ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul excepției de nelegalitate și

procedura derulată în în primul ciclu procesual

Prin Încheierea din 10 decembrie 2008

pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în primă instanță, Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 141/2008, invocată de către pârâtul G.C., în cauza

civilă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. X/2003 emis pe

numele său, dispunându-se suspendarea judecății cauzei până la soluționarea

excepției.

În motivarea

excepției de nelegalitate, pârâtul a arătat că prin H.G. nr. 141/2008, atacată

în cauză, s-a dispus trecerea în domeniul public al comunei Coșoveni a

terenului proprietatea sa, deținut conform titlului de proprietate nr. X/2003.

Modalitatea

principală de apărare exercitată de către pârât constă în nelegalitatea

Hotărârii nr. 27/2005 emisă de Consiliul Local al comunei Coșoveni, prin care

s-a aprobat anexa cuprinzând bunurile din domeniul public al unității

administrativ-teritoriale și a H.G. nr. 141/2008, prin care s-a modificat și

completat H.G. nr. 965/2002 de atestare a domeniului public al județului Dolj,

precum și al municipiilor, orașelor și comunelor județului Dolj.

Hotărârea nr. 27/2005

a Consiliului Local al comunei Coșoveni, a primit viza de legalitate din partea

Prefecturii și a fost publicată în M. Of. ca urmare a emiterii H.G. nr.

141/2008.

În susținerea

nelegalității, s-a invocat caracterul ulterior al acestor acte normative, față

de momentul reconstituirii dreptului de proprietate și s-a arătat că hotărârea

atacată a fost emisă fără a se cunoaște situația juridică a terenului în

suprafață de 450 mp, în sensul că acest teren este proprietatea sa în baza unei

hotărâri judecătorești și a intrat în circuitul civil, în aceleași condiții

acordându-se și viza de legalitate pentru hotărârea consiliului local.

Prin Sentința civilă

nr. 126 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008

invocată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală

Coșoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005, Comisia Județeană Dolj de aplicare a

Legii fondului funciar și Guvernul României.

Recursul declarat de

G.C. împotriva acestei sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 3866

din 22 septembrie 2009, a fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia

rejudecării, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice prin care să

se identifice terenul aflat în proprietatea reclamantului și deținut prin

titlul de proprietate nr. X/2003 și să se indice dacă acesta se suprapune cu

suprafața de teren de 7.000 mp menționată în H.G nr. 141/2008 anexa nr. 24,

poziția 49, respectiv în Hotărârea nr. 27/2005 anexa nr. 1, poziția 16.

2.Sentința pronunțată

în fond după casare

Prin Sentința nr. 208

din 9 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008, invocată de

reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâții

Comisia Locală

Coșoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005, Comisia Județeană Dolj de aplicare a

Legii fondului funciar și Guvernul României și cererile de intervenție

formulate în cauză de intervenienții B.N., C.V., P.M. și G.M.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința cererilor

de intervenție

Prima instanță a

constatat că cererile de intervenție formulate în cauză, în interes propriu, de

către petenta B.N. (la data de 05 martie 2010) și de petenții C.V., P.M. și

G.M. (la data de 30 martie 2010) sunt inadmisibile.

În ceea ce privește

cererea de intervenție formulată de B.N., s-a reținut că prin aceasta se tinde

a se obține în realitate anularea titlului de proprietate invocat de reclamant,

susținându-se dreptul de proprietate al intervenientei asupra unui teren

învecinat cu cel înscris în titlul de proprietate al reclamantului sau aflat în

proximitatea acestuia, datorită imposibilității reconstituirii dreptului de

proprietate pe o suprafață de teren mai mare decât cea existentă faptic.

Referitor la cererea

de intervenție formulată de C.V., P.M. și G.M. s-a reținut că se tinde în

principal la dobândirea unor despăgubiri pecuniare provenite dintr-o executare

silită.

Astfel, raportat la

obiectul cauzei, prima instanță a constatat că sunt pe deplin incidente în

speță, dispozițiile art. 4 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, care

delimitează cadrul procesual în care se desfășoară judecata excepției de

nelegalitate, statuând că au calitate procesuală în această categorie de cauze,

părțile litigiului în care s-a invocat excepția de nelegalitate și organul

emitent al actului administrativ atacat.

În consecință, alte

persoane, terțe de procesul în care s-a invocat excepția de nelegalitate, nu au

calitate procesuală și nici nu pot interveni în interes propriu în procesul în

care se soluționează excepția de nelegalitate, consecință care rezultă de

altfel și din caracterul excepției de nelegalitate, acela de mijloc de apărare,

ce poate avea influență numai asupra procesului în care s-a invocat

[

art. 4 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004

]

, neputând deci nici

dăuna și nici folosi terților față de litigiul de fond, ce nu au astfel nici

interes să intervină în nume propriu în soluționarea excepției de nelegalitate,

ci eventual, în raport de temeiurile invocate prin cererile analizate în

dosarul de fond.

Referitor la excepția

de nelegalitate ce face obiectul litigiului, prima instanță a reținut lipsa de

interes a reclamantului G.C. în invocarea acestei excepții.

Se reține că autorul

excepției, pârât în dosarul de fond ce are ca obiect anularea titlului de

proprietate emis acestuia, întrucât suprafața de teren înscrisă în acest titlu

de proprietate face parte din domeniul public al comunei Coșoveni, așa cum

acesta este atestat prin H.G. nr. 141/2008, invocă în principal în susținerea

excepției anterioritatea reconstituirii dreptului său de proprietate asupra

unei suprafețe de teren în raport de includerea aceleiași suprafețe de teren în

H.G. nr. 141/2008 a cărei nelegalitate o invocă și care atestă domeniul public

al comunei Coșoveni.

Astfel, reclamantul a

invocat o presupusă suprapunere între terenul înscris în H.G. nr. 141/2008,

anexa nr. 24, poziția 49, și terenul pentru care s-a reconstituit dreptul său

de proprietate prin titlul de proprietate din 04 septembrie 2003

Prima instanță a

reținut, din expertiza de specialitate efectuată în cauză, că suprafața de

7.200 mp înscrisă în H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49 și suprafața

de teren cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantului nu se suprapun.

În consecință, s-a

constatat că reclamantul nu are interes în a se constata nelegalitatea parțială

a H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49, pentru că înscrierea acestei

suprafețe de teren în domeniul public al comunei Coșoveni nu afectează dreptul

de proprietate al acestuia așa cum este înscris în titlul de proprietate.

Or, pentru

admisibilitatea excepției de nelegalitate, ca de altfel pentru admisibilitatea

oricărei cereri promovate în justiție este necesar ca autorul cererii să

justifice un interes legitim, personal, născut și actual.

În cazul excepției de

nelegalitate, ca și în cazul acțiunii în anularea actului administrativ se cere

ca reclamantul să fie vătămat prin actul administrativ individual a cărui

anulare se cere sau a cărui nelegalitate se invocă într-un drept al său ori

într-un interes legitim.

Concluzionând, prima

instanță a reținut că înscrierea în H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49

a suprafeței de 7.200 mp ca făcând parte din domeniul public al comunei

Coșoveni, nu poate afecta dreptul de proprietate al autorului excepției sau alt

interes legitim al acestuia.

3.Recursurile

declarate de intervenienți

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, au declarat recurs

intervenienții B.N. și C.V., fără a încadra în drept criticile formulate.

Prin motivele de

recurs, intervenienții au adus critici hotărârii atacate din perspectiva

respingerii cererilor de intervenție formulate în cauză, susținând că în mod

greșit prima instanță a adoptat această soluție pentru că titlul de proprietate

în litigiu nr. X/2003, aparținând reclamantului G.C., este emis ilegal, ca de

altfel și alte titluri de proprietate emise în aceleași condiții de

autoritățile locale, întrucât îi afectează atât pe ei cât și pe alți vecini și

se impune anularea lui, făcând astfel referiri și aprecieri la probele

administrate pe fondul cauzei în care s-a invocat excepția de nelegalitate.

În ceea ce privește

H.G nr. 141/2008 atacată cu excepția de nelegalitate, intervenienții au

susținut legalitatea emiterii acesteia în conformitate cu prevederile Legii nr.

213/2008, arătând că reclamantul nu este înscris cu teren intravilan pe raza

domeniului public al comunei Coșoveni și deci actul atacat nu are cum să-i

afecteze dreptul de proprietate al acestuia.

În cadrul dezbaterilor

orale, intervenienții au învederat că nu au intervenit la instanța civilă pe

rolul căreia se află cauza având ca obiect anularea titlului de proprietate

sus-menționat, pentru că nu au avut cunoștință despre acel proces.

intimatului-reclamant

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul-reclamant G.C. a solicitat respingerea celor două

recursuri formulate în cauză.

II.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

1.Argumentele

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul administrativ

atacat în cauză cu excepția de nelegalitate este H.G. nr. 141/2008 prin care

s-a modificat și completat H.G. nr. 965/2002 de atestare a domeniului public al

județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor județului

Dolj, invocată de către reclamantul G.C.

Se constată că prima

instanță în mod corect a apreciat ca inadmisibile cererile de intervenție

formulate în cauză, având în vedere obiectul acesteia-excepție de nelegalitate.

Astfel, conform art.

4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate nu poate fi invocată

printr-o cerere principală ci doar pe cale incidentală în cadrul unui proces

aflat pe rolul unei instanțe judecătorești și care vizează soluționarea pe fond

a pretențiilor deduse judecății de către reclamant.

Din analiza textului

rezultă că instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate nu poate

lărgi cadrul procesual existent în dosarul instanței de fond și nici părțile nu

pot proceda în cest mod.

De la această

prevedere legală există o singură excepție, prevăzută tot de art. 4, la alin.

(2), care constă în obligația instanței de contencios de a introduce în cauză

emitentul actului a cărui nelegalitate se invocă, în speță, prima instanță a

respectat această obligație legală în sensul că a fost citat Guvernul României

în calitate de emitent al actului administrativ atacat.

Prin urmare,

recurenții-intervenienți nefiind părți în procesul în care s-a invocat excepția

de nelegalitate, cele două cereri de intervenție formulate de aceștia direct în

fața instanței învestite cu soluționarea acestei excepții nu pot fi luate în

considerare.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de B.N. și C.V. împotriva Sentinței nr. 208 din 9 aprilie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.