ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2015

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată următoarele: Prin Decizia nr. 9/2012 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de apelantul B.I. împotriva Sentinței nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 19516/63/2010, în contradictoriu cu intimații D.I. și C.N., având ca obiect nulitate act juridic. A fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Atât în fața primei instanțe, cât și prin motivele de apel, intimatul B.I.

a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC D.P. SRL, SC I. SRL și SC O.T. SRL, societăți radiate, lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., aceștia nefiind continuatori ai SC I. SRL și SC O.T. SRL, lipsa calității procesuale active și de interes a revizuentului D.I. Așa cum corect a reținut prima instanță, revizuentul D.I. are calitate procesuală activă și justifică interes în promovarea cererii de revizuire deoarece a figurat ca parte în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului Dolj, secția comercială, în care s-a pronunțat Sentința nr. 1818 din 25 aprilie 2003 a cărei revizuire se cere. Chiar intimata SC I. SRL prin avocat a solicitat la 13 martie 2003 (Dosarul nr. 1525/com/2002) introducerea în cauză și citarea în nume propriu, în calitate de pârât, a lui D.I.

Acesta din urmă, fiind parte în dosar și reținându-se că a săvârșit falsul, are, așa cum am arătat, atât calitate procesuală activă, cât și interes în promovarea cererii de revizuire a hotărârii respective. Tocmai pentru aceste considerente revizuentul D.I. justifică interes și are calitate procesuală activă în cauză, independent de calitatea sa de administrator social al SC D.P. SRL sau de continuator al acesteia, după radiere. În ce privește însă excepția lipsei capacității de folosință a SC D.P. SRL, SC I. SRL și SC O.T. SRL, aceasta era fondată. Așa cum rezultă din informațiile ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, toate cele trei societăți sunt în prezent radiate, încetând astfel existența acestora, ele nemaiputând figura în proces în calitate de reclamante/pârâte/intimate.

De altfel, intimatul revizuent D.I. a recunoscut temeinicia excepției și și-a precizat cererea de revizuire, aceste societăți nemaifiind conceptate în cauză. Cât privește excepția calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., aceasta nu a fost analizată de către prima instanță deoarece nu a fost invocată în acel cadru procesual. Fiind însă vorba de un motiv de apel de ordine publică (excepția lipsei calității procesuale pasive fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată în orice stadiu procesual și chiar de instanță din oficiu), curtea a trecut la analizarea acesteia. Critica a fost analizată cu privire la persoanele fizice B.I. și C.N., făcându-se referire la amândoi în motivele de apel.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar cadrul procesual este același ca în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De aceea, calitate procesuală în cauză pot avea doar părțile din hotărârea a cărei revizuire se cere. Astfel, persoanele fizice B.I. și C.N. nu au fost părți în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului Dolj, în care s-a pronunțat Sentința nr. 1818/2003, astfel încât nu pot sta în nume propriu în revizuirea acestei hotărâri. Cât privește calitatea de succesori ai societăților s-au reținut următoarele: SC O.T. SRL nu a fost parte în dosarul anterior de revizuire, fiind și radiată în prezent, astfel încât, nici societatea și nici eventualii ei succesori nu au calitate procesuală pasivă în cauza de față.

SC I. SRL a fost dizolvată și radiată în procedura reorganizării judiciare și falimentului, procedură închisă la 01 iulie 2005 și fiind societate cu doi asociați, nu sunt aplicabile prevederile art. 231 (forma în vigoare la acea dată) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, B.I. nu este succesorul societății. Pentru aceste motive, în baza art. 296 și urm. C. proc. civ., Curtea a admis apelul formulat de intimatul B.I. și a schimbat sentința în sensul că a respins cererea de revizuire pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N. Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire la data de 25 noiembrie 2013 revizuentul D.I. Acesta a solicitat admiterea cererii, schimbarea în totalitate a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și rejudecând cauza, menținerea Sentinței nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, în fapt, la data de 30 decembrie 2010, a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 1818 din 25 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 1525/COM/2002, în care SC I. SRL Craiova și B.I. au calitate de revizuent, iar SC D.P. SRL, D.I., SC O.T. SRL și C.N. au avut calitate de intimați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită cererea de revizuire, să desființeze sentința atacată, să mențină Sentința nr. 283 din 28 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj ce a constatat nulitatea proceselor verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 03 martie 1992, încheiate între fostul CAP Livezi și SC O.T.

SRL transcrise sub nr. 2452 din 03 martie 1992 și a contractului de vânzare-cumpărare din 15 iulie 1994 de Notariatul de Stat, încheiat între SC O.T. SRL și SC I. SRL. Prin Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Tribunalul Dolj a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I. în contradictoriu cu intimații C.N. și B.I., a desființat Sentința nr. 1818 din 25 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1525/COM/2002 și a respins cererea de revizuire formulată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 180/C/2000.

În motivare s-a reținut că Decizia penală nr. 140/R din 12 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost desființată prin Decizia nr. 881 din 06 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în urma rejudecării recursului de către Curtea de Apel Pitești a fost menținută Decizia penală nr. 307/2001 a Tribunalului Vâlcea, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că SC D.P. SRL a fost radiată din registrul comerțului la data de 02 aprilie 2003, însă sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 231 din Legea nr. 314/2001, în sensul că a operat transmisiunea universală a patrimoniului SC D.P. SRL către asociatul unic D.I. Împotriva Sentinței nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010 a formulat apel B.I.

Prin Decizia nr. 9 din 24 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de către apelantul B.I. în contradictoriu cu intimații D.I. și C.N., având ca obiect nulitate act juridic și a schimbat Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010, în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N. Revizuentul a susținut faptul că, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 teza I Cod proc civilă, revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În acest sens, acesta a arătat faptul că la data de 24 octombrie 2013 a intrat în posesia adresei din 24 octombrie 2013 OCPI din care rezultă faptul că "nu s-au eliberat copii ale Dosarelor cu numerele 1034/2006 și 14387/2006, acestea neregăsindu-se în arhiva OCPI". Revizuentul a menționat că astfel abia la data de 24 octombrie 2013 a luat la cunoștință despre conținutul Dosarului nr. 32409/2012 al OCPI Dolj în care există încheierea nr. 59170 din 20 septembrie 2007, din care reiese că s-a procedat la reconstituirea cărții funciare Podari sat Braniște ca urmare a pierderii acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărții funciare, fără ca acesta să fi fost încunoștințat în vreun fel sau să i se fi cerut un punct de vedere.

Prin adresa înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 a solicitat refacerea dosarelor pierdute cu rea credință odată cu cartea funciară nr. x1, situată în comuna Podari, sat Braniște, nr. cadastral al imobilului x2. Revizuentul a mai susținut faptul că aceste adrese nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, iar aceste înscrisuri au forță probantă prin ele însuși, fără a fi nevoie să fie confirmate prin alte mijloace de probă. Documentele sus-menționate și care existau în dosarele pierdute au existat la data când a fost pronunțată hotărârea care se cere a fi revizuită, însă nu au putut fi invocate în proces, părțile adverse având cunoștință despre acestea și ascunzându-le, știind că sunt determinante pentru soluționarea cauzei, iar dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alte decât cea pronunțată.

Față de cele arătate s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 și, rejudecând, cauza, menținerea Sentinței nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În susținerea acesteia au fost depuse, în copie, adresa din 24 octombrie 2013 a OCPI Dolj, cererea înregistrată sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 la OCPI Dolj, Decizia nr. 19516/63/2010 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Sentința nr. 2747/2011 a Tribunalului Dolj pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2707 din 23 mai 2000 de BNP D.T., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 188 din 26 ianuarie 2006 de BNP P.M.

În cauză s-a dispus atașarea Dosarului nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, la acesta aflându-se atașate mai multe dosare privind părțile prezentei cauze. La termenul din 19 februarie 2014, Curtea a pus în discuția părților cadrul procesual al cauzei, stabilind drept revizuent pe numitul D.I. și ca intimați pe B.I. și C.N. La aceeași dată, au fost invocate și puse în discuția părților excepția tardivității formulării cererii de revizuire, excepție invocată de către intimatul B.I., prin apărător ales, și excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la prevederile art. 322 alin. (1) teza I și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., excepție invocată din oficiu de către instanță.

Prin Decizia nr. 84/2014 din 79 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I., împotriva Deciziei nr. 9/2012 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații B.I., ca inadmisibilă. A fost obligat revizuentul la plata către intimatul B.I. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepțiile invocate, curtea de apel a reținut următoarele: În prezenta cauză, înscrisul nou invocat de către revizuent în cererea sa îl reprezintă adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI, adresă despre care acesta afirmă că a luat cunoștință la data de 24 octombrie 2013. Curtea de apel a constatat astfel că, față de termenul de o lună reglementat pentru formularea cererii de revizuire și de faptul că ultima zi a acestuia, 24 noiembrie 2013, a fost o zi nelucrătoare, introducerea cererii de revizuire la data de 25 noiembrie 2013, data predării acesteia oficiului poștal, este realizată în termen, excepția tardivității cererii de revizuire fiind nefondată, fiind respinsă. În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire raportat la condițiile impuse de art. 322 alin. (1) teza I C. proc.

civ., curtea de apel a reținut pe de o parte, că pot forma obiectul revizuirii doar hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Pe de altă parte, admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: revizuentul să invoce un înscris, acesta să fie doveditor, să fie descoperit după darea hotărârii, deci să fie nou, să fi existat la data pronunțării hotărârii, să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și să fie determinant în soluționarea cauzei.

Curtea a apreciat, așadar, că hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire fiind o decizie dată de către instanța de apel prin care sentința primei instanțe a fost schimbată în tot în sensul respingerii cererii de revizuire, aceasta se încadrează printre categoriile de hotărâri judecătorești împotriva căreia se poate promova această cale extraordinară de atac, fiind o hotărâre a instanței de apel ce evocă fondul, recursul exercitat împotriva ei fiind respins. Referitor însă la condițiile de admisibilitate speciale deduse din dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., curtea a considerat că acestea nu sunt cumulativ îndeplinite în cauză. Este adevărat că prin cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Însă, în condițiile în care dispozițiile Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 au schimbat pe cele ale Sentinței nr. 19516/63/2010 în sensul respingerii cererii de revizuire pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., iar nu pentru considerente ce țineau de fondul raporturilor juridice dintre părți, înscrisul invocat - adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI - nu este un înscris doveditor, probant prin el însuși și nici unul determinant pentru pronunțarea deciziei contestate, prezentarea sa către instanța de apel nefiind de natură să ducă la pronunțarea unei alte soluții. Totodată, în raport de momentul emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunțării deciziei contestate, fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i se comunică o serie de înscrisuri revizuentului, iar prin conținutul său acesta nu se referă la situații de fapt atestate de alte înscrisuri preexistente deciziei contestate.

Unele dintre înscrisurile comunicate revizuentului au în vedere situații de fapt atestate prin înscrisuri anterioare deciziei contestate, dar acestea nu au fost invocate de către revizuent ca reprezentând înscrisurile temei al cererii sale de revizuire. De asemenea, revizuentul nu a probat faptul reținerii înscrisului de către partea potrivnică sau existența vreunei împrejurări mai presus de voința sa de a fi obținut acest înscris anterior pronunțării deciziei contestate. Nimic nu îl împiedica pe revizuent să adreseze o solicitare similară OCPI Dolj anterior pronunțării Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012, după cum, fiind vorba de un înscris obținut la solicitarea sa, nu se poate concluziona în sensul că acesta ar fi fost reținut de către intimați.

În consecință, curtea a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținând o culpă procesuală a revizuentului, curtea l-a obligat pe acesta la plata către intimatul B.I. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 503/2014 emisă de S.P.A.R.L. "S. și asociații". Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul D.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de revizuire și schimbării în tot a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și, rejudecând cauza să se mențină Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj. În motivare, recurentul invocă, în esență, următoarele critici: - prin încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil instanța a dispus rectificarea cadrului procesual. Recurentul susține că, așa cum rezultă din practicaua deciziei, curtea de apel a dispus rectificarea cadrului procesual, stabilind ca părți în cauză pe D.I., ca revizuent, și pe B.I. și C.N., ca intimați, apreciind că doar acestea au fost părțile în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei cerere de revizuire s-a formulat, menținând în citativ doar aceste părți.

Or, pe fond, arată recurentul, obiectul cauzei l-a constituit constatarea nulității absolute a proceselor-verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 03 martie 1992 încheiate între fostul CAP al comunei Livezi și SC O.T. SRL, precum și a actului subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19180 din 15 iulie 1994 încheiat între SC O.T. SRL și SC I. SRL. Cele două societăți au avut ca asociat unic pe C.N. și respectiv B.I., acesta fiind motivul pentru care au fost părți în proces și nicidecum faptul că ar fi avut vreun drept patrimonial propriu. De altfel, consideră că aprecierile instanțelor în sensul că SC O.T. SRL și SC I. SRL nu ar fi fost părți în litigiu sunt și eronate, în condițiile în care hotărârea inițială (Sentința nr. 283 din 28 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 180/C/2000) a fost pronunțată în contradictoriu și cu această societate comercială.

În Decizia nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 19516/63/2010 a cărei revizuire s-a cerut se fac mențiuni cu privire la SC O.T. SRL cât și cu privire la SC I. SRL. Recurentul arată că este adevărat că ambele societăți au fost dizolvate și radiate în procedura reorganizării judiciare și falimentului dar asta nu înseamnă că judecătorul trebuia să dispună rectificarea cadrului procesual ci să judece în limitele învestirii și eventual să constate că persoanele juridice respective nu mai au capacitate procesuală. - aspectele de procedură au fost puse în discuția părților la termenul din 19 februarie 2014, dar recurentul D.I. susține că nu are studii juridice, fiind inginer de profesie.

Este adevărat că a declarat că este de acord cu clarificarea cadrului procesual dar arată că a fost în eroare și lipsit de dreptul la apărare în timp ce instanța a exercitat un rol activ excesiv, hotărârea fiind afectată de nelegalitate. - cât privește modul de soluționarea a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că și acesta s-a făcut în mod nelegal. Deși s-a reținut corect că prin cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită și că în raport de momentul emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunțării deciziei contestate, fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i s-a comunicat revizuentului o serie de înscrisuri, când a analizat conținutul instanța a apreciat eronat că acesta nu se referă la situații de fapt atestate de alte înscrisuri preexistente deciziei contestate.

Or, Încheierea nr. 59170 din 20 septembrie 2007 invocată în cererea de revizuire atestă o situație preexistentă deciziei contestate atâta timp poartă mențiunea că s-a procedat la reconstituirea cărții funciare nr. x1 Podari sat Braniște x2 ca urmare a pierderii acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărții funciare. Recurentul - revizuent arată că această situație i-a fost relatată prin adresa din 24 octombrie 2013 OCPI, ce reprezintă înscris nou și din care rezultă faptul că "nu s-au eliberat copii ale dosarelor cu numele 1034/2006 și 14387/2006, acestea neregăsindu-se în arhiva OCPI". Deci, dacă s-a procedat la reconstituirea cărții funciare ca urmare a pierderii acesteia, înseamnă ca aceasta a existat în precedent.

Prin adresa înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 recurentul arată că a solicitat refacerea dosarelor pierdute cu rea-credință odată cu cartea funciară nr. x1 tarlaua x2 situată în com. Podari sat. Braniște nr. cadastru al imobilului x3. Documentele sus-menționate și care existau în dosarele pierdute au existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită însă nu le-a putut invoca în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. Părțile adverse au avut cunoștință de acestea dar le-au ascuns, știind că sunt determinante pentru soluționarea cauzei iar dacă acestea ar fi fost cunoscut de instanța cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Dat fiind că documentele de proprietate ale recurentului fuseseră înscrise în cartea funciară, acesta susține că nu avea motive de a cere relații suplimentare de la OCPI dar nici nu putea prevedea faptul ca ele se pot pierde atâta timp cât se află în posesia unei instituții a statului. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Motivele de recurs vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de curtea de apel sub trei aspecte: încălcarea principiului disponibilității, încălcarea dreptului la apărare și interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Nu sunt fondate susținerile recurentului referitoare la încălcarea principiului disponibilității, întrucât curtea de apel a rectificat în mod corect cadrul procesual, raportat la părțile existente în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicita și având în vedere că societățile chemate în judecată de revizuent prin cererea de revizuire au fost radiate. Mai mult, rectificarea cadrului procesual s-a făcut cu acordul revizuentului și a celorlalte părți din cauză, așa cum reiese din practicaua deciziei recurate (Dosarul nr. 1830/54/2013 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă).

Vor fi înlăturate și criticile privind încălcarea dreptului la apărare al revizuentului, în condițiile în care au fost respectate normele procedurale relative la punerea în discuția părților a clarificării cadrului procesual și nu poate fi primit nici motivul potrivit căruia recurentul a fost în eroare asupra aspectelor de procedură puse în discuție deoarece nu are studii juridice, conform principiilor că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii și nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria turpitudine. Cât privește aplicare și interpretarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte arată că, în conformitate cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Curtea de apel a făcut aplicarea acestor dispoziții și, constatând că nu sunt întrunite cerințele deduse din art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Această soluție este legală, în condițiile în care potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Conform acestui text, într-o primă ipoteză trebuie avută în vedere situația în care la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată. Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

în măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită. Această cerință este esențială, deoarece, altfel, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate și autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Printr-o mai largă interpretare, se poate aprecia că este îndeplinită această condiție, chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiția însă de a se referi la situații atestate de alte înscrisuri preexistente; - înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Altfel, spus, nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor ce nu au putut fi produse datorită forței majore. - înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată. în măsura în care din considerentele hotărârii atacate rezultă că aceasta se menține pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsă. - înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.

Înscrisul nou invocat de revizuent l-a reprezentat adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI, care nu a fost reținut ca înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, pentru că la data pronunțării hotărârii atacate actul nu exista. Respectiva adresă invocată ca înscris nou a fost emisă la 24 octombrie 2013, ceea ce înseamnă că nu a existat la data la care s-a pronunțat hotărârea de către instanță, respectiv la 24 ianuarie 2012. De asemenea, s-a dovedit neîndeplinirea condiției ca acest înscris s-ar fi aflat în posesia recurentului la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii și nici că nu ar fi fost prezentată instanței de către parte cu rea-credință.

Un înscris nou, indiferent de natura lui, apărut după data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu poate constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire, deoarece nu este îndeplinită condiția preexistentei lui la data judecării procesului. Întrucât înscrisul nou nu este unul determinant, corect s-a reținut că nu atestă o altă situație de fapt decât cea analizată și intrată în puterea lucrului judecat. Or, condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire. Constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectele analizate și care vizau exclusiv condițiile de admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde criticilor formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din 19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din 19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015. Procesat de GGC - NN