ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4122/2010

Ședința publică de la 25 noiembrie 2010 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2008 Judecătoria Craiova a dispus disjungerea din Dosarul nr. 1255/215/2007 a cererii formulată de reclamanta V.M. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 6 septembrie 2007. La data de 10 decembrie 2008 reclamanta formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC E.G. SRL Craiova subliniind că actul a cărui nulitate absolută a solicitat-o a fost încheiat între pârâtul vânzător S.N.D. și SC E.G. SRL Craiova, necunoscând această situație la momentul formulării acțiunii.

La 14 februarie 2008 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare din 6 septembrie 2007 întrucât suprafața vândută este mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate și că vecinătățile din actul de vânzare-cumpărare nu corespund cu titlul de proprietate. Prin sentința civilă nr. 7662 din 13 mai 2008 Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta V.M. în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2.1 lit. a) C. proc. civ., instanța apreciind că operațiunile cu imobile în care toate părțile sau cel puțin una dintre ele este comerciant, sunt operațiuni comerciale sau supuse legii comerciale prin prisma art. 56 C. com.

dacă natura civilă a operațiunii nu rezultă expres din act sau dacă actul nu este de natură pur civilă și că cererea este neevaluabilă în bani, obiectul acesteia fiind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul S.C.S.I. în calitate de vânzător și SC E.G. SRL Craiova în calitate de cumpărătoare. Soluționând cauza Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis excepția lipsei de interes invocată de S.C.S.I. și a respins acțiunea formulată de reclamanta V.M. ca lipsită de interes, reținând că interesul reclamantei în promovarea acțiunii nu este născut și actual întrucât, deși a afirmat că S.C.S.I. a înstrăinat o suprafață mai mare de teren de cca.

160 mp decât cea care îi aparține, din actele depuse la dosar se constată că în realitate terenul înstrăinat de 5.006 mp face parte dintr-o suprafață de teren mai mare respectiv de 4,4366 ha și că reclamanta nu a depus acte în sprijinul cererii sale din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, iar faptul că a formulat cerere pentru anularea titlului de proprietate conduce la concluzia că interesul reclamantei în promovarea cererii nu este născut și actual, așa cum rezultă din sentința nr. 107 din 14 februarie 2009. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, soluționând apelul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond, l-a respins ca nefondat prin Decizia nr. 123 din 2 iunie 2009, constatând că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei de interes deoarece, câtă vreme nu este clarificat dreptul de proprietate al părților nu rezultă cu certitudine că terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare este același cu cel din titlul de proprietate al reclamantei astfel că interesul său nu este născut.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs. Întrucât în această fază procesuală au decedat atât reclamanta V.M. cât și pârâtul S.C.S.I., au fost introduși în cauză moștenitorii reclamantei V.A., V.I., R.I. și P.M., precum și moștenitorii pârâtului S.N.D. și S.E . Prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2010 Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței comerciale în soluționarea cauzei, problemă care urmează a fi soluționată cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Din analiza actelor dosarului se constată că în cauză, contractul din 6 septembrie 2007 de către B.N.P.

I.V., a cărui nulitate parțială a fost cerută prin acțiunea introductivă, este încheiat între S.C.S.I. în calitate de vânzător și cumpărătoarea SC E.G. SRL Craiova având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în comuna Cârcea județul Dolj compus din terenul extravilan în suprafață de 5.006 mp și înscris în C.F.I. Cârcea, contractul fiind esențialmente civil. Se constată că litigiul de față nu privește un act obiectiv de comerț, că actul juridic în cauză nu este un act subiectiv de comerț și nici un act mixt de comerț și, pe cale de consecință, competența de soluționare a litigiului vizând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de mai sus nu aparține instanței comerciale, ci instanței civile.

Față de acestea, cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și încadrând motivele de nelegalitate a deciziei recurate în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea urmează a admite excepția necompetenței materiale a instanței comerciale. Constatând că decizia recurată este dată cu încălcarea competenței instanței civile, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată, urmând a se trimite cauza spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Dolj, competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. raportat la Hotărârea nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții V.A., V.I., R.I. și P.M. împotriva Deciziei nr. 123 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia atacată și sentința nr. 107 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Dolj și trimite cauza spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.