ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în contencios administrativ, reclamantul S.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC „C." SA Podari, revocarea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria X nr. Y emis în martie 1999 de ministerul pârât pentru societatea comercială menționată, în sensul diminuării suprafeței de 338.005,294 mp, precizată în titlu, cu 3104 mp teren aferent imobilului al cărui proprietar este Fabrica de cutii ambutisate Podari. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că la 15 martie 1999 a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat, imobilul fiind înregistrat în Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Craiova, după care a achitat impozitul pe clădiri la Primăria Podari.

Pornind demersurile pentru întocmirea documentației cadastrale a imobilului dobândit, reclamantul a intrat în posesia unor documente care atestă că: - la data de 24 februarie 1999, în temeiul H.G.

nr. 834/1991 SC ”C." SA Podari a solicitat atestarea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 3104 mp aferentă Fabricii de Cutii Ambutisate al cărui proprietar nu mai era, hotărârea menționată prevăzând că sub incidența sa intră terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate; - până la 29 martie 1996 imobilul s-a aflat în patrimoniul SC ”C." SA Podari, după care, ca urmare a vânzării prin licitație a intrat în patrimoniul SC ”F.P.” SRL care, la rândul său,la 09 decembrie 1997, a vândut acest imobil unor persoane fizice; - la 15 martie 1999 imobilul a intrat în proprietatea reclamantului; - transmiterea imobilului s-a făcut numai prin înscrisuri autentice, care au fost înregistrate la Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni al Judecătoriei Craiova, precizându-se că terenul aferent construcției este proprietatea statului; - la data depunerii documentației prevăzute de H.G.

nr. 834/1991, SC ”C." SA nu îndeplinea condiția cerută, de a fi proprietarul construcției, iar terenul aferent să servească desfășurării activității conform obiectului de activitate. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, coroborate cu cele ale H.G. nr. 834/1991, cu modificările ulterioare. Prin Sentința civilă nr. 227 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului S.F.I., în contradictoriu cu cei doi pârâți, în sensul anulării în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria X nr. Y din martie 1999, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru pârâta SC ”C." SA, prin diminuarea suprafeței de 334.005,294 mp precizată în titlu,cu suprafața de 3104 mp teren aferent imobilului proprietatea reclamantului.

Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâți. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut următoarele: Cu privire la excepția tardivității S-a apreciat că pentru reclamant, care are calitatea de terț față de actul atacat, termenul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acțiunea în justiție este data înscrierii în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni, care are ca efect opozabilitatea față de terți. În raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 s-a constatat că reclamantul a formulat plângerea prealabilă la 22 august 2007, primind răspuns la 10 septembrie 2007, după care a formulat acțiunea în contencios la 16 octombrie 2007, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legea menționată.

Pe fondul cauzei Instanța fondului a reținut că, din probatoriul administrat, rezultă fără putință de tăgadă că actul administrativ a cărui anulare parțială se solicită a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile la data emiterii, în sensul că pârâta SC "C." SA nu mai era proprietara construcției aferente terenului, care nu mai putea servi pentru desfășurarea activității conform obiectului de activitate. Astfel, s-a avut în vedere că, după data de 29 martie 1996, imobilul respectiv nu s-a mai aflat în patrimoniul SC ”C." SA, fiind transcris prin acte autentice altor proprietari, după care, la 15 martie 1999, a intrat în proprietatea reclamantului.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC "C." SA Podari, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de fond a considerat admisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți, respingând excepția de tardivitate a plângerii prealabile și a acțiunii, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; - pe fondul cauzei, certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria X nr. Y a fost emis în martie 1999, cu respectarea tuturor dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, în baza documentației întocmite de SC "C." SA și avizată de Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie Dolj, reclamantul nefăcând dovada nelegalității actului.

Recurenții și-au încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în principal pentru motivul se referă la excepția de procedură peremptorie și dirimantă a tardivității plângerii prealabile - motiv întemeiat pe prevederile art. 7 alin. (3) din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și republicată. Potrivit textului de lege menționat, „este îndreptățită să introducă plângerea prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului, în limitele termenului de 6 luni.

Prin urmare, reclamantul avea dreptul și obligația sa depună înscrisuri doveditoare din care sa reiasă ca a formulat plângerea prealabila în termen de 6 luni de la data luării la cunoștința. În speță, data luării la cunoștința o reprezintă data înscrierii în Cartea Funciara a dreptului de proprietate a paratei SC C. SA Podari, respectiv 11 noiembrie 1999. De asemenea, M.A.P.D.R. a mai învederat instanței de fond faptul ca reclamantul a cunoscut existenta actului (Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare parțiala o solicita) la data de 20 septembrie 2005, cum reiese din decizia pronunțata de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2193/com/2005.

Din decizia arătata, rezulta în mod neechivoc ca reclamantului din prezenta cauza, ce a avut calitatea de reclamant și în dosarul menționat, i-a fost opus Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria X nr. Y emis în 16 martie 1999, adică tocmai actul supus cercetării legalității pe aceasta cale. Așadar, întrucât reclamantul a luat cunoștința de existenta actului atacat la data de 20 septembrie 2005, era îndreptățit sa formuleze plângerea prealabila cel târziu la data de 20 martie 2006, termen calculat conform art. 101 C. proc. civ. Or, așa cum însăși instanța a constatat, reclamantul s-a adresat cu plângere prealabila abia la data de 22 august 2007, cu o întârziere de peste 1 an față de termenul limita.

Față de împrejurarea că neîndeplinirea procedurii administrative prealabile în termenul legal constituie fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ, instanța de fond, conform art. 137 C. proc. civ. ar fi trebuit să respingă acțiunea ca inadmisibilă, fără a mai proceda la cercetarea fondului. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, pentru tardivitatea plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC ”C.” SA Podari și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 227 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S.F.I. pentru tardivitatea plângerii prealabile. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.