ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 992/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.C.D.

a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru

obligarea acesteia să-i emită decizia reprezentând titlu de despăgubire aferent

imobilului preluat abuziv situat în Craiova, jud. Dolj, conform dispoziției nr.

20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în urma unor litigii, prin dispoziția nr. 20918 din 12

iunie 2009 a Primarului mun. Craiova s-a soluționat notificarea ce viza

imobilul preluat abuziv de stat și s-a propus acordarea de despăgubiri, iar

dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar

nu s-a primit niciun răspuns.

de fond.

Prin sentința nr. 240

din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost obligată pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia

reprezentând titlu de despăgubiri aferentă imobilului preluat abuziv, situat în

Craiova, conform dispoziției nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun.

Craiova.

În motivarea soluției

s-a reținut nesoluționarea dosarului reclamantei într-un termen rezonabil și a

făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar

împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente

de soluționare a cererilor, constituie culpa acestora și nu poate să conducă la

împiedicarea realizării dreptului reclamantelor.

Nu a fost reținută ca

întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind pe reclamantă nu

este complet, pentru că și dacă ar fi reală, trebuia adoptate măsuri mult mai

rapide și eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării

imobilului cu privire la care reclamanta era îndreptățită la măsuri

reparatorii.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond deoarece:

I. instanța nu s-a

pronunțat asupra cererii de sesizare a instanței competente privind excepția de

nelegalitate a dispoziției nr. 2830/2006.

Referitor la această

excepție, invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că

titulara dispoziției nu face dovada calității de persoană îndreptățită,

respectiv legătura de rudenie cu foștii coproprietari, pentru că la data

preluării s-a constatat o stare de coproprietate și nu s-a făcut dovada

proprietății asupra imobilului notificat.

II. la dosarul de

despăgubire lipsește situația încasării despăgubirilor încasate la preluare de

către foștii coproprietari ai imobilului revendicat și pentru aceasta dosarul a

fost remis Primăriei mun. Craiova pentru completare.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii

excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 2830/2006 emisă de Primăria mun.

Craiova, arătând că în prezenta cauză această dispoziție este vizată și nu cea

cu nr. 20918 din 12 iunie 2009, așa cum greșit susține instanța de fond.

III. instanța de fond

este netemeinică deoarece nu a ținut seama de aspectele obiective ale soluționării

dosarului de despăgubire a reclamanților și că nu se poate reține culpa acestei

autorități privind durata de soluționare a dosarelor de despăgubire.

S-a arătat că pentru

respectarea principiului egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite a

fost emisă decizia nr. 2815/2008 de către C.C.S.D. care a stabilit că ordinea

de înregistrare a dosarelor va fi cea de soluționare.

Pe fondul cauzei, s-a

invocat că dosarul nu este complet pentru că lipsesc dovezi privind calitatea

de persoană îndreptățită, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului

notificat, situația încasării despăgubirilor la preluare.

Referitor la termenul

rezonabil, se consideră că decizia nu poate fi emisă decât după efectuarea

evaluării, iar prin faptul că nu s-a stabilit un termen pentru emitere, se

aplică termenul de 30 de zile, termen în care nu se poate efectua evaluarea și

emiterea deciziei.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a formulat

notificare potrivit Legii nr. 10/2001 și a solicitat acordarea de despăgubiri

pentru imobilul situat în Craiova, care nu mai poate fi restituit în natură.

Inițial, s-a emis dispoziția

nr. 2830 din 23 ianuarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în

valoare de 180.700 RON.

Ulterior, prin dispoziția

nr. 6632 din 7 martie 2006 emisă de Primarul mun. Craiova s-a modificat art. 1

din dispoziția nr. 2860 din 3 ianuarie 2006, s-a respins notificarea

reclamantei ca tardiv formulată și în urma unui litigiu s-a obținut anularea

acestei dispoziții.

Ca urmare a acelui

litigiu, a fost emisă dispoziția nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun.

Craiova, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D.

În fața instanței de

fond, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de

nelegalitate a dispoziției nr. 2830 din 23 ianuarie 2006 a Primarului mun.

Craiova, iar în motivele de recurs se critică soluția instanței de fond cu

privire la nesesizarea Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a acestei

dispoziții, dar criticile sunt nefondate.

Este adevărat că

potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea

unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În

acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios

administrativ competentă, suspendând cauza”, însă actul a cărui nelegalitate

este invocată nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 544/2004.

Cum excepția de

nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc

de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ,

iar dispoziția contestată nu este un act administrativ, în mod legal instanța

de fond a respins excepția de nelegalitate invocată și nu a sesizat Tribunalul

Dolj cu soluția acesteia.

Chiar și dacă

dispoziția primarului ar fi apreciată ca act administrativ, potrivit art. 5

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ

actele pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară, iar în cauză, în Legea nr. 10/2001 există

prevăzută expres posibilitatea contestării dispoziției la instanța civilă [art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 – secția civilă a tribunalului în a cărei

rază teritorială se află sediul unității deținătoare].

De altfel, ar fi de

precizat că decizia nr. 2830 din 3 ianuarie 2006 emisă de Primarul mun. Craiova

a fost modificată prin decizia nr. 6632 din 7 martie 2006 a aceleiași

autorități și această ultimă decizie a fost anulată prin sentința civilă nr.

1112 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă, irevocabilă,

astfel că, privitor la reclamantă își produce efectele dispoziția nr. 20918 din

12 iunie 2009 emisă de Primarul mun. Craiova și care a și fost înaintată

C.C.S.D., astfel că sunt greșite susținerile din recurs cu privire la

dispoziția incidentă în cauză și nu cele ale instanței de fond.

Recurenta încearcă să

justifice neemiterea titlului de despăgubire în privința reclamantei deoarece

dosarul nu ar fi complet.

La instanța de fond a

fost depusă documentația ce a fost înaintată Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, nu se poate

spune că imobilul ce face obiectul notificării nu a fost identificat pentru că

în dispoziția nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova, la art. 1

se precizează că terenul este în suprafață de 615,4 m.p. situat în Craiova și

nu prezintă relevanță că nu a fost identificat prin dispoziția nr. 2830/2006,

iar cea de modificare a fost anulată.

Referitor la dovada

calității de persoană îndreptățită la dosar s-au depus certificatele de

moștenitor nr. 8239/1966 și nr. 309 din 27 septembrie 2005 prin care s-a

dovedit calitatea de persoană îndreptățită, calitate ce nu i-a fost contestată

de Primarul mun. Craiova care a emis dispoziția nr. 20918/2009.

De asemenea, la

dosarul cauzei se află depusă declarația reclamantei autentificată în 2005, din

care rezultă că pentru terenul de 615,4 m.p. situat în Craiova, județul Dolj,

nu s-a primit nicio despăgubire de la data exproprierii.

Toate acestea

dovedesc faptul că restituirea dosarului la Primăria mun. Craiova putea fi

evitată.

Problema

coproprietății la data preluării abuzive nu prezintă relevanță, având în vedere

că dintre toți moștenitorii numai reclamanta a formulat notificare cu privire

la acest imobil, iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cotele

celorlalți moștenitori profită celor care au formulat notificarea.

Cu privire la

termenul rezonabil de soluționare a cererii, într-adevăr, dispoziția nr. 20918

a Primarului mun. Craiova a fost emisă la 12 iunie 2009, în urma unor litigii

și în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a avut

calitatea de pârâtă, însă, trebuia subliniat faptul că chiar Decizia nr.

2815/2008 a C.C.S.D. dă posibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de

despăgubiri pentru motive temeinice, fără a se respecta ordinea de soluționare

stabilită prin aceeași decizie.

În afară de faptul că

este culpa autorităților statului, în general, pentru faptul că notificarea

reclamantei din anul 2002 nu a fost soluționată după aproape 9 ani, se impune

obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea

titlului de despăgubire și în raport de situația reclamantei.

Aceasta a avut

calitate de chiriaș într-un imobil situat în Craiova și acest imobil a fost

restituit în natură fostului proprietar, prin sentința civilă nr. 102 din 18

martie 2009 a Tribunalului Dolj și există pericolul ca, la rămânerea

irevocabilă a acestei hotărâri, să fie evacuată din locuință, iar această

situație poate fi apreciată ca motiv temeinic pentru emiterea deciziei.

Prin obligarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire pentru reclamantă, nu s-a stabilit o

obligație care să fie îndeplinită fără respectarea procedurilor legale privind

evaluarea, comunicarea raportului de evaluare, efectuarea eventualelor obiecții

la raportul de expertiză, etape care preced emiterea deciziei, iar dacă va fi

demarată procedura de evaluare și, totuși se va depăși termenul de 30 de zile

prevăzut de lege, nu se poate invoca neexecutarea hotărârii pentru că și evaluarea

face parte din executarea acesteia, dar aceasta să nu fie întârziată fără

justificare.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată, dar se

va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv vor fi reduse

cheltuielile de judecată la suma de 500 RON, în raport de complexitatea cauzei

și munca depusă de avocat, având în vedere că recursul a fost soluționat la

primul termen, iar apărătorul a formulat numai concluzii scrise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

civile nr. 240 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata L.C.D., cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.