ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2009, reclamanta SC C. SA Almaj a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 965 din 5 septembrie 2002 privind atestarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Dolj, pentru poziția nr. 5079 din Anexa nr. 2 prin care a fost atestat în domeniul public al municipiului Craiova imobilul situat în municipiul Craiova, str. A., nr. X, bloc Y, județul Dolj. La data de 9 februarie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 49 C. proc. civ., au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantei SC R.J.I.B. SA și R.J.I.R.J AG.

Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2245 din 11 mai 2010, prin care a admis excepția tardivității invocată de pârât, respingând ca tardive acțiunea principală și cererile de intervenție accesorii formulate în interesul reclamantei. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că acțiunea în anulare a fost formulată cu depășirea termenului de decădere de 1 an de la aducerea la cunoștință a actului administrativ cu caracter individual contestat în cauză.

În acest sens, s-a avut în vedere data de 18 septembrie 2002 la care H.G. nr. 964/2002 și anexele hotărârii au fost publicate în M. Of. nr. 687 bis. De asemenea, s-a avut în vedere că reclamanta a cunoscut conținutul actului administrativ contestat din motivarea sentinței civile nr. 4310 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, prin care i-a fost respinsă acțiunea în revendicarea imobilului din municipiul Craiova, str. A. nr. X, bloc Y, față de atestarea acestuia în domeniul public al municipiului Craiova la poziția nr. 5079 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 965/2002. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanta și intervenientele, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării fondului pricinii.

Recurentele au susținut că instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, deoarece actul administrativ contestat în cauză are caracter normativ și, pe cale de consecință, poate fi atacat oricând. Chiar și în ipoteza calificării actului dedus judecății ca având caracter individual, s-a arătat că acțiunea în anulare a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că existența și conținutul H.G. nr. 965/2002, Anexa nr. 2 au fost aduse la cunoștința recurentei-reclamante după comunicarea solicitată prin cererea depusă la 20 aprilie 2010 la M. Of. Recurentele au precizat că, având aplicabilitate restrânsă și număr mare de pagini, H.G.

nr. 965/2002 a fost publicată în M. Of. bis, care nu este accesibil publicului decât la cerere scrisă, astfel că data publicării a fost greșit avută în vedere de instanța de fond la calculul termenului de decădere de 1 an pentru formularea acțiunii în anulare. De asemenea, recurentele au arătat că nu se poate reține că au avut cunoștință de Anexa nr. 2 a H.G. nr. 965/2002 din motivarea sentinței civile nr. 4310 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, întrucât în considerentele sentinței s-a menționat numai existența actului administrativ privind atestarea domeniului public al municipiului Craiova pentru imobilul situat în municipiul Craiova, str. A. nr. X, bloc Y, ceea ce nu echivalează cu aducerea la cunoștință a conținutului actului respectiv, cum neîntemeiat a apreciat instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente: Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond a soluționat corect excepția tardivității acțiunii și cererilor de intervenție accesorii în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și de natura juridică a actului dedus judecății, care reprezintă un act administrativ individual, față de categoria subiectelor de drept determinate la care se referă.

Recurentele au contestat neîntemeiat calificarea juridică dată de instanța de fond actului administrativ privind atestarea inventarului bunurilor aparținând domeniului public de interes local al unităților administrativ-teritoriale din județul Dolj, care prin conținutul dispozițiilor și sfera persoanelor cărora li se adresează, nu are caracter normativ și în consecință, nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea de a fi atacate oricând. În consecință, instanța de fond a soluționat corect excepția tardivității prin aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, în toate cazurile, pentru motive temeinice, în ipoteza actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, sau data luării la cunoștință.

H.G. nr. 965/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din Constituție, republicată, pentru care măsura oficială de comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în M. Of. În M. Of. nr. 687 bis din 18 septembrie 2002 s-a publicat H.G. nr. 965/2002, inclusiv anexele și din momentul publicării acestora se consideră realizată măsura oficială de comunicare, astfel că de la această dată a fost corect calculat de instanța de fond termenul de decădere de 1 an, în care recurentele aveau posibilitatea să formuleze cererile de anulare. Pentru aceste considerente, vor fi respinse ca neîntemeiate susținerile recurentelor privind realizarea comunicării actului contestat prin cererea depusă la M. Of.

la 20 aprilie 2010. Pentru soluționarea excepției de tardivitate, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost de asemenea corect interpretate prin raportare la litigiile având ca obiect revendicarea imobilului situat în municipiul Craiova, str. A., nr. X, bloc Y, întrucât cu ocazia judecării acestora, s-a adus la cunoștința recurentei-reclamante existența și conținutul Anexei nr. 2 la H.G. nr. 965/2002. Astfel, în motivarea sentinței civile nr. 4310 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj s-a reținut că acțiunea în revendicare formulată de recurenta-reclamantă a fost respinsă pentru că imobilul menționat anterior face parte din domeniul public al municipiului Craiova, figurând la poziția nr. 5079 din Anexa nr. 2 la H.G.

nr. 965/2002. Susținerea recurentelor că aceste considerente nu echivalează cu aducerea la cunoștință a conținutului actului administrativ va fi respinsă ca nefondată, deoarece acestea se referă în concret la imobilul revendicat pentru care a fost atestat dreptul de proprietate publică, existând astfel elementele necesare pentru contestarea în justiție a actului respectiv, dacă se aprecia că vatămă un drept recunoscut de lege sau un interes legitim cu privire la acel imobil. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC C. SA Almaj, lichidator judiciar N. SPRL Craiova și intervenienții SC R.J.I.B. SA și R.J.I.R.J AG împotriva sentinței nr. 2245 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.