ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1216 din 11

septembrie 2000 Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de SC D.P. SRL

împotriva pârâților SC I. SRL, SC M. SRL, P.M., B.I. și P.F. și a constat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL și SC M.

SRL autentificat sub nr. 2707 din 23 mai 2000 de către notar public D.T.

Prin sentința nr.

86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, a fost admisă cererea de

revizuire formulată de revizuientul P.F. împotriva sentinței nr. 1216 din 11

septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1062/C/2000 și pe

fond a fost respinsă acțiunea formulată de SC D.P. SRL.

Prin sentința nr.

2759 din 18 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a revizuientului D.I. în nume

propriu, a admis în parte acțiunea formulată de revizuientul D.I., în calitate

de succesor în drepturi al SC D.P. SRL, a desființat sentința nr. 86 din 17

februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1330/COM/2004, iar

pe fond a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul P.F.

Totodată, a

menținut dispozițiile sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1062/C/2000, a respins acțiunea formulată de D.I.,

în nume propriu, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, a

respins acțiunea formulată de SC D.P. SRL ca fiind formulată de o persoană fără

capacitate procesuală și a respins acțiunea formulată împotriva SC I. SRL, ca

fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală .

S-a reținut de

către instanța de fond, că excepția lipsei capacității procesuale de folosință

a revizuientei SC D.P. SRL și a intimatei SC I. SRL este întemeiată, având în

vedere că acestea au fost dizolvate și radiate din registrul comerțului în data

de 2 aprilie 2003, respectiv 1 iulie 2005.

Excepția lipsei

calității procesuale active a revizuientului D.I., în calitate de succesor în

drepturi al SC D.P. SRL, este neîntemeiată, întrucât acesta avea calitatea de

asociat unic al SC D.P. SRL iar după radierea acesteia din registrul comerțului

a devenit succesor în drepturi al acestuia în temeiul art. 237 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990.

Excepția lipsei

de interes a revizuientului D.I. este neîntemeiată, în condițiile în care prin

acțiunea promovată în calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL aceasta

urmărind retractarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală și temeinică.

În ceea ce

privește fondul cauzei Tribunalul a reținut că prin sentința nr. 1216 din 11

septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a constatat nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare din 25 mai 2000 încheiat între SC I. SRL

Craiova și SC M. SRL Craiova, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 14 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova.

Urmare a

cererii de revizuire formulată de P.F., Tribunalul Dolj a pronunțat sentința nr.

86 din 17 februarie 2005, prin care s-a admis cererea, s-a desființat sentința nr.

1216 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj, iar pe fond a respins

acțiunea.

Prin hotărârea

penală nr. 140/2002 a Curții de Apel Pitești, modificată prin decizia nr. 5761/09/12/2003

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus anularea

proceselor-verbale de licitație care au stat la baza hotărârilor judecătorești

prin care s-a considerat că SC D.P. SRL este proprietar, astfel că, instanța a

înlăturat întreg suportul juridic care a constatat valabilitatea respectivelor

procese-verbale de licitație și a reținut incidența art. 322 pct. 4 teza II C.

proc. civ.

S-a constatat

că, prin decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011 Curtea de Apel Pitești a casat în

parte decizia nr. 307 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea în ceea ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. civ., fiind

menținute celelalte dispoziții ale deciziei, printre care și cererea de anulare

a proceselor verbale din 26 și 29 ianuarie 1992.

Decizia penală nr.

140/R/2002 a Curții de Apel Pitești a fost desființată prin decizia nr. 881 din

6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în urma

rejudecării recursului de către Curtea de Apel Pitești, a fost menținută

Decizia penală nr. 307/2001 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost respinsă

cererea de anulare a proceselor verbale din 26 și 29 ianuarie 1992.

S-a mai

reținut, că prin sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Dolj, s-a admis cererea de revizuire formulată de D.I., s-a

desființat sentința nr. 1818 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj și s-a

respins cererea de revizuire formulată de SC I. SRL, menținându-se dispozițiile

sentinței nr. 283 din 28 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Tribunalul Dolj

a constatat incidența art. 322 pct. 5 teza finală C. proc. civ., în condițiile

în care sentința nr. 86/2005 a Tribunalului Dolj s-a întemeiat pe decizia

penală nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

care a fost desființată ulterior.

Instanța a

constatat că D.I. nu a fost parte în dosarul nr. 1330/COM/2004 în nume propriu,

astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat apel intimații P.F., P.M. și B.I., care au

învederat că în mod neîntemeiat au fost respinse excepțiile lipsei de interes

și lipsei calității procesuale active a intimatului revizuient D.I., în

calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL și îl asimilează pe revizuient

unui succesor și continuator în drepturi al SC D.P. SRL (societate dizolvată în

2 aprilie 2003 și radiată ulterior) în temeiul art. 10 din Legea nr. 31/1990

modificată și completată.

Sub acest

aspect, hotărârea instanței conține motive în drept străine de natura pricinii,

întrucât textul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, avea un alt conținut

la data dizolvării și radierii SC D.P. SRL, astfel că instanța putea să se

refere la art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în varianta de la momentul

dizolvării SC D.P. SRL.

Din conținutul art.

231, se observă cu ușurință că trebuie făcută trimitere și la alin. (2) al

aceluiași articol, esențial din punctul de vedere al apelanților, cu privire la

data și modalitatea de transmitere a patrimoniului.

În condițiile

în care la dosarul cauzei nu există nici un document financiar contabil al SC

D.P. SRL, instanța nu putea cunoaște că bunurile imobile ce făceau obiectul proceselor

verbale de negociere din 26 și 29 ianuarie 1992, se găseau ori nu în

patrimoniul acestei societăți.

Potrivit

susținerilor apelantelor, deși nu există dovada că aceste active nu se aflau în

patrimoniul SC D.P. SRL la momentul dizolvării și nu a fost analizată data la

care s-ar fi putut transmite universal acest patrimoniu către asociatul unic,

se apreciază în mod arbitrar că D.I. ar fi continuator în drepturi al unei

societăți dizolvate doar cu privire la activele ce făceau obiectul proceselor -

verbale din 26 și 29 ianuarie 1992, acesta fiind argumentul esențial al

excepției lipsei calității procesuale active a intimatului - revizuient D.I.

Chiar dacă s-ar

presupune că activele se aflau în patrimoniul societății, prin sentința de

revizuire nr. 1818 din 25 aprilie 2003 dată de Tribunalul Dolj a fost

desființată sentința nr. 283 din 28 februarie 2002, prin care a fost respinsă

acțiunea formulată de SC D.P. SRL privind constatarea nulității proceselor-

verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 3 martie 1992 transcrise sub nr. 2452

din 3 martie 1992 și s-a respins inclusiv cererea în constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 19180/15 iulie 1994.

Aceste elemente

justifică excepțiile lipsei calității procesuale active și excepției lipsei de

interes a revizuientului D.I., în calitate de succesor în drepturi al SC D.P.

SRL în promovarea unei astfel de cereri.

în plus,

intimatul nu a probat niciodată cu un extras de Carte Funciară de informare, că

ar fi notat litigii cu privire la acest teren, ceea ce întărește și mai mult

prezumția bunei credințe a dobânditorilor succesivi ai terenului din ultimii 20

de ani.

Procesele -

verbale de licitație invocate de acesta nu constituie titlu de proprietate,

căci instanțele penale au stabilit că la 26 ianuarie 1992 nu a avut loc nici o

licitație, președinta comisiei de lichidare C.A.P. Livezi fiind sancționată

pentru acest lucru, după cum aceleași instanțe au stabilit definitiv că doar nu

D.I. este cel care ar fi comis falsul, ceea ce nu exclude vinovăția altor

persoane cu privire la întocmirea falsă a unor acte de care se prevalează în

prezent D.I.

Cu atât mai

mult, revizuirea sentinței nr. 86 din 17 februarie 2005, nu se impunea deoarece

decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală,

stabilește definitiv că falsul celor două procese - verbale din 26 și 29

ianuarie 1992 nu a fost săvârșit de inculpat, comiterea falsului putând fi

imputată altor persoane.

S-a depus

întâmpinare de către D.I., care a învederat că, argumentul esențial care a stat

la baza admiterii cererii de revizuire prin sentința nr. 86/2005 a Tribunalului

Dolj a fost decizia penală nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea actelor de licitație și de

proprietate pentru teren și silozuri.

În prezent

aceste decizii nu mai există, ambele fiind casate, astfel că actele de

licitație și de proprietate sunt valabile, nefiind anulate.

Referitor la

excepția lipsei calității procesuale active, intimatul a arătat că la data

radierii, 2 aprilie 2003, cele două bunuri, terenul și silozurile, existau și

erau în evidentele contabile ale SC D.P. SRL.

La acea dată, a

radierii, s-au aplicat prin voința legii prevederile art. 231 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, potrivit căruia patrimoniul existent trece în proprietatea

asociatului unic D.I., iar faptul că intimatul a invocat prevederile art. 237 pct.

10 din Legea 31/1990 - este pentru a evidenția că situația juridică născută sub

imperiul vechii legi a continuat și sub noua reglementare.

în ceea ce

privește excepția lipsei de interes, intimatul a arătat că justifică un interes

legitim și actual pentru ca hotărârea dată pe baza unor hotărâri desființate să

fie la rândul ei, desființată.

Prin decizia nr.

58 din 11 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a respins

ca nefondat apelul declarat de intimații B.I., P.F. și P.M., cu domiciliul ales

la SPARL S. și Asociații din Craiova, împotriva sentinței nr. 2759 din 18

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, în Dosarul

nr. 19517/63/2010, în contradictoriu cu revizuientii SC D.P. SRL CRAIOVA, D.I.,

intimatele SC I. SRL, București și SC M.E. SRL (fosta SC M. SRL), București.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

S-a susținut în

primul rând de către apelanți că, în mod neîntemeiat au fost respinse

excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes a

intimatului revizuient D.I., în calitatea acestuia de succesor în drepturi a SC

D.P. SRL.

În ceea ce

privește prima excepție invocată, a lipsei calității procesuale pasive a

intimatului revizuient D.I., în calitatea acestuia de succesor în drepturi a SC

D.P. SRL trebuie evidențiat că, această calitate procesuală, în general,

presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar

fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între

persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat la raportul

juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).

Reclamantul,

fiind cel ce pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală

activă, cât și pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt

și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

Excepția lipsei

calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremtorie.

În speță, este

adevărat, că textul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată în M.

Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998 nu-și avea aplicabilitatea, ci dispozițiile art.

231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (în varianta la momentul dizolvării SC D.P.

SRL), numai că aceasta nu schimbă cu nimic situația de fapt, în sensul că, deși

instanța de fond a invocat alte prevederi legale, D.I. avea calitatea de

asociat al SC D.P. SRL și deci de succesor și continuator în drepturi al

acestei societăți.

S-a mai

susținut de către apelanți, că la dosar nu există nici un document financiar

contabil care să ateste că bunurile în speță, ce se găseau în patrimoniul SC D.P.

SRL, însă acest aspect nu prezintă relevanță atâta timp, cât din actele

dosarului reiese că respectivele bunuri au fost cumpărate de SC D.P. SRL prin

licitație publică de la C.A.P. Livezi, potrivit proceselor verbale din 26 și 29

ianuarie 1992.

Referitor la

cea de-a doua excepție ridicată de apelantă, a lipsei de interes a intimatului

revizuient D.I., în calitatea acestuia de succesor în drepturi a SC D.P. SRL.

Putem spune că,

prin interes înțelegem folosul practic și imediat pe care îl are o parte pentru

a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Pentru a

justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească

mai multe condiții, respectiv; să fie legitim, atunci când se urmărește

afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv; să fie născut și actual, adică

să existe în momentul în care este formulată acțiunea, în sensul că dacă cel

interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin

aceasta la un prejudiciu; să fie personal și direct, adică folosul practic

urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la

acțiune.

Ori, intimatul

revizuient D.I. avea tot interesul să obțină bunurile care au aparținut lui SC

D.P. SRL, în calitatea sa de succesor în drepturi ale acestei societăți.

Cât privește

fondul cauzei, se constată că SC D.P. SRL Craiova a cumpărat de la C.A.P.

Livezi, prin licitația publică din 26 ianuarie 1992, prețul fiind achitat în

baza facturii din 30 ianuarie 1992 (conform proceselor verbale de la datele

respective), suprafața de 10.570 m.p., împreună cu clădirile aferente.

Pe de altă

parte, SC O. SRL a cumpărat prin licitație publică organizată la 28 ianuarie

1992 și 3 martie 1992, tot de la CAP Livezi același teren (cu silozurile

respective), pe care l-a vândut către SC I. SRL Craiova, potrivit contractului

de vânzare-cumpărare nr. 19180/1994.

La rândul ei SC

I. SRL Craiova a înstrăinat imobilul în litigiu prin contractul de

vânzare-cumpărare din 23 mai 2010 către SC M. SRL Craiova.

Ulterior, prin

sentința nr. 283 din 28 februarie 2000 a Tribunalului Dolj s-a constatat

nulitatea contractului încheiat între SC I. SRL și SC O.SRL, hotărâre cea fost

menținută prin decizia nr. 1389 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova,

care a respins apelul și prin decizia nr. 1602 din 5 martie 2002 a Curții

Supreme de Justiție (prin respingerea recursului).

Urmare a

acțiunii promovată de SC D. SRL, Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1216 din 11

septembrie 2010 a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare din 23

mai 2000 încheiat între SC I. SRL Craiova și SC M. SRL Craiova, iar prin

decizia nr. 14 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a respins apelul

împotriva sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000.

În ceea ce

privește procesele - verbale de licitație din 26 ianuarie 1992 și 29 ianuarie

1992, acestea au fost anulate prin Decizia nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a admis recursul în anulare

promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1400 din 12 martie 2002 a

Curții de Apel Pitești.

Ținând cont de

această hotărâre, a fost promovată o cerere de revizuire a sentinței civile nr.

1216 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj de către P.F., admisă prin

sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, care a desființat

sentința nr. 1216 din 11 septembrie 2000 și a respins acțiunea, cu argumentul

că suportul juridic privind valabilitatea proceselor - verbale de licitație din

26 și 29 ianuarie 1992 va fi înlăturată.

Decizia nr. 5761/9

decembrie 2003 al înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

revizuită prin Decizia nr. 881 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, completul de 9 judecători, a desființat decizia nr.

5761 din 9 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr.

1402/2002 a Curții de Apel Pitești și a trimis cauza Curții de Apel Pitești

pentru rejudecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea și de inculpatul D.I. împotriva deciziei nr. 307 din 14 noiembrie 2001 a

Tribunalului Vâlcea.

Curtea de Apel

Pitești, secția penală, a procedat la rejudecarea recursurilor împotriva

deciziei penale nr. 307 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea și a

pronunțat Decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011, prin care a casat în parte

decizia susmenționată, numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., încetând procesul penal împotriva inculpatului D.I., menținând

restul dispozițiilor deciziei.

Prin decizia nr.

307 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea a fost respinsă cererea de

anularea proceselor - verbale de 26 și 29 ianuarie 1992, ceea ce înseamnă că

argumentul avut în vedere de către sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 nu mai

este valabil.

În concluzie,

instanța de fond a constatat în mod corect incidența în speță a prevederilor art.

322 pct. 5 final C. proc. civ., desființând sentința nr. 86 din 17 februarie

2005 și pe fond respingând cererea de revizuire formulată de P.F., cu

menținerea dispozițiilor sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 a

Tribunalului Dolj.

Împotriva deciziei

nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă,

au declarat recurs intimați P.F., P.M. și B.I., întemeiat în drept de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de

revizuire formulată de D.I. împotriva sentinței nr. 86 din 17 februarie 2005 a

Tribunalului Dolj, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsite de capacitate de folosință și lipsită de interes, iar în subsidiar, ca

fiind lipsită de temei legal.

În criticile

formulate, recurenții după o prezentare a situației de fapt, susțin în esență

următoarele:

- decizia instanței

pronunțată în apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită

a legii, cu referire la faptul că, deși a invocat în fața instanței de apel

excepția de fond absolută și peremptorie a lipsei capacității de folosință a

intimatei SC M.C. SRL Craiova, care a fost radiată la 25 august 2009, această

excepție nu a fost analizată de instanța de apel.

- fată de

această situație, cererea de revizuire a intimatului D.I. nu se mai poate

judeca în contradictoriu cu această persoană juridică care a fost radiată,

astfel că în raport de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea este

admisibilă, față de înscrisul nou certificatul constatator din 23 februarie

2012 eliberat de ONRC București, care face dovada radierii intimatei SC M.C.

SRL Craiova.

- hotărârea instanței

de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive

contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., avându-se în vedere că la

dosarul cauzei nu a existat nici un document financiar contabil care să facă

dovada că la momentul dizolvării SC D.P. SRL din patrimoniul acesteia făceau

parte activele incluse în procesele verbale de negociere din 26 și 29 ianuarie

1992.

De altfel

intimatul D.I., în nici unul din litigiile invocate cu privire la constatarea

nulității unor contracte de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit

proprietatea asupra terenurilor și construcțiilor din comuna Podari, nu apare

în extrasul de carte funciară vreo mențiune cu privire la existența unor

litigii sau sarcini.

Procesele

verbale de licitație invocate de acesta nu constituie un titlu de proprietate,

întrucât instanțele penale au stabilit că la 26 ianuarie 1992 nu a avut loc

nici o licitație.

În această

situație, nu se impune revizuirea sentinței nr. 86 din 17 februarie 2005, cu

atât mai mult cu cât decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011 a Curții de Apel

Pitești, secția penală, stabilește definitiv că falsul celor două procese

verbale din 26 și 29 ianuarie 1992 nu a fost săvârșit de inculpat, acest fals

existând practic, dar fiind comis de alte persoane.

Analizând

decizia civilă nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția a ll-a civilă, în raport de criticile formulate, temeiurile de drept

invocate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte

constată că recursul declarat de intimați P.F., P.M. și B.I., este nefondat.

Din examinarea

motivelor de recurs invocate de recurenții intimați, a căror dezvoltare a fost

încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că în mod

corect Curtea de Apel Craiova, prin decizia recurată a respins apelul acestora

declarat împotriva sentinței nr. 2759 din 18 octombrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Dolj în raport de situația de fapt, reținând că în cauză sentința nr.

86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, care a făcut obiectul revizuirii,

s-a întemeiat pe decizia penală nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea actelor de proprietate

emise pe numele revizuientului, pentru imobilul situat în corn. Podari, sat

Braniște, jud. Dolj, care a fost desființată ulterior, instanța admițând

revizuirea și desființând sentința nr. 86/2005, cu menținerea dispozițiilor

sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 și respingerea cererii de revizuire

formulată de P.F., instanța constatând că D.I. nu a fost parte în Dosarul nr. 1330/COM/2004

în nume propriu, astfel că a admis excepția lipsei calității sale procesuale.

Este știut că

potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după

darea hotărârii, s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe

care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Critica

recurenților intimați prin care aceștia au susținut greșita aplicare de către

instanța de apel a disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a analizat

excepția lipsei capacității de folosință a intimatei SC M.C. SRL Craiova, fată

de înscrisul'nou depus la dosarul cauzei, constând în certificatul constatator nr.

553107/23 februarie 2012 eliberat de ONRC București, care face dovada radierii

intimatei SC M.C. SRL Craiova la data de 25 august 2009, din Registrul

Comerțului nu poate fi primită, avându-se în vedere că, pe de o parte aceasta

nu îndeplinește condițiile prevăzute de norma legală menționată, respectiv deși

are calitatea de înscris existent la momentul judecății cauzei, acesta nu a

fost reținut de partea potrivnică, și nici nu a fost imposibil de înfățișat

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,nefăcându-se dovada

existenței unei împrejurări care a împiedicat-o să îl invoce.

Mai mult decât

atât, se constată că excepția lipsei capacității de folosință a intimatei SC

M.C. SRL Craiova, a fost invocată de recurenții intimați cu nerespectarea dis. art.

115 și art. 132 C. proc. civ., prin notele scrise aflate la filele 44-47, în

dosarul de apel, după terminarea dezbaterilor în ședință publică, aspect față

de care instanța nu a putut să facă nici aplicarea art. 137 din C. proc. civ.

Prin al doilea

motiv de recurs, întemeiat pe disp.art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții au

susținut că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

sau cuprinde motive contradictorii, în esență invocându-se încălcarea art. 261 C.

proc. civ., pe considerentul că la dosarul cauzei nu a existat nici un document

financiar contabil care să facă dovada că la momentul dizolvării SC D.P. SRL,

din patrimoniul acesteia făceau parte activele incluse în procesele verbale de

negociere din 26 și 29 ianuarie 1992, și lipsa extraselor de carte funciară cu

mențiuni privind existența unor litigii sau sarcini din dosarele ce aveau ca

obiect constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare prin care s-a

dobândit proprietatea asupra terenurilor și construcțiilor din comuna Podari.

Critica este

nefondată întrucât prin invocarea acestui motiv, recurenții pun în discuție

chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate. Astfel se constată că în ceea

ce privește decizia nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a ll-a civilă, nu există contradicție între considerente și

dispozitiv, că raționamentul logico-juridic sprijină soluția din dispozitiv.

Rediscutarea admisibilității probelor și a aprecierii dacă acestea sunt

pertinente nu poate fi examinată într-o cale extraordinară de atac fiind

evident faptul că recurenții își exprimă opinia că prin analiza anumitor probe,

indicate expres soluția instanței de apel ar fi fost alta și că recurenții prin

această cale extraordinară de atac încearcă să îndrepte erori pricinuite de

propria lor turpitudine.

Mai mult decât

atât, CEDO a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au

devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o

derogare de la principiul securității juridice pe motivul că ele nu au putut fi

îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac-Pchenitchny c.Rusiei,

Hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008.

Față de

considerentele expuse, constatând că decizia recurată este legală, făcându-se

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurenții

intimați împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de intimații P.F., P.M. și B.I. împotriva deciziei nr. 58 din

11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.