ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2173/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea intitulată „de complinire a acțiunii”, ce formează obiectul dosarului nr. 1018/civ/2005, reclamanții G.C.A.M., G.A.D. și D.M. au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993, încheiat între SC J. SA Craiova, în calitate de vânzător și D.V., în calitate de cumpărător, având ca obiect C.T. Băilești (fost Hotel C.). Învestită cu soluționarea acestei cereri, Secția civilă a Tribunalului Dolj, prin încheierea pronunțată la data de 8 aprilie 2005, a dispus a fi disjunsă și a se constitui un dosar separat în vederea soluționării ei, fixând termen, în acest scop, la data de 22 aprilie 2005. Reținând natura comercială a litigiului, Secția civilă a Tribunalului Dolj, prin încheierea pronunțată la data de 22 aprilie 2005, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o, spre soluționare, Secției comerciale a aceleiași instanțe.

Pârâta D.V. a invocat, prin întâmpinare, „excepția prescripției dreptului la acțiune și a tardivității formulării cererii în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993”, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a formulat cerere de chemare în garanție a vânzătorului SC J. SA Craiova, în temeiul art. 1337 C. civ. Răspunzând întâmpinării, prin petiția depusă la dosar, la data de 28 iunie 2005, reclamanții au solicitat respingerea, ca neîntemeiate a, excepțiilor invocate de pârâta D.V., și au invocat, la aceeași dată, excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj în soluționarea cauzei, în primă instanță, și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Craiova, față de valoarea imobilului de 600.000.000 lei.

Examinând excepțiile invocate în cauză, Secția comercială a Tribunalului Dolj a apreciat că are competența de a soluționa, în primă instanță, cererea dedusă judecății sale, care are caracter comercial și este neevaluabilă în bani, evocând prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și că reclamanții nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii dreptului afirmat, întrucât nu au făcut dovada dreptului de proprietate a autorului lor asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită și, în considerarea acestui fapt și a caracterului absolut, peremptoriu a excepției lipsei calității procesuale active, prin sentința nr. 532, pronunțată la data de 4 octombrie 2005 a respins cererea pe care aceștia au formulat-o, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, considerând de prisos cercetarea excepției tardivității și a cererii de chemare în garanție formulată în cauză.

Apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 129, pronunțată la data de 1 iunie 2006. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în principal, că apelanții-reclamanți nu au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, așa încât, în mod corect, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au calitate procesuală activă. Împotriva menționatei decizii au formulat recurs apelanții-reclamanți invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. prin cererea inițială, iar, prin completarea adusă acesteia, cu motivul de ordine publică privind necompetența funcțională a instanțelor, dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanțele au dat o greșită și nelegală soluționare excepției lipsei calității procesuale active, având în vedere că, la dosarul cauzei, s-au depus înscrisuri ce atestă că I.T.C. este proprietarul clădirii numită „Hotel C.” și acte de stare civilă din care rezultă că recurenții-reclamanți sunt moștenitorii proprietarului construcției, I.T.C., precum și înscrisuri ce dovedesc acceptarea moștenirii autorului I.T.C. de către I.C. și E.C. În dezvoltarea motivului de ordine publică, circumscris prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că soluționarea pricinii de către secțiile comerciale ale instanțelor de fond s-a făcut cu încălcarea competenței funcționale exclusive ce aparține secțiilor civile, având în vedere caracterul incidental al cererii de complinire a cererii principale, disjunsă, care trebuie să se judece de către instanța civilă, inițial sesizată.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele SC J. SA Craiova și D.V. au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9, respectiv, pct. 3 C. proc. civ., invocate în susținerea acestei cereri, iar intimatul Consiliul Local al Municipiului Băilești a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței competente să judece litigiul de natură civilă, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, respectiv Secției civile a Tribunalului Dolj pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., apreciind că reclamanții au calitate procesuală activă. Recursul este fondat.

Astfel, calitatea procesuală este una din condițiile necesare pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în procesul civil, presupunând existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, iar excepția lipsei calității procesuale reprezintă mijlocul procedural prin care se invocă, fie inexistența încălcării unui drept izvorât dintr-un raport juridic de drept material, fie inexistența unei legături de conexitate cu un astfel de raport, care să-i confere îndreptățirea acelei persoane de a sta în judecată, fie lipsa abilitării pe care legea o conferă, în mod excepțional, unor persoane străine de raportul juridic de drept substanțial pentru ocrotirea unor drepturi legitime ale unor persoane sau apărarea unui interes social.

Având în vedere că, prin cererea dedusă prezentei judecăți, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993, al cărui obiect îl constituie activul C.T. Băilești - fostul „Hotel C.”; că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, contractul de închiriere, autentificat la Tribunalul Dolj, secția a III-a, sub nr. 865/1916; comandamentul din anul 1921; contractul de închiriere din anul 1924; actul de donație, autentificat sub nr. 2226/1928, transcris la Tribunalul Dolj, secția a III-a, sub nr. 4054 din 20 iunie 1928; procesul-verbal de preluare din data de 1 mai 1958 și certificatul nr. 580 din 8 februarie 1994, eliberat de Filiala Arhivelor Statului Dolj, privind acest imobil, rezultă că I.T.C.

l-a construit și a figurat ca proprietar al acestuia; că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis, prin moștenire, succesorilor lui I.T.C., între care se află și I.C., descendent de gradul I, autorul reclamanților, conform actelor de stare civilă și de acceptare a succesiunii, administrate în probațiune, se constată că aceștia au legitimare procesuală în cauză și că instanța de apel, prin confirmarea soluției instanței de fond, dată în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de pârâta D.V., a indus incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este de observat că, deși au invocat motivul prevăzut de art.304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții nu l-au dezvoltat spre a putea fi examinat, iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. nu-și găsește aplicare în cauză, întrucât instanța de apel a reținut, cu justețe, că litigiul aparține jurisdicției comerciale, față de dispozițiile art. 56 C. com., în considerarea calității comerciant a SC J. SA, vânzătorul imobilului și a faptului că acesta făcea parte din fondul său de comerț la momentul vânzării-cumpărării reclamate, neputându-se reține, în raport cu cererea disjunsă, prorogarea legală de competență, prevăzută de art. 17 C. proc. civ., față de caracterul principal, de sine stătător și, totodată, prejudicial al acesteia. Pentru aceste considerente, constatând că instanțele nu au cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. (1) teza. 1, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și art. 313 C. proc.

civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată, va admite apelul reclamanților și în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții G.A.D., G.C.A.M. și D.M. împotriva deciziei nr. 129 din 1 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia recurată, admite apelul formulat de reclamanții G.A.D., G.C.A.M. și D.M. împotriva sentinței nr. 532 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.