executorii, pronunțate în dosare penale.

În acest context, se

poate observa că aspectele invocate în plângeri de către B.E. referitor la

judecătorii de la Curtea de Apel Iași sunt lipsite de temeinicie, deoarece

executarea silită la care acesta a fost supus prin măsura popririi se

circumscrie prevederilor legale în vigoare, respectiv cele C. proc. fisc., din

H.G. nr. 1050/2004, din O.G. nr. 92/2003 și C. proc. pen. (art. 442 și art. 443).

Legalitatea și

temeinicia ordonanței de neîncepere a urmăririi penale sunt fără echivoc,

întrucât la dosarul cauzei nu sunt indicii care să confirme susținerile

petiționarului B.E., astfel că nu se poate reține în sarcina judecătorilor M.M.,

D.M., B.G. și C.P. comiterea vreunei infracțiuni.

De asemenea, legale

sunt și măsura disjungerii și cea a declinării competenței referitor la fapte

și persoane care nu întrunesc criteriile de competență privind Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, se

conchide că în mod justificat procurorul a stabilit incidența în speță a

cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale față de magistrații

intimați nominalizați prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât

niciuna din infracțiunile pretins a fi fost săvârșite de aceștia nu există și a

dispus în consecință neînceperea urmăririi penale a acestora.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 163/P/2009 din 09 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.