ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 502/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra prezentei cereri de revizuire, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă la 19.09.2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în insolvență, reprezentată prin administrator special B., a chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.148.446 RON, reprezentând debit principal, la care se adaugă T.V.A. și a sumei de 4.148.446 RON, reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 36/27.02.2018, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia nr. 918/06.09.2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, C. S.A. a declarat recurs, care a fost admis, prin decizia nr. 2392/19.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă; ca o consecință, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel.

În rejudecare, prin decizia nr. 560/12.11.2020, pronunțată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L., prin administrator special B., a declarat recurs, solicitând casarea ei și rejudecarea apelului; calea de atac astfel promovată a fost însușită de administratorul judiciar al recurentei, prin adresa nr. x/23.02.2021.

Prin decizia nr. 303 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2017 a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special B. și prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei nr. 560/12.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost casată decizia atacată și sentința nr. 36/27.02.2018 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă și a fost trimisă cauza primei instanțe spre o nouă judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta C. S.A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, această decizie încălcând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 2392/19.12.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.

După un scurt istoric al parcursului litigios al dosarului, revizuenta prezintă un tabel comparativ al considerentelor celor două decizii.

Arată, în esență, că, decizia nr. 2392/2019 interpretează art. 241

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că trebuia dovedită imposibilitatea obținerii pretinsei creanțe de la societatea inițială, în timp ce decizia nr. 303/2022 - atacată, interpretează aceleași dispoziții în sensul că trebuia dovedită neobținerea pretinsei creanțe de la societatea inițială, respectiv că simplul fapt al neobținerii pretinsei creanțe ar conduce la aplicarea dispozițiilor art. 241

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Conchide revizuenta în sensul că, motivarea corectă este cea din decizia nr. 2392/2019, care are și autoritate de lucru judecat, deoarece nu poate fi vorba despre o imposibilitate de realizare a creanței atât timp cât aceasta nu a fost solicitată.

Mai arată revizuenta că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost interpretat în mod contrar același probatoriu avut în vedere în decizia nr. 2392/2019, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate în recurs, în primul ciclu procesual.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei A. S.R.L., care a depus întâmpinare la 13 decembrie 2022, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

La 22 decembrie 2022, revizuenta a depus note de ședință.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 19.09.2017, conform înscrisului de la dosar Tribunalul Dolj.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauză, se constatată că revizuenta a invocat contrarietatea de hotărâri dintre decizia nr. 2392/19.12.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 303/09.02.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ambele fiind date în același proces, și anume în dosarul nr. x/2017, în cicluri procesuale diferite.

În cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile mai sus relevate, chiar dacă există triplă identitate de elemente (părți, obiect, cauză), față de faptul că cele două hotărâri pretins a fi potrivnice au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

În cadrul aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze procesuale distincte, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. împotriva deciziei nr. 303 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. împotriva deciziei nr. 303 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.