ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 686/2023

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursurilor civile de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la data de 23 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., societate aflată în insolvență, reprezentată de consorțiul format din administratorii judiciari D. București și E., a solicitat să se constate că societatea reclamantă deține un drept de proprietate în cotă de 1/1 asupra etajului intermediar, în suprafață de 11.000 mp, aflat în interiorul F., Centru Comercial care este situat în Craiova, Calea x (fost 144) și care este intabulat în CF x Craiova, număr cadastral x - CI, construit pe terenul înscris în CF x Craiova și x Craiova, număr cadastral x și să se înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1478-1487 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta C. S.A. a solicitat:

La primul termen de judecată din data de 28 februarie 2017, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să se dispună, în contradictoriu cu pârâta G. S.R.L. (în prezent S.C. F. S.R.L. București), constatarea nulității absolute parțiale a contractului de transfer active încheiat la data de 27.07.2016, autentificat sub nr. x de către Societatea Profesională Notarială H., în partea privitoare la etajul intermediar, în suprafață de 11.000 mp, aflat în interiorul F., Centrul Comercial situat în Craiova, Calea x (fost 144).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1237, 1238 alin. (2) și art. 1247 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta G. S.R.L. a invocat, în principal, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, apreciind că instanța competentă din punct de vedere teritorial este, în principal, Tribunalul Brăila, iar, în subsidiar, Tribunalul Dolj.

A mai invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, solicitând anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, întrucât reclamanta nu și-a respectat această obligație impusă de lege.

Totodată, a mai invocat și excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii. În susținere, pârâta a arătat că cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de Transfer de Active este inadmisibilă sub aspectul cadrului procesual creat prin formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute numai împotriva uneia dintre părțile contractante din contractul vizat (adică, I.). Astfel, a susținut că, sub sancțiunea inadmisibilității cererii în raport de prevederile art. 59 din C. proc. civ., reclamanta ar fi trebuit să introducă acțiunea în constatarea nulității absolute atât împotriva I., cât și împotriva C., în calitatea acesteia de vânzător.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta a cerut constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de Transfer de Active pe motiv că, în ceea ce privește o parte din construcție, denumită etajul intermediar, ar fi vorba despre o vânzare a lucrului altuia ce ar avea obiect și cauză ilicite și imorale.

Prin sentința civilă nr. 747/PI din 11 aprilie 2017, Tribunalul Timiș, secția a II-a Civilă a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând, în esență, că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. înscriu regula de competență alternativă numai în cazul unor acțiuni privind executarea sau desființarea unui contract, însă obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la executarea contractului de execuție lucrări nr. x/7.01.2011, ci la constarea și intabularea unui drept de proprietate asupra unui bun imobil, fiind incidente dispozițiile art. 125 coroborat cu art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

La Tribunalul Dolj, cauza a fost înregistrată la 12 mai 2017, pe rolul secției I Civilă, sub același număr de dosar, iar reclamanta a invocat excepția necompetenței funcționale a acestei secții, precum și excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 451/2017 din 19 iunie 2017, Tribunalului Dolj, secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției I Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a Civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentința nr. 883/2017 din 10 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, reținând, în esență, că împotriva pârâtei C. S.A. a fost deschisă procedura insolvenței în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Brăila, motiv pentru care intră în competența judecătorului sindic toate incidentele ce se întâlnesc în cursul procedurii și care au conexiune directă cu aceasta, respectiv, toate procesele și cererile care au legătură cu procedura prin care se urmărește conservarea și maximizarea averii debitorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25 octombrie 2017, sub același număr de dosar (6679/30/2016*), iar, la termenul din 14 decembrie 2017, a fost pusă în discuție competența instanței.

Prin sentința nr. 422/2017 din 21 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns capătul de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., prin administrator judiciar D. și E. și F. S.R.L., cu denumirea anterioară G. S.R.L., privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de transfer active încheiat la data de 27 iulie 2016, autentificat sub nr. x de Societatea Profesională Notarială H. și a dispus formarea unui nou dosar.

A declinat în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a capetelor de cerere formulate de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin administrator judiciar D. și E., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra Etajului intermediar, în suprafață de 11.000 mp, aflat în interiorul F. și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 11.000 mp constând în Etajul intermediar aflat în interiorul F..

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului nr. x/2016 la Înalta Curtea de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

A suspendat din oficiu judecata cauzei, până la soluționarea conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că, în privința cererii principale, vizând constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, sunt incidente dispozițiile art. 125 coroborate cu cele ale art. 117 alin. (1) C. proc. civ., iar soluționarea cererii principale este de competența exclusivă a instanței de drept comun, în circumscripția căreia se află imobilul menționat în acțiune, respectiv Tribunalul Dolj.

Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de transfer active autentificat sub nr. x/27.06.2016 încheiat între C. S.A. și pârâta F. S.R.L. (fosta G. SRL), instanța a reținut că aceasta vizează un act juridic încheiat de debitoare prin administrator judiciar în cadrul procedurii de reorganizare conform planului de reorganizare confirmat, iar soluționarea acestei cereri adiționale este de competența exclusivă a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Brăila, instanță în circumscripția căreia își are sediul debitoarea C. S.A., față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 120 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1237 din 18 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dolj.

Pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II a Civila cauza a fost înregistrată la data de 24 mai 2018, sub nr. x/2016*.

La data de 17.09.2019, F. S.R.L. (denumire anterioară G. S.R.L.) a depus note scrise prin care a învederat că are calitate de pârâtă doar în dosarul nr. x/2017, dosar format ca urmare a pronunțării soluției de disjungere din data de 21.12.2017 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal prin sentința nr. 422/21.12.2017, menționând că nu are calitatea de parte și că, din eroare, a fost citată în dosarul nr. x/2016, obiect al acestui din urmă dosar formându-l doar capetele de cerere ce au fost formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

La data de 25.09.2018, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a depus precizare și completare la acțiune, prin care a învederat că înțelege să cheme în judecată pârâtele: C. S.R.L., societate aflată în insolvență, reprezentată de Consorțiul format de administratorii judiciari D. București și E. București, F. S.R.L., (ca urmare a schimbării denumirii și sediului societății G. S.R.L.) și J. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

a) 6.066 mp aproximativ, construit pe terenul aparținând inițial pârâtei C. S.R.L. și actualmente pârâtei F. S.R.L., teren înscris în CF x Craiova, nr. Cadastral, situat în interiorul Galeriei Comerciale intabulate în Cartea Funciară x, nr. Cadastral x;

b) diferența de aproximativ 5.000 mp construit pe terenul aparținând pârâtei J. S.A., teren înscris în CF x, nr. Cadastral x;

Reclamanta a susținut că prezenta completare și precizare de acțiune este determinată de faptul că, între pârâtele de rang 1 și 2, a fost încheiat Contractul de transfer active autentificat sub nr. x/27.08.2016 și Actul adițional la acest contract, autentificat sub nr. x/23.09.2016, prin care cele două pârâte au convenit asupra transferului către pârâta F. a activității imobiliare, inclusiv a imobilelor situate în Craiova, CI. București, nr. 80, deși pârâta de rang 1 nu deținea dreptul de proprietate asupra tuturor activelor menționate în Contract.

A mai arătat că, între aceste active, se afla și terenul înscris în CF x Craiova (si nu x, cum dintr-o eroare de dactilografiere s-a prevăzut în acțiune), împreună cu Galeria comercială, cât și etajul intermediar situat în interiorul său, în suprafață de aproximativ 6.066 mp. Această suprafață de etaj intermediar este denumită în contractul de transfer active ca fiind Galeria Comercială Mezanin, potrivit definiției cuprinse la art. 1.1.9 din Contractul de transfer active.

Având în vedere această situație și cele invocate de pârâte prin întâmpinare, precum și față de cele menționate în completarea inițială de acțiune, a precizat că, și în acest dosar, înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta de rang 2 F. S.R.L. (fostă G. S.R.L.)

Cu referire la introducerea în cauză a J. S.A., reclamanta a arătat că aceasta este determinată de faptul că, potrivit întâmpinării pârâtei F. S.R.L. (fostă G. S.R.L.) și a mențiunilor cuprinse în extrasul de carte funciară x Craiova, la data formulării întâmpinării, suprafața de aproximativ 3.720 mp Etaj intermediar, denumit în Contractul de transfer active ca "Mezaninul deținut în superficie" (conform definiției prevăzute la art. 1.1.43) se afla amplasată pe terenul proprietatea pârâtei J. S.A. care a încheiat cu pârâta KS, Contractul de superficie autentificat sub nr. x/21.10.2011 de către notarul public K., contract prin intermediul căruia a acordat pârâtei KS dreptul de a construi pe terenul în cauză, urmând a-și menține dreptul de proprietate asupra terenului.

Reclamanta arată că a construit și această porțiune de etaj intermediar, în suprafață de 3.720 mp și asupra căreia invocă, de asemenea, un drept de proprietate pe care urmărește să îl intabuleze în cartea funciară.

A mai susținut că, potrivit aceleiași întâmpinări formulate de pârâta F. și a extrasului CF x Craiova, J. S.A. este și proprietara unei suprafețe de teren de 723 mp, pe care este amplasată o altă parte a etajului intermediar, respectiv cea care este situată deasupra magazinului L..

Această pârâtă susține că J. S.A. ar deține calitatea de proprietar asupra acelei părți din Etajul intermediar situat pe acest teren, asupra căreia pârâtele KS și J. nu ar fi încheiat Contractul de superficie, fără a menționa, însă, modalitatea în care a dobândit această suprafață a etajului intermediar.

Raportat și la această situație, a înțeles să cheme în judecată pe J. S.A.

Reclamanta a susținut că a edificat și "Birourile J.", situate în Craiova, CI. București, nr. 80 în suprafață de aproximativ 1710 mp, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, aspect necontestat vreodată de pârâte.

Întrucât nu a încasat contravaloarea lor, consideră că acestea au același regim juridic cu etajul intermediar, sens în care a solicitat să se constatate că reclamanta deține un drept de proprietate asupra lor și, prin urmare, să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate cu privire la acestea.

A mai învederat reclamanta că acțiunea care constituie obiectul prezentului dosar este o acțiune în realizare, reclamanta urmărind intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra acestui etaj intermediar, pentru a fi în măsură a dispune de toate prerogativele conferite de lege deținătorului unui drept de proprietate.

A mai arătat că, întrucât între reclamantă și pârâte, asupra etajului intermediar în cauză (intitulat de pârâte mezanin) există divergențe atât în ceea ce privește identificarea, cât și calitatea de proprietari, a înțeles să dea curs prevederilor art. 44 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora "Orice neînțelegere cu privire la identificarea și măsurarea parcelelor de teren, precum și cu privire la proprietarii acestora se vor soluționa de către instanțele de judecată".

Prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2018, Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă a admis excepția tardivității depunerii cererii de completare și precizare a acțiunii, invocată de pârâtă, motiv pentru care reclamanta a fost decăzută din dreptul de a completa și preciza acțiunea, instanța dispunând rectificarea citativului, în sensul menținerii ca părti a A. S.R.L. prin lichidator judiciar, în calitate de reclamantă și C. S.R.L. reprezentată prin administratorul judiciar, în calitate de pârâtă.

Prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2018, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtă. Totodată, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a F. S.R.L. București și J. S.A. București.

La 12 decembrie 2018, pârâta F. S.R.L., denumită anterior G. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială, apreciind că, odată cu introducerea în cauză în calitate de pârâtă a F. S.R.L., intervine o modificare substanțială a cadrului procesual, de natură să repună în cauză rațiunile pentru care s-a stabilit competența teritorială a Tribunalului Dolj, în raport de cadrul procesual anterior fixat, apreciind că competența de soluționare a prezentului dosar, astfel lărgit, aparține Tribunalului Brăila.

Cu privire la introducerea, din oficiu, în cauză, în calitate de pârâtă, F. S.R.L. a învederat că nu există niciun temei legal pentru introducerea sa în cauză, dat fiind că reclamanta este cea căreia îi revine rolul de a stabili cadrul procesual, în termenul și în condițiile imperativ prevăzute de normele de procedură civilă.

Astfel, a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 78 C. proc. civ., întrucât, în speță, nu se poate vorbi de un caz în care legea să stabilească, în mod expres, o obligație în sarcina judecătorului de a introduce forțat terțul în cauză și nici într-o procedură necontencioasă.

În raport și de alte argumente, a solicitat a se reveni asupra măsurii introducerii în cauză, din oficiu, a F. S.R.L. în calitate de pârâtă, în sensul eliminării din această acțiune.

A mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în a promova acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, întrucât, prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat constatarea unui drept de proprietate asupra unei părți de construcție, respectiv înscrierea dreptului său de proprietate în Cartea Funciară.

Apreciază că, în speță, față de obiectul cererii, nu este întrunită condiția privind calitatea procesuală a reclamantului, în sensul că acesta nici măcar nu afirmă că ar deține un titlu de proprietate asupra bunului și nici nu deține bunul respectiv în posesie.

A mai invocat inadmisibilitatea acțiunii în constatare raportat la prevederile art. 35 C. proc. civ.

A mai invocat inadmisibilitatea unei acțiuni în constatare prin care s-ar tinde la pronunțarea unei hotărâri cu efect constitutiv, întrucât prin acțiunea sa și prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta A. S.R.L. recunoaște că nu deține un drept de proprietate asupra bunului în cauză și că, din acest motiv "...ceea ce tindem a obține prin hotărârea judecătorească care se va pronunța în cauză este tocmai un titlu de proprietate... " (s.n. - punctul 2.3 din răspunsul reclamantei A. S.R.L. la întâmpinarea pârâtei C.).

Susține, așadar, că acțiunea reclamantei este inadmisibilă și din această perspectivă întrucât, în speță, părțile nu se află într-o situație în care hotărârea judecătorească să poată fi "izvor/mod de constituire" al dreptului de proprietate, în care s-ar cere instanței suplinirea consimțământului pârâtelor în vederea transferării către reclamantă a unui drept de proprietate, prin executarea forțată a unui contract anterior între ele.

În ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere privind înscrierea în Cartea Funciară a unui drept de proprietate în beneficiul reclamantei, a semnalat că, de plano, apare ca inadmisibilă cererea reclamantei privind înscrierea în Cartea Funciară a unui drept de proprietate pe numele acesteia, instanțele judecătorești neavând competența legală de a soluționa o cerere de înscriere a unui drept de proprietate în Cartea Funciară, în condițiile în care, potrivit art. 28 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, modificată, competența de a dispune înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil aparține Birourilor teritoriale ale oficiului de cadastru și publicitate imobiliară.

A mai invocat excepția puterii de lucru judecat privind inexistența vreunei datorii restante a pârâtei C. față de reclamanta A., care să decurgă din Documentația Contractuală privind Lucrările de Construire și excepția decăderii reclamantei din dreptul de a invoca/valorifica orice pretinsă valoare suplimentară în raport de dispozițiile art. 76 din Legea insolvenței nr. 85/2006.

În acest sens, a arătat că, în cadrul procedurii insolvenței deschisă față de pârâta C. (dosarul nr. x/2013, aflat pe rolul Tribunalului Brăila), reclamanta din prezentul dosar, A., a formulat o declarație prin care a solicitat admiterea în tabelul creditorilor C. a aceleiași creanțe decurgând din Documentația Contractuală privind Lucrările de Construire de care se prevalează, pe altă cale, și în cadrul prezentului dosar.

Asupra respectivei declarații de creanță, analizând documentele depuse de A., administratorul judiciar a constatat că este neîntemeiată și, prin urmare, a refuzat înscrierea acesteia în tabelul preliminar întocmit în procedura insolvenței. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat contestație la Tribunalul Brăila, în cadrul dosarului nr. x/2013 care a fost respinsă de către judecătorul sindic prin Sentința 179/08.04.2015.

Mai mult decât atât, apelul formulat de A. în dosarul nr. x/2013 a fost respins de către Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 355/25.11.2015, stabilindu-se în mod definitiv că pârâta C. nu are nicio datorie față de reclamantă în legătură cu documentația Contractuală privind Lucrările de Construire.

Pârâta susține că pretinsa creanță respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă în dosarul nr. x/2013 este aceeași cu creanța invocată de către reclamant în cadrul acestui dosar, ca temei al unui pretins drept de proprietate. Astfel, faptul că, în prezentul dosar, reclamanta face trimitere la un cuantum mai mare, de 22 milioane Euro, decât cel declarat și pretins în cadrul dosarului de insolvență C., de aproximativ 17 milioane de Euro, nu schimbă cu nimic concluzia anterioară.

În acest context, pârâta susține că, și în ipoteza existenței unei diferențe de valoare pe care reclamanta A. nu ar fi declarat-o și solicitat-o în cadrul dosarului de insolvență împotriva C., orice asemenea diferență este oricum stinsă în momentul de față, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a se mai prevala de ea în orice fel (inclusiv într-un dosar cum este acesta), având în vedere dispozițiile art. 76 din Legea insolvenței nr. 85/2006.

Pe cale de consecință, chiar urmând raționamentul reclamantei, câtă vreme s-a stabilit cu putere de lucru judecat, în mod definitiv, că reclamanta nu deține vreo creanță neachitată împotriva pârâtei C., în baza Documentației Contractuale privind Lucrările de Construire, rezultă că pârâta C. și-a achitat toate datoriile pe care le avea față de reclamantă și, prin urmare, art. 6.7 din Contractul de Construire este inoperant.

A invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamantei pentru neîndeplinirea condiției de a avea un obiect existent, posibil și determinat, astfel față de cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, arată că aceasta nu îndeplinește una dintre condițiile esențiale ale acțiunii civile, anume aceea de a avea un obiect care să existe, să fie posibil și să fie determinat, impunându-se din această perspectivă respingerea cererii ca inadmisibilă.

Astfel, pârâta a arătat că, din acțiunea reclamantei, se înțelege că aceasta solicită constatarea unui drept de proprietate asupra unor anumite Instalații și Materiale (astfel cum acestea sunt definite prin art. 6.7 din Contractul de construcție de care se prevalează reclamanta) pe care aceasta le-ar fi amplasat/utilizat în cadrul F., cu ocazia realizării unor lucrări de construire, în baza unui contract cu pârâta C..

Fără a intra pe fondul relației contractuale dintre reclamantă și pârâta C., a subliniat că, la o simplă lectură a înscrisurilor din dosar, rezultă că reclamanta A. S.R.L. nu este cea care a finalizat realizarea lucrărilor de construire la etajul intermediar al F..

Astfel, în procesul-verbal de recepție parțială la terminarea lucrărilor nr. x/30.11.2011 la care a participat și reclamanta și la care se face referire în cadrul acțiunii (pag. 3, ultimul alineat), la punctul 5 se menționează expres admiterea recepției parțiale pentru "...Faza 1 -Galerie Comercială, Hypermarket, inclusiv utilitățile aferente, fără etaj și mezanin".

Ulterior încetării relației contractuale dintre reclamantă și pârâta C., respectiv ulterior transferului proprietății asupra Galeriei Comerciale către F. S.R.L., lucrările de construire au continuat, au fost obținute noi autorizații de construire, s-au încheiat procese-verbale de recepție la finalizarea lucrărilor, au fost realizate modificări ale imobilului etc.

Cele de mai sus demonstrează că, și dacă reclamanta ar fi avut vreo implicare în realizarea de lucrări la etajul intermediar al F., eventualele Instalații și Materiale pe care aceasta le-ar fi amplasat/utilizat nu constituie bunuri imobile identificate sau individualizate în mod distinct în cadrul construcției în cauză.

Din această perspectivă, pârâta susține că acțiunea reclamantei se prezintă ca neavând un obiect existent, posibil și determinat câtă vreme privește constatarea unui pretins drept de proprietate asupra unor Materiale și Instalații ce nu există, ca atare, ca bun imobil de sine stătător, ci și-au pierdut individualitatea prin înglobarea într-o construcție preexistentă și care, ulterior, a făcut obiectul altor lucrări suplimentare de construire și modificare, în urma cărora a rezultat un bun distinct, având o altă configurație decât cea existentă la data la care reclamanta a părăsit șantierul, când lucrările de construire nu erau finalizate.

Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată arătând că susținerile privind constatarea vreunui drept de proprietate al reclamantei A. în raport cu pârâta C. sunt nefondate.

A mai arătat că, dincolo de orice argumente pe fond privind lipsa oricăror efecte ale clauzei de care se prevalează reclamanta, prin efectul deschiderii procedurii insolvenței împotriva C., în baza sentinței nr. 100/08.05.2013 emisă de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2013, orice eventuale clauze contractuale de rezervă a proprietății au devenit inoperante, beneficiarii acestora dobândind doar dreptul de a solicita înscrierea sumelor aferente în tabelul creditorilor.

În acest sens, arată că rațiunea textului legal sus-amintit este una firească, având în vedere că obiectivul principal în cazul deschiderii procedurii insolvenței este maximizarea șanselor de valorificare a activelor debitorului, în condițiile în care cealaltă parte beneficiază de dreptul de a-și înscrie creanța la masa credală. În acest sens, pârâta afirmă că reclamanta A. a solicitat înscrierea unei creanțe decurgând din același contract la masa credală a C., iar cererea i-a fost respinsă, soluție confirmată prin hotărâre judecătorească definitivă.

A mai arătat că nu se poate dispune constatarea și înscrierea în Cartea Funciară a vreunui drept de proprietate al reclamantei, în contradictoriu cu F. S.R.L., asupra vreunui bun dobândit de pârâtă în baza Contractului de Transfer de Active, întrucât nu poate fi constatat dreptul de proprietate asupra unui bun imobil în prezența unui titlu de proprietate al unui subdobânditor, titlu care este pe deplin valabil, care produce efecte juridice obligatorii și este în circuitul civil.

A susținut că F. S.R.L. deține un drept exclusiv de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul Contractului de Transfer Active, contract încheiat în formă autentică, în cadrul procedurii de reorganizare a pârâtei C., act care este pe deplin valabil și produce efecte juridice.

În aceste condiții, consideră că se impune a fi respinsă solicitarea de constatare a unui drept de proprietate asupra unui bun vândut în baza Contractului de Transfer Active, în condițiile în care acest din urmă act este în vigoare și în circuitul civil. Mai mult, câtă vreme analiza acestui act face obiectul unei alte judecăți în curs (dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Brăila,), apreciază că acest act nici nu poate face obiectul vreunei analize în prezentul dosar, ci acesta trebuie luat ca atare, ca realitate juridică ce se impune cu efect obligatoriu față de reclamant și pârâți și care atrage respingerea acțiunii în constatare formulată de către reclamant.

Pe de altă parte, a mai învederat că nu îi sunt opozabile clauzele Contractului de Construire încheiat de reclamantă cu pârâta C..

Prin urmare, contractul de construire nu le poate fi opus și nu constituie un titlu de proprietate ori un temei pe baza căruia să se poată emite vreun titlu de proprietate care să poată fi opus F. S.R.L., dat fiind că, față de acest act juridic, pârâta are calitatea de terț, nu este parte la Contractul de Construire, acesta nu-i este opozabil și, prin urmare, reclamanta nu se poate prevala față de pârâtă de prevederile unui contract încheiat cu o altă persoană, indiferent de conținutul clauzelor acestuia.

Se mai arată că, prin Contractul de Transfer Active, F. S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra integralității Galeriei Comerciale liber de orice sarcini întrucât transferul (vânzarea) efectuat(ă) prin Contractul de Transfer de Active s-a realizat în cadrul procedurii reorganizării judiciare deschise împotriva pârâtei C., în aplicarea și în conformitate cu planul de reorganizare, așa cum a fost aprobat de către Adunarea Generală a Creditorilor la data de 24 august 2015 și confirmat de către judecătorul sindic prin sentința nr. 388/21.09.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Brăila.

În acest context, susține că, în privința Contractului de Transfer de Active, sunt aplicabile prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, care stabilesc că bunurile înstrăinate în cadrul procedurii sunt dobândite de către cumpărător libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel.

Clauzele de rezervă a proprietății de natura celei de care se prevalează reclamanta se încadrează în noțiunea de sarcini care se sting conform art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În acest sens, arată că art. 2347 alin. (2) din Noul C. civ. prevede că "Sunt asimilate astfel ipotecilor clauzele de rezervă a proprietății".

Se arată, așadar, că, prin efectul legii, F. S.R.L. a dobândit bunurile Contractului de Transfer de Active libere de orice drepturi/sarcini pe care terții le-ar fi putut afirma, cu privire la aceste bunuri, în tot sau în parte (art. 53 din Legea nr. 85/2006).

În încheiere, pârâta arată că timp de 5 ani de la încheierea Contractului de Construire, anterior semnării Contractului de Transfer de Active, reclamanta A. nu a susținut și nu a efectuat niciun demers de natură a contesta dreptul de proprietate al C. asupra vreunei părți din Galeria Comercială a F..

La 27 februarie 2019, pârâta J. a depus întâmpinare, solicitând, cu titlu prealabil nulitatea cererii de chemare în judecată având în vedere lipsa mențiunilor obligatorii din cuprinsul acesteia, cu privire la indicarea expresă a unor pretenții împotriva J. și cu privire la temeiul de drept al pretențiilor, precum și al evaluării obiectului acțiunii; să se revină asupra deciziei de introducere în cauză a J. și să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile art. 78 C. proc. civ. pentru a dispune introducerea forțată a sa în cauză. Cu titlu principal a solicitat:

- admiterea excepției lipsei cauzei licite și reale, urmând ca acțiunea să fie respinsă ca lipsită de cauză;

- admiterea excepției lipsei calității procesuale active, cât timp între reclamantă și J. nu au existat raporturi juridice directe, precum cele de care se folosește reclamanta pentru a justifica cauza cererii;

- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a J., având în vedere lipsa unui raport juridic obligațional născut între reclamantă și J., precum și faptul că J. a fost introdusă pentru opozabilitate;

- admiterea excepției inadmisibilității acțiunii cu privire la capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, având în vedere că: acțiunea în constatare are caracter subsidiar, reclamanta nu are posesia și, deci, are la îndemână acțiunea în realizare, după cum a și exercitat-o, cât timp a cerut nulitatea contractului dintre C. și F. și nu poate obține un titlu de proprietate prin hotărârea judecătorească din acțiunea în constatare, scopul acestei acțiuni neputând fi decât confirmarea unui drept de proprietate preexistent;

- admiterea excepției inadmisibilității cererii de intabulare, cât timp pentru intabulare există o procedură administrativă și nu judiciară; exista deja un proprietar tabular și nu s-a cerut radierea dreptului acestuia și a antecesorilor tabulari; acest capăt de cerere tinde la rectificarea cărții funciare, deși nu are o acțiune suport pentru a discuta despre o rectificare de carte funciară; după cum o acțiunea în constatare nu poate fi suportul pentru o rectificare de cartea funciară și, cu atât mai mult, pentru o cerere de intabulare;

- admiterea excepției lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active pe cererea de intabulare, cât timp acest capăt de cerere tinde la rectificarea cărții funciare, iar reclamanta nu este persoană interesată. În înțelesul reglementărilor din materia cărții funciare, persoana interesată este aceea care a avut sau are un drept tabular;

- admiterea excepției autorității de lucru judecat, în principal, efectul negativ și în subsidiar, acela pozitiv al hotărârilor și expertizei contabile omologate din procedura insolvenței privind pe C. (Sentința Civilă nr. 179/8.04.2015, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2013, menținută prin Decizia nr. 355/25.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați) unde s-a constatat că NM nu are nicio creanță față de C. și, deci, cum dreptul de proprietate îl pretinde pentru neplata lucrărilor pretins efectuate de aceasta, ceea ce constituie obiectul și cauza acțiunii sale, atunci există autoritate de lucru judecat în raport de cauza dreptului (raportul juridic - existenta unei creanțe) deduse judecății în ambele categorii de litigii;

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 20 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L. a depus precizare la acțiune prin care a solicitat să se constate ca deține un drept de proprietate în cotă de 1/1 asupra construcțiilor ce constituie Etajul intermediar (Mezanin), amplasate în interiorul F., situat în Craiova, Cl. București, nr. 80, astfel:

a. în suprafață de aproximativ 4506 mp, intabulată în Cartea Funciară x Craiova, ca extindere a construcției CI, parte din Galeria Comercială, situată pe terenul aparținând F. S.R.L.;

b. în suprafață de aproximativ 1.760 mp, situată pe terenul Galeriei Comerciale, teren aparținând F. S.R.L.;

c. în suprafață de aproximativ 3.923 mp situat pe terenul aparținând J. S.A., teren intabulat în cartea funciară x Craiova.

A solicitat să se dispună rectificarea cărții funciare x Craiova, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei F. S.R.L. asupra corpului intitulat "mezanin parțial" și să se dispună intabularea reclamantei asupra acestuia.

A solicitat să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra etajului intermediar (mezanin) în suprafață de aproximativ 1.760 mp situat pe terenul Galeriei Comerciale aparținând F. S.R.L. și în suprafață de aproximativ 3.923 mp situat pe terenul aparținând J. S.A.

A solicitat să se constate că deține un drept de proprietate în cotă de 1/1 asupra construcțiilor ce constituie Etajul J. (Birouri J.), în suprafață de aproximativ 1605 mp, situat pe terenul deținut de pârâta J. S.A. și intabulată în CF x.

A solicitat să se dispună rectificarea cărții funciare x Craiova, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei J. S.A. asupra corpului intitulat Birouri J. și să se dispună intabularea reclamantei asupra acestuia.

Prin sentința nr. 257/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins celelalte excepții invocate.

A respins acțiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva pârâtelor C. S.A. prin administrator judiciar D. și E., F. S.R.L. și J. S.A. București.

A respins cererea formulată de J. S.A. privind cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinței nr. 257/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

La data de 09.03.2020 s-a depus apel incident de către apelanta pârâtă C. S.A. prin administratorul judiciar M.. și E.. și prin administratorul special N. în cadrul căruia s-a solicitat: admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 35 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă; admiterea excepției decăderii A. S.R.L. în raport de dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006 și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată; admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată și a cererii precizate și, pe cale de consecință, anularea acestor cereri; admiterea excepției lipsei calității procesuale active a A. S.R.L. și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii modificatoare ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă; admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a cererii de intabulare a dreptului de proprietate și a cererii de rectificare a cărții funciare și, în consecință, respingerea cererilor ca inadmisibile; admiterea excepției lipsei unei cauze licite și reale a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de cauză; admiterea excepției tardivității cererii precizatoare a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, respingerea cererii precizatoare ca tardiv formulată; admiterea excepției lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesuale active pentru introducerea acțiunii de carte funciară și, pe cale de consecință, respingerea celui de-al doilea capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.

La data de 9 martie 2020, F. S.R.L. (fostă G. S.R.L.) a formulat apel incident împotriva sentinței formulate de Tribunalul Dolj, solicitând admiterea apelului incident și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii următoarelor excepții: excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante în a promova acțiunea ce face obiectul prezentului dosar; excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 35 C. proc. civ. și excepția inadmisibilității unei acțiuni în constatare prin care se tinde la pronunțarea unei hotărâri cu efect constitutiv; excepția decăderii A. S.R.L. din dreptul de a valorifica orice pretinsă valoare suplimentară în raport de art. 76 din Legea nr. 85/2006; excepția inadmisibilității capătului de cerere privind înscrierea în cartea funciară a unui drept de proprietate în beneficiul apelantei reclamante; excepția inadmisibilității acțiunii apelantei reclamante pentru neîndeplinirea condiției de a avea un obiect posibil și determinat.

La data de 9 martie 2020, J. S.A. a formulat apel incident împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2018 prin care s-a dispus introducerea în cauză a J. S.A. în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

În cadrul apelului incident s-au invocat următoarele excepții: excepția tardivității modificării/precizării de acțiune formulată de reclamanta A. S.R.L. pentru termenul din 02.07.2019; excepția inadmisibilității acțiunii privind constatarea dreptului de proprietate; excepția lipsei calității procesuale active a A. S.R.L. în formularea acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a J. și excepția autorității de lucru judecat din perspectiva efectului negativ al hotărârilor și expertizei contabile omologate în procedura insolvenței privind pe C. S.A..

O altă critică de apel s-a referit la greșita respingere de către instanța de fond a cererii J. privind acordarea cheltuielilor de judecată, iar în acest sens a invocat faptul că au fost depuse la dosarul cauzei 6 facturi proforma în cuprinsul cărora au fost evidențiate serviciile juridice prestate și au fost achitate conform extraselor de cont depuse la dosar.

La data de 09.03.2020 au formulat întâmpinări la cererea de apel formulată de reclamanta A. S.R.L., intimatele pârâte C. S.A. prin administratorul judiciar M.. și E.. și prin administratorul special N., F. S.R.L. și J. S.A..

În cadrul întâmpinării formulate de C. S.A. s-a invocat, în principal, admiterea excepției netimbrării cererii de apel și anularea apelului ca netimbrat, iar, în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat.

În cadrul întâmpinărilor formulate s-a invocat de către intimatele pârâte faptul că prima instanță a admis în mod corect excepția puterii de lucru judecat, prin raportare la hotărârile judecătorești pronunțate de Tribunalul Brăila și de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2013, nefiind necesară existența identității de obiect și cauză, ci doar dezlegarea aceleiași chestiuni litigioase. În acest sens s-a arătat că, prin sentința nr. 179 din 08.04.2015 pronunțată de Tribunalul Brăila, rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului formulat de A. S.R.L. prin decizia nr. 335 din 25.11.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Galați, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că C. S.A. a achitat în integralitate contravaloarea tuturor lucrărilor de construcții ce au fost realizate de către A. S.R.L. la F., inclusiv cele privind mezaninul, în conformitate cu contractul pentru lucrări construcții nr. x din 07.01.2011, modificat prin actele adiționale.

De asemenea, în cadrul întâmpinării formulate de către J. S.A. s-a invocat excepția tardivității apelului exercitat de apelanta reclamantă A. S.R.L.

Totodată, s-au invocat și critici referitoare la inadmisibilitatea schimbării cauzei cererii de chemare în judecată direct în apel, cât și încălcarea principiului noncontradicției și al exercitării cu bună-credință a drepturilor substanțiale și procesuale, respectiv abuzul de drept și frauda la lege.

La termenul din 04.06.2020, Curtea a respins ca nefondată excepția de netimbrare a apelului declarat de reclamanta A. S.R.L., apreciind că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014), apelanta reclamantă fiind scutită de la plata taxei de timbru aferentă apelului declarat în cauză.

Prin decizia nr. 339/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. și apelurile incidente declarate de pârâta C. S.A. prin administratorul judiciar M.. și E.. și prin administratorul special N., F. S.R.L. și J. S.A. împotriva sentinței nr. 257/2019 din 05 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă.

Prin decizia nr. 8/2020 din 19 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de completare dispozitiv formulată de petenta J. S.A.

Împotriva deciziei instanței de apel nr. 339/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, au formulat recursuri principale: reclamanta A. S.R.L., pârâta J. S.A. și recursuri incidente pârâtele F. S.R.L., C. S.A. și J. S.A.

De asemenea, pârâta J. S.A. a formulat recurs și împotriva deciziei nr. 8/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin memoriul de recurs, reclamanta A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 339/16.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și a sentinței nr. 257/05.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, fiind întrunite condițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată primei instanțe, întrucât, în opinia recurentei, ambele instanțe au soluționat în mod greșit cauza pe cale de excepție (excepția puterii lucrului judecat), fapt care a determinat lăsarea nesoluționată a fondului cauzei.

Recurenta apreciază că soluția instanțelor de fond este profund greșită, pentru următoarele considerente:

Puterea "lucrului judecat" în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Brăila nu era susceptibilă să producă efectul negativ, extinctiv al acțiunii de față și nici să împiedice soluționarea fondului cauzei, ci trebuia să fie apreciată ca o chestiune deja judecată care se impune cu obligativitate și de care urmează să se ține seamă la judecarea fondului cauzei.

Detaliind, recurenta-reclamantă susține că greșeala instanței este aceea că, deși motivarea privește "puterea lucrului judecat", în mod paradoxal, soluția instanței de apel este circumscrisă "autorității de lucru judecat", în sensul că acțiunea este respinsă pe această excepție procesuală.

Mai arată că, în accepțiunea sa, reținerea incidenței art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ar fi presupus soluționarea fondului cauzei, administrarea probelor pertinente, concludente și utile, urmând ca, ulterior, dacă era cazul, interpretarea probatoriului să se realizeze într-o manieră consecventă efectului puterii de lucru judecat conferit de sentința Tribunalului Brăila nr. 179/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

În continuare, recurenta subliniază că puterea lucrului judecat (art. 431 alin. (2) C. proc. civ.) permite părții interesate să se prevaleze de modul în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți și de a-1 opune în litigiul ulterior pentru a se respecta consecvența în judecată, însă nu are aptitudinea de a stinge acest litigiu ulterior, atunci când nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cu alte cuvinte, recurenta susține că acțiunea pe care a introdus-o are un obiect și o cauză distincte de obiectul și cauza contestației la tabel care a format obiectul dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Brăila, motiv pentru care, în opinia sa, acțiunea din prezenta cauză trebuia să beneficieze de o judecată de fond.

În acest sens, recurenta arată că acțiunea sa a vizat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra lucrărilor de construcție a mezaninului F., lucrări de construcție care reprezentau lucrări suplimentare celor cuprinse inițial în contractul de execuție de lucrări nr. x/07.01.2011 și care, prin Actul adițional încheiat în data de 18.04.2011, au fost estimate a fi construite pe o suprafață de 500 mp, fiind stabilită o valoare estimata de execuție de 1.000.000 euro+tva, adică un preț unitar de 2000 euro/mp.

Recurenta afirmă că, în realitate, la solicitarea beneficiarului C., a executat construcția mezaninului în suprafață de aproape 11.000 mp, iar după finalizarea lucrărilor de construcție, pârâta C. a refuzat în mod abuziv să confirme situațiile de lucrări și să recepționeze lucrarea.

Mai arată că, din pricina conduitei abuzive a beneficiarului C., nu a putut dovedi, cu situații de lucrări acceptate, cu facturi și alte înscrisuri, această lucrare suplimentară executată în beneficiul pârâtei și evaluată la aproximativ 22.000.000 euro. Așadar, susține că, neavând confirmarea situațiilor de lucrări pentru mezanin, beneficiarul C. i-a obstrucționat mecanismul contractual pentru emiterea facturii corespunzătoare acestei părți din lucrare.

În acest context, arată că, neexistând facturi corespunzător acestei părți din lucrare, expertiza contabilă administrată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Brăila a concluzionat în sensul că nu există documente care să ateste executarea lucrărilor suplimentare de către recurenta-reclamantă.

Mai arată că judecătorul sindic a preluat ca atare această concluzie și a conchis în sensul că nu ar exista o creanță certă, lichidă și exigibilă cu care societatea recurentă să fie înscrisă în tabelul creanțelor.

În continuare, recurenta arată că această concluzie era aparent suficientă în cadrul procesual al contestației la tabelul preliminar al creanțelor, însă, în prezentul cadru procesual, este insuficientă și ineficace.

În acest sens, arată că a menționat atât în fața instanței de fond, cât și a celei de apel faptul că experții contabili au concluzionat în sensul că "constatarea realizării în fapt a lucrărilor la care se face referire în cererea de creanță pentru suma de 12.600.686,56 euro este de competența expertizei tehnice". Cu toate că a solicitat expertiză tehnică, judecătorul sindic a respins această cerere.

Se mai arată că, potrivit art. 6.7 din contractul de execuție de lucrări nr. x/07.01.2011, dreptul de proprietate asupra instalațiilor și materialelor se transferau asupra beneficiarului pe măsura achitării prețului, proporțional cu partea de preț achitată.

Nefiind achitate aceste lucrări, recurenta susține că ele au rămas în proprietatea sa, acesta constituind totodată și fundamentul acțiunii sale.

În acest sens, arată că o veritabilă judecată pe fond a acțiunii în constatarea dreptului său de proprietate presupunea administrarea unui probatoriu complex, în care proba esențială este expertiza în construcții care să confirme lucrarea executată (mezaninul) și, coroborată cu celelalte probe, să dovedească dreptul său legitim dec