ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2009,

reclamanta SC C. SA Almaj a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 965 din 5 septembrie

2002 privind atestarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Dolj, pentru poziția nr. 5079 din Anexa nr. 2

prin care a fost atestat în domeniul public al municipiului Craiova imobilul situat

în municipiul Craiova, str. A., nr. X, bloc Y, județul Dolj.

La data de 9 februarie

2010, în temeiul dispozițiilor art. 49 C. proc. civ., au formulat cereri de intervenție

în interesul reclamantei SC R.J.I.B. SA și R.J.I.R.J AG.

Pârâtul Guvernul României

a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii,

raportat la dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 2245 din 11 mai 2010, prin care a admis excepția tardivității invocată

de pârât, respingând ca tardive acțiunea principală și cererile de intervenție accesorii

formulate în interesul reclamantei.

Hotărând astfel, instanța

de fond a constatat că acțiunea în anulare a fost formulată cu depășirea termenului

de decădere de 1 an de la aducerea la cunoștință a actului administrativ cu caracter

individual contestat în cauză. În acest sens, s-a avut în vedere data de 18 septembrie

2002 la care H.G. nr. 964/2002 și anexele hotărârii au fost publicate în M. Of.

nr. 687 bis.

De asemenea, s-a avut

în vedere că reclamanta a cunoscut conținutul actului administrativ contestat din

motivarea sentinței civile nr. 4310 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, prin

care i-a fost respinsă acțiunea în revendicarea imobilului din municipiul Craiova,

str. A. nr. X, bloc Y, față de atestarea acestuia în domeniul public al municipiului

Craiova la poziția nr. 5079 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 965/2002.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamanta și intervenientele, solicitând casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării

fondului pricinii.

Recurentele au susținut

că instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii printr-o interpretare

greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, deoarece actul administrativ

contestat în cauză are caracter normativ și, pe cale de consecință, poate fi atacat

oricând.

Chiar și în ipoteza calificării

actului dedus judecății ca având caracter individual, s-a arătat că acțiunea în

anulare a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 554/2004, dat fiind că existența și conținutul H.G. nr. 965/2002, Anexa

nr. 2 au fost aduse la cunoștința recurentei-reclamante după comunicarea solicitată

prin cererea depusă la 20 aprilie 2010 la M. Of.

Recurentele au precizat

că, având aplicabilitate restrânsă și număr mare de pagini, H.G. nr. 965/2002 a

fost publicată în M. Of. bis, care nu este accesibil publicului decât la cerere

scrisă, astfel că data publicării a fost greșit avută în vedere de instanța de fond

la calculul termenului de decădere de 1 an pentru formularea acțiunii în anulare.

De asemenea, recurentele

au arătat că nu se poate reține că au avut cunoștință de Anexa nr. 2 a H.G. nr.

965/2002 din motivarea sentinței civile nr. 4310 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului

Dolj, întrucât în considerentele sentinței s-a menționat numai existența actului

administrativ privind atestarea domeniului public al municipiului Craiova pentru

imobilul situat în municipiul Craiova, str. A. nr. X, bloc Y, ceea ce nu echivalează

cu aducerea la cunoștință a conținutului actului respectiv, cum neîntemeiat a apreciat

instanța de fond.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea pronunțată

în cauză, instanța de fond a soluționat corect excepția tardivității acțiunii și

cererilor de intervenție accesorii în raport de dispozițiile art. 11 din Legea

nr. 554/2004 și de natura juridică a actului dedus judecății, care reprezintă un

act administrativ individual, față de categoria subiectelor de drept determinate

la care se referă.

Recurentele au contestat

neîntemeiat calificarea juridică dată de instanța de fond actului administrativ

privind atestarea inventarului bunurilor aparținând domeniului public de interes

local al unităților administrativ-teritoriale din județul Dolj, care prin conținutul

dispozițiilor și sfera persoanelor cărora li se adresează, nu are caracter normativ

și în consecință, nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea de a fi atacate oricând.

În consecință, instanța

de fond a soluționat corect excepția tardivității prin aplicarea dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, în toate cazurile, pentru

motive temeinice, în ipoteza actului administrativ unilateral, cererea poate fi

introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării

actului, sau data luării la cunoștință.

H.G. nr. 965/2002 face

parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din Constituție, republicată,

pentru care măsura oficială de comunicare către persoanele interesate este considerată

ca fiind realizată din ziua publicării în M. Of.

În M. Of. nr. 687 bis

din 18 septembrie 2002 s-a publicat H.G. nr. 965/2002, inclusiv anexele și din momentul

publicării acestora se consideră realizată măsura oficială de comunicare, astfel

că de la această dată a fost corect calculat de instanța de fond termenul de decădere

de 1 an, în care recurentele aveau posibilitatea să formuleze cererile de anulare.

Pentru aceste considerente,

vor fi respinse ca neîntemeiate susținerile recurentelor privind realizarea comunicării

actului contestat prin cererea depusă la M. Of. la 20 aprilie 2010.

Pentru soluționarea excepției

de tardivitate, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost de

asemenea corect interpretate prin raportare la litigiile având ca obiect revendicarea

imobilului situat în municipiul Craiova, str. A., nr. X, bloc Y, întrucât cu ocazia

judecării acestora, s-a adus la cunoștința recurentei-reclamante existența și conținutul

Anexei nr. 2 la H.G. nr. 965/2002.

Astfel, în motivarea sentinței

civile nr. 4310 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj s-a reținut că acțiunea

în revendicare formulată de recurenta-reclamantă a fost respinsă pentru că imobilul

menționat anterior face parte din domeniul public al municipiului Craiova, figurând

la poziția nr. 5079 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 965/2002.

Susținerea recurentelor

că aceste considerente nu echivalează cu aducerea la cunoștință a conținutului actului

administrativ va fi respinsă ca nefondată, deoarece acestea se referă în concret

la imobilul revendicat pentru care a fost atestat dreptul de proprietate publică,

existând astfel elementele necesare pentru contestarea în justiție a actului respectiv,

dacă se aprecia că vatămă un drept recunoscut de lege sau un interes legitim cu

privire la acel imobil.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge recursurile

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de reclamanta SC C. SA Almaj, lichidator judiciar N. SPRL Craiova și intervenienții

SC R.J.I.B. SA și R.J.I.R.J AG împotriva sentinței nr. 2245 din 11 mai 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.