ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2173/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea intitulată „de complinire a

acțiunii”, ce formează obiectul dosarului nr. 1018/civ/2005, reclamanții G.C.A.M.,

G.A.D. și D.M. au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993, încheiat între SC J. SA Craiova,

în calitate de vânzător și D.V., în calitate de cumpărător, având ca obiect C.T.

Băilești (fost Hotel C.).

Învestită cu soluționarea acestei cereri,

Secția civilă a Tribunalului Dolj, prin încheierea pronunțată la data de 8

aprilie 2005, a dispus a fi disjunsă și a se constitui un dosar separat în

vederea soluționării ei, fixând termen, în acest scop, la data de 22 aprilie

2005.

Reținând natura comercială a litigiului,

Secția civilă a Tribunalului Dolj, prin încheierea pronunțată la data de 22 aprilie

2005, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o, spre soluționare, Secției

comerciale a aceleiași instanțe.

Pârâta D.V. a invocat, prin întâmpinare,

„excepția prescripției dreptului la acțiune și a tardivității formulării

cererii în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august

1993”, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și

a formulat cerere de chemare în garanție a vânzătorului SC J. SA Craiova, în

temeiul art. 1337 C. civ.

Răspunzând întâmpinării, prin petiția

depusă la dosar, la data de 28 iunie 2005, reclamanții au solicitat

respingerea, ca neîntemeiate a, excepțiilor invocate de pârâta D.V., și au

invocat, la aceeași dată, excepția de necompetență materială a Tribunalului

Dolj în soluționarea cauzei, în primă instanță, și declinarea competenței în

favoarea Judecătoriei Craiova, față de valoarea imobilului de 600.000.000 lei.

Examinând excepțiile invocate în cauză,

Secția comercială a Tribunalului Dolj a apreciat că are competența de a

soluționa, în primă instanță, cererea dedusă judecății sale, care are caracter

comercial și este neevaluabilă în bani, evocând prevederile art. 2 alin. (1)

lit. a) C. proc. civ. și că reclamanții nu au calitate procesuală activă,

nefiind titularii dreptului afirmat, întrucât nu au făcut dovada dreptului de

proprietate a autorului lor asupra imobilului ce face obiectul contractului de

vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită și, în considerarea

acestui fapt și a caracterului absolut, peremptoriu a excepției lipsei

calității procesuale active, prin sentința nr. 532, pronunțată la data de 4

octombrie 2005 a respins cererea pe care aceștia au formulat-o, ca fiind

introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, considerând de prisos

cercetarea excepției tardivității și a cererii de chemare în garanție formulată

în cauză.

Apelul formulat de reclamanți împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a

Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 129, pronunțată la data de 1 iunie

2006.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în principal, că

apelanții-reclamanți nu au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, așa încât, în mod corect, instanța de fond a constatat că reclamanții

nu au calitate procesuală activă.

Împotriva menționatei decizii au formulat

recurs apelanții-reclamanți invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și

pct. 9 C. proc. civ. prin cererea inițială, iar, prin completarea adusă

acesteia, cu motivul de ordine publică privind necompetența funcțională a

instanțelor, dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În

motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanțele au dat o greșită și

nelegală soluționare excepției lipsei calității procesuale active, având în

vedere că, la dosarul cauzei, s-au depus înscrisuri ce atestă că I.T.C. este

proprietarul clădirii numită „Hotel C.” și acte de stare civilă din care

rezultă că recurenții-reclamanți sunt moștenitorii proprietarului construcției,

I.T.C., precum și înscrisuri ce dovedesc acceptarea moștenirii autorului I.T.C.

de către I.C. și E.C.

În

dezvoltarea motivului de ordine publică, circumscris prevederilor art. 304 pct.

3 C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că soluționarea pricinii de către

secțiile comerciale ale instanțelor de fond s-a făcut cu încălcarea competenței

funcționale exclusive ce aparține secțiilor civile, având în vedere caracterul

incidental al cererii de complinire a cererii principale, disjunsă, care

trebuie să se judece de către instanța civilă, inițial sesizată.

Prin

întâmpinările formulate în cauză, intimatele SC J. SA Craiova și D.V. au

solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind

temeinică și legală, apreciind neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304

pct. 7 și pct. 9, respectiv, pct. 3 C. proc. civ., invocate în susținerea

acestei cereri, iar intimatul Consiliul Local al Municipiului Băilești a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței

competente să judece litigiul de natură civilă, având ca obiect constatarea

nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil,

respectiv Secției civile a Tribunalului Dolj pentru motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că reclamanții au calitate

procesuală activă.

Recursul

este fondat.

Astfel,

calitatea procesuală este una din condițiile necesare pentru ca o persoană

fizică sau juridică să fie parte în procesul civil, presupunând existența unei

identități între persoana reclamantului și persoana care este titulara

dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv între persoana

pârâtului și cel obligat în același raport juridic, iar excepția lipsei

calității procesuale reprezintă mijlocul procedural prin care se invocă, fie

inexistența încălcării unui drept izvorât dintr-un raport juridic de drept

material, fie inexistența unei legături de conexitate cu un astfel de raport,

care să-i confere îndreptățirea acelei persoane de a sta în judecată, fie lipsa

abilitării pe care legea o conferă, în mod excepțional, unor persoane străine

de raportul juridic de drept substanțial pentru ocrotirea unor drepturi

legitime ale unor persoane sau apărarea unui interes social.

Având

în vedere că, prin cererea dedusă prezentei judecăți, reclamanții au solicitat

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din

9 august 1993, al cărui obiect îl constituie activul C.T. Băilești - fostul

„Hotel C.”; că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, contractul de închiriere,

autentificat la Tribunalul Dolj, secția a III-a, sub nr. 865/1916;

comandamentul din anul 1921; contractul de închiriere din anul 1924; actul de

donație, autentificat sub nr. 2226/1928, transcris la Tribunalul Dolj, secția a

III-a, sub nr. 4054 din 20 iunie 1928; procesul-verbal de preluare din data de

1 mai 1958 și certificatul nr. 580 din 8 februarie 1994, eliberat de Filiala

Arhivelor Statului Dolj, privind acest imobil, rezultă că I.T.C. l-a construit

și a figurat ca proprietar al acestuia; că dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu s-a transmis, prin moștenire, succesorilor lui I.T.C.,

între care se află și I.C., descendent de gradul I, autorul reclamanților,

conform actelor de stare civilă și de acceptare a succesiunii, administrate în

probațiune, se constată că aceștia au legitimare procesuală în cauză și că

instanța de apel, prin confirmarea soluției instanței de fond, dată în

soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de pârâta D.V.,

a indus incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este

de observat că, deși au invocat motivul prevăzut de art.304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenții nu l-au dezvoltat spre a putea fi examinat, iar motivul

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu-și găsește aplicare în cauză,

întrucât instanța de apel a reținut, cu justețe, că litigiul aparține

jurisdicției comerciale, față de dispozițiile art. 56 C. com., în considerarea

calității comerciant a SC J. SA, vânzătorul imobilului și a faptului că acesta

făcea parte din fondul său de comerț la momentul vânzării-cumpărării reclamate,

neputându-se reține, în raport cu cererea disjunsă, prorogarea legală de

competență, prevăzută de art. 17 C. proc. civ., față de caracterul principal,

de sine stătător și, totodată, prejudicial al acesteia.

Pentru aceste considerente, constatând că

instanțele nu au cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. (1) teza. 1,

alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte va

admite recursul, va casa decizia atacată, va admite apelul reclamanților și în

baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va desființa sentința apelată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanții

G.A.D., G.C.A.M. și D.M. împotriva deciziei nr. 129 din 1 iunie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia

recurată, admite apelul formulat de reclamanții

G.A.D., G.C.A.M. și D.M. împotriva

sentinței nr. 532 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială

și de contencios administrativ, pe care o desființează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

8 iunie 2010.