ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Ordonanța nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.M., D.M., B.G., C.P., judecători la Curtea de Apel Iași, în referire la art. 246, art. 247, art. 248 1 , art. 289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298, art. 302 C. pen., deoarece faptele nu există. S-a disjuns cauza privind faptele pretins de natură penală comise de M.D., judecător la Judecătoria Iași, B.A. ș.a. S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe M.D., D.A.

ș.a., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în vederea efectuării de cercetări penale în referire la art. 246, art. 247, art. 248 1 , art. 289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298, art. 302 C. pen. Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei avansate de către stat au rămas în sarcina petiționarului. S-a reținut că la data de 27 octombrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași plângerea penală formulată de B.E. împotriva magistraților M.M., D.M., B.G., C.P. (judecători la Curtea de Apel Iași) și D.M.C. (judecător la Judecătoria Iași), precum și împotriva funcționarilor D.A., P.M., Z.D. ș.a.

Prin Ordonanța nr. 430/P/2008 din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, avându-se în vedere calitatea de judecător de curte de apel a magistraților M.M., D.M., B.G. și C.P. În plângerea penală, precizările și declarațiile date, B.E. sesizează cu privire la faptul că, prin instituirea nelegală a unor popriri asupra conturilor sale bancare, i s-au luat fraudulos mai multe sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare. Relativ la actele și faptele magistraților, persoana vătămată a susținut că: Judecătorii M.M., D.M.

și C.P. (de la Curtea de Apel Iași) ar fi emis, în mod abuziv extrase de titluri executorii false, în mai multe procese; aceste înscrisuri, considerate de către persoana reclamată ca fiind false, au stat la baza unor popriri pe conturile bancare ale lui B.E. Judecătoarea B.G., în calitate de președintă a Curții de Apel Iași, ar fi permis judecătorilor sus-menționați să emită documentele arătate. Judecătoarea M.C.D., în calitate de președinte la Judecătoria Iași, ar fi trimis la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași documente false, în baza cărora B.R.D. și B.C.R. au procedat la reținerea unor sume de bani din conturile reclamantului. Pentru lămurirea tuturor împrejurărilor în care au fost comise faptele, în cauză a fost ascultat B.E., care a depus înscrisuri la dosarul penal și au fost obținute relații de la B.R.D.

- G.S.G., B.C., A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași și Curtea de Apel Iași. Din analiza actelor aflate la dosar rezultă următoarea situație de fapt: Începând cu anul 2002, instanțele de judecată au emis, față de B.E. titluri executorii, reprezentând cheltuieli de judecată, stabilite în sarcina celui arătat mai sus în mai multe cauze care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Iași, Judecătoriei Sector 1 București, Tribunalului București și Curții de Apel Iași. Deoarece obligațiile fiscale ale persoanei vătămate nu au fost achitate, organul de executare (A.F.P. a Municipiului Iași) a procedat la executarea silită prin punerea în întârziere a debitorului (fiind emise somații de plată) și, în final, prin instituirea popririi asupra conturilor bancare ale acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 149 C. proc.

fisc. coroborat cu art. 142.2 din H.G. nr. 1050/2004, privind normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003. În ceea ce privește titlurile executorii emise de către Curtea de Apel Iași, reținem că sunt constituite din hotărâri judecătorești definitive (date în cauze penale), susceptibile de a fi puse în executare. Astfel, decizia penală nr. 852 din 19 noiembrie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 390/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă la data pronunțării. Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3552/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă la 17 ianuarie 2003, prin respingerea recursului (Dosar nr. 5430/2002 al Curții Supreme de Justiție).

Sentința penală nr. 2 din 06 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4510/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă prin nerecurare. Sentința penală nr. 3 din 06 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4511/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă prin nerecurare. Încheierea din 09 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2118/2006, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare a rămas definitivă la data pronunțării. În fine, dispoziția din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare de către organul judiciar, care a dispus în acest sens, prin trimiterea unui extras din dispozitiv organelor fiscale competente, conform art. 443 raportat la art. 442 C. proc.

pen. În consecință, nu sunt date ori elemente care să confirme susținerile persoanei vătămate în legătură cu activitatea magistraților de la Curtea de Apel Iași, în cauză urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale. Raportat la pretinsele fapte de natură penală comise de D.M.C., D.A. ș.a., se va dispune disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. II. Plângerea împotriva ordonanței procurorului sus menționată a fost respinsă prin Rezoluția nr. 10757/5325/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

III. Împotriva acestei ordonanțe a procurorului, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul B.E. a formulat plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 octombrie 2009. În vederea soluționării plângerii de față, prin conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. se va proceda la verificarea ordonanței procurorului sus indicată atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate se are în vedere cu titlu de premisă că procurorul a reținut corect situația de fapt constând în esență în aceea că începând cu anul 2002 au fost emise de către instanțele de judecată titluri executorii reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina lui B.E., care a fost parte în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei Iași, Judecătoriei Sectorului 1 București, Tribunalului București și Curții de Apel Iași. S-a stabilit în cauză că Administrația Finanțelor Publice Iași a procedat la executarea silită a petiționarului, prin instituirea popririi asupra conturilor bancare ale acestuia, deoarece B.E. nu și-a achitat obligațiile fiscale.

În ce privește titlurile executorii, pe care petiționarul le-a apreciat ca fiind false, acestea reprezintă hotărârile judecătorești definitive, deci executorii, pronunțate în dosare penale. În acest context, se poate observa că aspectele invocate în plângeri de către B.E. referitor la judecătorii de la Curtea de Apel Iași sunt lipsite de temeinicie, deoarece executarea silită la care acesta a fost supus prin măsura popririi se circumscrie prevederilor legale în vigoare, respectiv cele C. proc. fisc., din H.G. nr. 1050/2004, din O.G. nr. 92/2003 și C. proc. pen. (art. 442 și art. 443). Legalitatea și temeinicia ordonanței de neîncepere a urmăririi penale sunt fără echivoc, întrucât la dosarul cauzei nu sunt indicii care să confirme susținerile petiționarului B.E., astfel că nu se poate reține în sarcina judecătorilor M.M., D.M., B.G.

și C.P. comiterea vreunei infracțiuni. De asemenea, legale sunt și măsura disjungerii și cea a declinării competenței referitor la fapte și persoane care nu întrunesc criteriile de competență privind Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Așa fiind, se conchide că în mod justificat procurorul a stabilit incidența în speță a cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale față de magistrații intimați nominalizați prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât niciuna din infracțiunile pretins a fi fost săvârșite de aceștia nu există și a dispus în consecință neînceperea urmăririi penale a acestora. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 163/P/2009 din 09 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ordonanța atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.