ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4122/2010

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 ianuarie

2008 Judecătoria Craiova a dispus disjungerea din Dosarul nr. 1255/215/2007 a

cererii formulată de reclamanta V.M. având ca obiect constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 6 septembrie 2007.

La data de 10

decembrie 2008 reclamanta formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat

introducerea în cauză în calitate de pârâtă a

SC E.G. SRL Craiova subliniind că

actul a cărui nulitate absolută a solicitat-o a fost încheiat între pârâtul

vânzător S.N.D. și SC E.G. SRL Craiova, necunoscând această situație la

momentul formulării acțiunii.

La 14 februarie 2008

reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat nulitatea parțială a

contractului de vânzare-cumpărare

din 6 septembrie 2007 întrucât suprafața

vândută este mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate și că

vecinătățile din actul de vânzare-cumpărare nu corespund cu titlul de

proprietate.

Prin sentința civilă nr.

7662 din 13 mai 2008 Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a

acțiunii civile formulată de reclamanta V.M. în favoarea Tribunalului Dolj, secția

comercială reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2.1 lit. a) C.

proc. civ., instanța apreciind că operațiunile cu imobile în care toate părțile

sau cel puțin una dintre ele este comerciant, sunt operațiuni comerciale sau

supuse legii comerciale prin prisma art. 56 C. com. dacă natura civilă a

operațiunii nu rezultă expres din act sau dacă actul nu este de natură pur

civilă și că cererea este neevaluabilă în bani, obiectul acesteia fiind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între pârâtul S.C.S.I. în calitate de vânzător și

SC E.G. SRL Craiova

în calitate de cumpărătoare.

Soluționând cauza

Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis excepția lipsei de interes invocată

de

S.C.S.I.

și a respins acțiunea formulată de reclamanta V.M. ca lipsită de interes,

reținând că interesul reclamantei în promovarea acțiunii nu este născut și

actual întrucât, deși a afirmat că S.C.S.I. a înstrăinat o suprafață mai mare

de teren de cca. 160 mp decât cea care îi aparține, din actele depuse la dosar

se constată că în realitate terenul înstrăinat de 5.006 mp face parte dintr-o

suprafață de teren mai mare

respectiv de 4,4366 ha și că reclamanta nu a depus acte

în sprijinul cererii sale din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra

terenului în litigiu, iar faptul că a formulat cerere pentru anularea titlului

de proprietate conduce la concluzia că interesul reclamantei în promovarea

cererii nu este născut și actual, așa cum rezultă din sentința nr. 107 din 14

februarie 2009.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, soluționând apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței instanței de fond, l-a respins ca nefondat prin Decizia nr. 123 din 2

iunie 2009, constatând că în mod corect instanța de fond a admis excepția

lipsei de interes deoarece, câtă vreme nu este clarificat dreptul de

proprietate al părților nu rezultă cu certitudine că terenul înstrăinat prin

contractul de vânzare-cumpărare este același cu cel din titlul de proprietate

al reclamantei astfel că interesul său nu este născut.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs.

Întrucât în această

fază procesuală au decedat atât reclamanta V.M. cât și pârâtul

S.C.S.I.,

au fost introduși în

cauză moștenitorii reclamantei

V.A., V.I., R.I. și P.M., precum și moștenitorii

pârâtului

S.N.D.

și S.E

.

Prin încheierea de

ședință din 16 septembrie 2010 Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale a instanței comerciale în soluționarea cauzei, problemă care urmează

a fi soluționată cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia

instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de

prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Din analiza actelor

dosarului se constată că în cauză, contractul din 6 septembrie 2007 de către B.N.P.

I.V., a cărui nulitate parțială a fost cerută prin acțiunea introductivă, este

încheiat între S.C.S.I. în calitate de vânzător și cumpărătoarea

SC E.G. SRL Craiova

având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în comuna Cârcea județul

Dolj compus din terenul extravilan în suprafață de 5.006 mp și înscris în C.F.I.

Cârcea, contractul fiind esențialmente civil.

Se constată că

litigiul de față nu privește un act obiectiv de comerț, că actul juridic în

cauză nu este un act subiectiv de comerț și nici un act mixt de comerț și, pe

cale de consecință, competența de soluționare a litigiului vizând constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare de mai sus nu aparține instanței comerciale,

ci instanței civile.

Față de acestea, cu

aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și încadrând motivele

de nelegalitate a deciziei recurate în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., Curtea urmează a admite excepția necompetenței materiale a instanței

comerciale.

Constatând că decizia

recurată este dată cu încălcarea competenței instanței civile, în conformitate

cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., se va admite recursul,

se va casa decizia atacată, urmând a se trimite cauza spre competentă

soluționare secției civile a Tribunalului Dolj, competentă potrivit art. 2 pct.

1 lit. b) C. proc. civ. raportat la Hotărârea nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții V.A., V.I., R.I. și P.M. împotriva Deciziei nr. 123 din

2 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia

atacată și sentința nr. 107 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Dolj și

trimite cauza spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.