ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în în primul ciclu procesual Prin Încheierea din 10 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în primă instanță, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008, invocată de către pârâtul G.C., în cauza civilă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. X/2003 emis pe numele său, dispunându-se suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției.

În motivarea excepției de nelegalitate, pârâtul a arătat că prin H.G. nr. 141/2008, atacată în cauză, s-a dispus trecerea în domeniul public al comunei Coșoveni a terenului proprietatea sa, deținut conform titlului de proprietate nr. X/2003. Modalitatea principală de apărare exercitată de către pârât constă în nelegalitatea Hotărârii nr. 27/2005 emisă de Consiliul Local al comunei Coșoveni, prin care s-a aprobat anexa cuprinzând bunurile din domeniul public al unității administrativ-teritoriale și a H.G. nr. 141/2008, prin care s-a modificat și completat H.G. nr. 965/2002 de atestare a domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor județului Dolj. Hotărârea nr. 27/2005 a Consiliului Local al comunei Coșoveni, a primit viza de legalitate din partea Prefecturii și a fost publicată în M. Of.

ca urmare a emiterii H.G. nr. 141/2008. În susținerea nelegalității, s-a invocat caracterul ulterior al acestor acte normative, față de momentul reconstituirii dreptului de proprietate și s-a arătat că hotărârea atacată a fost emisă fără a se cunoaște situația juridică a terenului în suprafață de 450 mp, în sensul că acest teren este proprietatea sa în baza unei hotărâri judecătorești și a intrat în circuitul civil, în aceleași condiții acordându-se și viza de legalitate pentru hotărârea consiliului local. Prin Sentința civilă nr. 126 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008 invocată de reclamantul G.C.

în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Coșoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005, Comisia Județeană Dolj de aplicare a Legii fondului funciar și Guvernul României. Recursul declarat de G.C. împotriva acestei sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 3866 din 22 septembrie 2009, a fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice prin care să se identifice terenul aflat în proprietatea reclamantului și deținut prin titlul de proprietate nr. X/2003 și să se indice dacă acesta se suprapune cu suprafața de teren de 7.000 mp menționată în H.G nr. 141/2008 anexa nr. 24, poziția 49, respectiv în Hotărârea nr. 27/2005 anexa nr. 1, poziția 16. 2.Sentința pronunțată în fond după casare Prin Sentința nr. 208 din 9 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008, invocată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Coșoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005, Comisia Județeană Dolj de aplicare a Legii fondului funciar și Guvernul României și cererile de intervenție formulate în cauză de intervenienții B.N., C.V., P.M.

și G.M. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința cererilor de intervenție Prima instanță a constatat că cererile de intervenție formulate în cauză, în interes propriu, de către petenta B.N. (la data de 05 martie 2010) și de petenții C.V., P.M. și G.M. (la data de 30 martie 2010) sunt inadmisibile. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de B.N., s-a reținut că prin aceasta se tinde a se obține în realitate anularea titlului de proprietate invocat de reclamant, susținându-se dreptul de proprietate al intervenientei asupra unui teren învecinat cu cel înscris în titlul de proprietate al reclamantului sau aflat în proximitatea acestuia, datorită imposibilității reconstituirii dreptului de proprietate pe o suprafață de teren mai mare decât cea existentă faptic.

Referitor la cererea de intervenție formulată de C.V., P.M. și G.M. s-a reținut că se tinde în principal la dobândirea unor despăgubiri pecuniare provenite dintr-o executare silită. Astfel, raportat la obiectul cauzei, prima instanță a constatat că sunt pe deplin incidente în speță, dispozițiile art. 4 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, care delimitează cadrul procesual în care se desfășoară judecata excepției de nelegalitate, statuând că au calitate procesuală în această categorie de cauze, părțile litigiului în care s-a invocat excepția de nelegalitate și organul emitent al actului administrativ atacat.

În consecință, alte persoane, terțe de procesul în care s-a invocat excepția de nelegalitate, nu au calitate procesuală și nici nu pot interveni în interes propriu în procesul în care se soluționează excepția de nelegalitate, consecință care rezultă de altfel și din caracterul excepției de nelegalitate, acela de mijloc de apărare, ce poate avea influență numai asupra procesului în care s-a invocat [ art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ] , neputând deci nici dăuna și nici folosi terților față de litigiul de fond, ce nu au astfel nici interes să intervină în nume propriu în soluționarea excepției de nelegalitate, ci eventual, în raport de temeiurile invocate prin cererile analizate în dosarul de fond.

Referitor la excepția de nelegalitate ce face obiectul litigiului, prima instanță a reținut lipsa de interes a reclamantului G.C. în invocarea acestei excepții. Se reține că autorul excepției, pârât în dosarul de fond ce are ca obiect anularea titlului de proprietate emis acestuia, întrucât suprafața de teren înscrisă în acest titlu de proprietate face parte din domeniul public al comunei Coșoveni, așa cum acesta este atestat prin H.G. nr. 141/2008, invocă în principal în susținerea excepției anterioritatea reconstituirii dreptului său de proprietate asupra unei suprafețe de teren în raport de includerea aceleiași suprafețe de teren în H.G. nr. 141/2008 a cărei nelegalitate o invocă și care atestă domeniul public al comunei Coșoveni.

Astfel, reclamantul a invocat o presupusă suprapunere între terenul înscris în H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49, și terenul pentru care s-a reconstituit dreptul său de proprietate prin titlul de proprietate din 04 septembrie 2003 Prima instanță a reținut, din expertiza de specialitate efectuată în cauză, că suprafața de 7.200 mp înscrisă în H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49 și suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantului nu se suprapun. În consecință, s-a constatat că reclamantul nu are interes în a se constata nelegalitatea parțială a H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49, pentru că înscrierea acestei suprafețe de teren în domeniul public al comunei Coșoveni nu afectează dreptul de proprietate al acestuia așa cum este înscris în titlul de proprietate.

Or, pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate, ca de altfel pentru admisibilitatea oricărei cereri promovate în justiție este necesar ca autorul cererii să justifice un interes legitim, personal, născut și actual. În cazul excepției de nelegalitate, ca și în cazul acțiunii în anularea actului administrativ se cere ca reclamantul să fie vătămat prin actul administrativ individual a cărui anulare se cere sau a cărui nelegalitate se invocă într-un drept al său ori într-un interes legitim. Concluzionând, prima instanță a reținut că înscrierea în H.G. nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziția 49 a suprafeței de 7.200 mp ca făcând parte din domeniul public al comunei Coșoveni, nu poate afecta dreptul de proprietate al autorului excepției sau alt interes legitim al acestuia.

3.Recursurile declarate de intervenienți Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, au declarat recurs intervenienții B.N. și C.V., fără a încadra în drept criticile formulate. Prin motivele de recurs, intervenienții au adus critici hotărârii atacate din perspectiva respingerii cererilor de intervenție formulate în cauză, susținând că în mod greșit prima instanță a adoptat această soluție pentru că titlul de proprietate în litigiu nr. X/2003, aparținând reclamantului G.C., este emis ilegal, ca de altfel și alte titluri de proprietate emise în aceleași condiții de autoritățile locale, întrucât îi afectează atât pe ei cât și pe alți vecini și se impune anularea lui, făcând astfel referiri și aprecieri la probele administrate pe fondul cauzei în care s-a invocat excepția de nelegalitate.

În ceea ce privește H.G nr. 141/2008 atacată cu excepția de nelegalitate, intervenienții au susținut legalitatea emiterii acesteia în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/2008, arătând că reclamantul nu este înscris cu teren intravilan pe raza domeniului public al comunei Coșoveni și deci actul atacat nu are cum să-i afecteze dreptul de proprietate al acestuia. În cadrul dezbaterilor orale, intervenienții au învederat că nu au intervenit la instanța civilă pe rolul căreia se află cauza având ca obiect anularea titlului de proprietate sus-menționat, pentru că nu au avut cunoștință despre acel proces. 4. Apărarea intimatului-reclamant Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant G.C.

a solicitat respingerea celor două recursuri formulate în cauză. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. 1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ atacat în cauză cu excepția de nelegalitate este H.G. nr. 141/2008 prin care s-a modificat și completat H.G. nr. 965/2002 de atestare a domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor județului Dolj, invocată de către reclamantul G.C.

Se constată că prima instanță în mod corect a apreciat ca inadmisibile cererile de intervenție formulate în cauză, având în vedere obiectul acesteia-excepție de nelegalitate. Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate nu poate fi invocată printr-o cerere principală ci doar pe cale incidentală în cadrul unui proces aflat pe rolul unei instanțe judecătorești și care vizează soluționarea pe fond a pretențiilor deduse judecății de către reclamant. Din analiza textului rezultă că instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate nu poate lărgi cadrul procesual existent în dosarul instanței de fond și nici părțile nu pot proceda în cest mod.

De la această prevedere legală există o singură excepție, prevăzută tot de art. 4, la alin. (2), care constă în obligația instanței de contencios de a introduce în cauză emitentul actului a cărui nelegalitate se invocă, în speță, prima instanță a respectat această obligație legală în sensul că a fost citat Guvernul României în calitate de emitent al actului administrativ atacat. Prin urmare, recurenții-intervenienți nefiind părți în procesul în care s-a invocat excepția de nelegalitate, cele două cereri de intervenție formulate de aceștia direct în fața instanței învestite cu soluționarea acestei excepții nu pot fi luate în considerare. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de B.N. și C.V. împotriva Sentinței nr. 208 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.