ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 934/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă la 05.10.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. ADMINISTRATOR INT S.A. și Fondul Proprietății de Stat (în prezent, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), în calitate de acționari ai S.C. B. S.A. Craiova, solicitând instanței să constate că imobilul în suprafață de 1 ha, identificat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, situat în Coșoveni, jud. Dolj, face parte din activul societății S.C. B. S.A. Craiova, societate radiată la 13.06.2007 și că activul acestei societăți revine pârâtelor, să constate valabilitatea schimbului de terenuri menționat în avizul nr. x/25.03.1994 emis de Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului Dolj, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de schimb pentru terenul în litigiu și să dispună intabularea în cartea funciara a dreptului de proprietate, pe numele reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 6743/08.09.2021, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă.

Astfel învestit, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a pronunțat sentința nr. 32/31.03.2022, prin care a respins excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocate de această pârâtă, dar și acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, calea de atac fiind respinsă ca nefondată, prin decizia nr. 500/20.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, a susținut că instanța de apel a apreciat greșit faptul că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 51 din Legea nr. 18/1991, reținând că S.C. B. S.A. Craiova nu este proprietara terenului ce a făcut obiectul schimbului.

A arătat că, din avizul nr. x/25.03.1994, rezultă schimbul pe care l-a făcut cu această societate, prin care a cedat un teren în suprafață de 1 ha, situat în sat Timburești, comuna Bratovoești, și a primit alt teren, în suprafață de 1 ha, situat în comuna Coșoveni, jud. Dolj; deși a fost aprobat de Prefectura Dolj, iar recurenta a luat în posesie și stăpânește terenul din anul 1994, până acum nu s-a încheiat un act autentic privind acest schimb. Recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile Legii nr. 247/2005 cu privire la obligativitatea formei autentice a actelor translative de proprietate între vii și a susținut că avizul menționat a dat naștere obligației părților de a încheia un act autentic privind schimbul de terenuri.

A mai susținut că instanța a respins greșit proba cu expertiză în specialitatea topografie, care putea lămuri amplasamentul terenurilor.

Totodată, a afirmat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 237 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 privind transmiterea proprietății asupra bunurilor rămase după plata creditorilor, care operează la data radierii societății din registrul comerțului, ale art. 1073-1077 și 1405 din C. civ. de la 1864 și ale art. 45 din Legea nr. 18/1991, prevederi invocate pentru a argumenta valabilitatea schimbului de terenuri și necesitatea constatării acestuia de către instanța de judecată, susținând că fiecare parte este proprietară asupra terenului ce face obiectul schimbului.

La 03.02.2023, intimata-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La termenul de azi, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.,civ., a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de lege, întrucât controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analiza memoriului de recurs relevă faptul că, deși s-a indicat drept temei juridic art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acest text a fost invocat pur formal, întrucât recurenta-reclamantă a reiterat motivele evocate prin cererea de apel, cele două memorii fiind identice, fără să expună o critică punctuală, care să vizeze dezlegările oferite prin decizia instanței de prim control judiciar - singura care formează obiect al recursului de față.

Astfel, autoarea căii de atac a susținut că instanța de apel trebuia sa constate schimbul de terenuri, întrucât acesta s-a realizat, în fapt, încă din anul 1994, când a primit și avizul O.C.O.T. Dolj, iar părțile aveau obligația de a încheia contractul în formă autentică. A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera schimbul, fiecare parte având calitate de proprietar al terenului cedat, astfel că instanța trebuia, în temeiul dispozițiilor legale aplicabile, pe care le-a indicat expres, să admită cererea sa. Totodată, a criticat măsura instanței de apel de respingere a probei cu expertiză în specialitatea topografie, considerând-o utilă și concludentă pentru identificarea celor două terenuri.

Înalta Curte observă că toate aceste chestiuni reprezintă elemente de fapt, analizate de instanța de apel, care a răspuns motivelor identice cu cele cuprinse în memoriul de recurs; prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurenta-reclamantă urmărește, practic, să obțină o reevaluare, de către instanța supremă, a materialului probator și a situației de fapt, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 500/20.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.