ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată în contencios

administrativ, reclamantul S.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC „C." SA Podari,

revocarea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor Seria X nr. Y emis în martie 1999 de ministerul pârât pentru

societatea comercială menționată, în sensul diminuării suprafeței de

338.005,294 mp, precizată în titlu, cu 3104 mp teren aferent imobilului al

cărui proprietar este Fabrica de cutii ambutisate Podari.

Motivându-și

acțiunea, reclamantul a arătat că la 15 martie 1999 a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului respectiv, în baza unui contract de

vânzare-cumpărare autentificat, imobilul fiind înregistrat în Registrul de

Inscripțiuni și Transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Craiova, după care a

achitat impozitul pe clădiri la Primăria Podari.

Pornind demersurile

pentru întocmirea documentației cadastrale a imobilului dobândit, reclamantul a

intrat în posesia unor documente care atestă că:

- la data de 24

februarie 1999, în temeiul H.G. nr. 834/1991 SC ”C." SA Podari a solicitat

atestarea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 3104 mp aferentă

Fabricii de Cutii Ambutisate al cărui proprietar nu mai era, hotărârea

menționată prevăzând că sub incidența sa intră terenurile aflate în patrimoniul

societăților comerciale cu capital de stat necesare desfășurării activității

conform obiectului de activitate;

- până la 29 martie

1996 imobilul s-a aflat în patrimoniul SC ”C." SA Podari, după care, ca

urmare a vânzării prin licitație a intrat în patrimoniul SC ”F.P.” SRL care, la

rândul său,la 09 decembrie 1997, a vândut acest imobil unor persoane fizice;

- la 15 martie 1999

imobilul a intrat în proprietatea reclamantului;

- transmiterea

imobilului s-a făcut numai prin înscrisuri autentice, care au fost înregistrate

la Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni al Judecătoriei Craiova,

precizându-se că terenul aferent construcției este proprietatea statului;

- la data depunerii

documentației prevăzute de H.G. nr. 834/1991, SC ”C." SA nu îndeplinea

condiția cerută, de a fi proprietarul construcției, iar terenul aferent să

servească desfășurării activității conform obiectului de activitate.

Acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, coroborate cu cele ale H.G. nr.

834/1991, cu modificările ulterioare.

Prin Sentința civilă

nr. 227 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului S.F.I., în

contradictoriu cu cei doi pârâți, în sensul anulării în parte a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria X nr. Y din

martie 1999, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru

pârâta SC ”C." SA, prin diminuarea suprafeței de 334.005,294 mp precizată

în titlu,cu suprafața de 3104 mp teren aferent imobilului proprietatea

reclamantului.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâți.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța fondului a reținut următoarele:

Cu privire la

excepția tardivității

S-a apreciat că

pentru reclamant, care are calitatea de terț față de actul atacat, termenul de

la care începe să curgă dreptul de a introduce acțiunea în justiție este data

înscrierii în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni, care are ca efect

opozabilitatea față de terți.

În raport cu

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004  s-a constatat că reclamantul a

formulat plângerea prealabilă la 22 august 2007, primind răspuns la 10

septembrie 2007, după care a formulat acțiunea în contencios la 16 octombrie

2007, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legea menționată.

Pe fondul cauzei

Instanța fondului a

reținut că, din probatoriul administrat, rezultă fără putință de tăgadă că

actul administrativ a cărui anulare parțială se solicită a fost emis cu

încălcarea dispozițiilor legale aplicabile la data emiterii, în sensul că

pârâta SC "C." SA nu mai era proprietara construcției aferente terenului,

care nu mai putea servi pentru desfășurarea activității conform obiectului de

activitate.

Astfel, s-a avut în

vedere că, după data de 29 martie 1996, imobilul respectiv nu s-a mai aflat în

patrimoniul SC ”C." SA, fiind transcris prin acte autentice altor proprietari,

după care, la 15 martie 1999, a intrat în proprietatea reclamantului.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs pârâții Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC "C." SA Podari, susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit

instanța de fond a considerat admisibilă acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanți, respingând excepția de tardivitate a plângerii

prealabile și a acțiunii, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004;

- pe fondul cauzei,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria X nr. Y a fost emis

în martie 1999, cu respectarea tuturor dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, în baza

documentației întocmite de SC "C." SA și avizată de Oficiul de

Cadastru, Geodezie și Cartografie Dolj, reclamantul nefăcând dovada

nelegalității actului.

Recurenții și-au

încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat, în principal pentru motivul se

referă la excepția de procedură peremptorie și dirimantă a tardivității

plângerii prealabile - motiv întemeiat pe prevederile art. 7 alin. (3) din

legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și republicată.

Potrivit textului de

lege menționat, „este îndreptățită să introducă plângerea prealabilă și persoana

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din

momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului, în

limitele termenului de 6 luni.

Prin urmare,

reclamantul avea dreptul și obligația sa depună înscrisuri doveditoare din care

sa reiasă ca a formulat plângerea prealabila în termen de 6 luni de la data

luării la cunoștința.

În speță, data luării

la cunoștința o reprezintă data înscrierii în Cartea Funciara a dreptului de

proprietate a paratei SC C. SA Podari, respectiv 11 noiembrie 1999.

De asemenea,

M.A.P.D.R. a mai învederat instanței de fond faptul ca reclamantul a cunoscut

existenta actului (Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui

anulare parțiala o solicita) la data de 20 septembrie 2005, cum reiese din

decizia pronunțata de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2193/com/2005. Din

decizia arătata, rezulta în mod neechivoc ca reclamantului din prezenta cauza,

ce a avut calitatea de reclamant și în dosarul menționat, i-a fost opus

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria X nr. Y emis în 16

martie 1999, adică tocmai actul supus cercetării legalității pe aceasta cale.

Așadar, întrucât

reclamantul a luat cunoștința de existenta actului atacat la data de 20

septembrie 2005, era îndreptățit sa formuleze plângerea prealabila cel târziu

la data de 20 martie 2006, termen calculat conform art. 101 C. proc. civ. Or,

așa cum însăși instanța a constatat, reclamantul s-a adresat cu plângere

prealabila abia la data de 22 august 2007, cu o întârziere de peste 1 an față

de termenul limita.

Față de împrejurarea

că neîndeplinirea procedurii administrative prealabile în termenul legal

constituie fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ, instanța

de fond, conform art. 137 C. proc. civ. ar fi trebuit să respingă acțiunea ca

inadmisibilă, fără a mai proceda la cercetarea fondului.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se sentința în sensul

respingerii acțiunii ca inadmisibilă, pentru tardivitatea plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC ”C.” SA Podari și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

împotriva Sentinței civile nr. 227 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S.F.I.

pentru tardivitatea plângerii prealabile.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.