ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând asupra
recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 9/2012 din data de 24
ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel
Craiova, a fost admis apelul declarat de apelantul B.I. împotriva Sentinței nr.
2747 din 12 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă,
în Dosarul nr. 19516/63/2010, în contradictoriu cu intimații D.I. și C.N.,
având ca obiect nulitate act juridic.
A fost schimbată
sentința în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe lipsa calității
procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut următoarele:
Atât în fața primei
instanțe, cât și prin motivele de apel, intimatul B.I. a invocat excepția
lipsei capacității procesuale de folosință a SC D.P. SRL, SC I. SRL și SC O.T.
SRL, societăți radiate, lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și
C.N., aceștia nefiind continuatori ai SC I. SRL și SC O.T. SRL, lipsa calității
procesuale active și de interes a revizuentului D.I.
Așa cum corect a
reținut prima instanță, revizuentul D.I. are calitate procesuală activă și
justifică interes în promovarea cererii de revizuire deoarece a figurat ca
parte în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului Dolj, secția comercială, în
care s-a pronunțat Sentința nr. 1818 din 25 aprilie 2003 a cărei revizuire se
cere. Chiar intimata SC I. SRL prin avocat a solicitat la 13 martie 2003
(Dosarul nr. 1525/com/2002) introducerea în cauză și citarea în nume propriu,
în calitate de pârât, a lui D.I. Acesta din urmă, fiind parte în dosar și
reținându-se că a săvârșit falsul, are, așa cum am arătat, atât calitate
procesuală activă, cât și interes în promovarea cererii de revizuire a
hotărârii respective. Tocmai pentru aceste considerente revizuentul D.I.
justifică interes și are calitate procesuală activă în cauză, independent de
calitatea sa de administrator social al SC D.P. SRL sau de continuator al
acesteia, după radiere.
În ce privește însă
excepția lipsei capacității de folosință a SC D.P. SRL, SC I. SRL și SC O.T.
SRL, aceasta era fondată.
Așa cum rezultă din
informațiile ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, toate cele trei societăți sunt în
prezent radiate, încetând astfel existența acestora, ele nemaiputând figura în
proces în calitate de reclamante/pârâte/intimate.
De altfel, intimatul
revizuent D.I. a recunoscut temeinicia excepției și și-a precizat cererea de
revizuire, aceste societăți nemaifiind conceptate în cauză.
Cât privește excepția
calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., aceasta nu a fost
analizată de către prima instanță deoarece nu a fost invocată în acel cadru
procesual.
Fiind însă vorba de
un motiv de apel de ordine publică (excepția lipsei calității procesuale pasive
fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată în orice
stadiu procesual și chiar de instanță din oficiu), curtea a trecut la
analizarea acesteia.
Critica a fost
analizată cu privire la persoanele fizice B.I. și C.N., făcându-se referire la
amândoi în motivele de apel.
Revizuirea este o
cale extraordinară de atac, iar cadrul procesual este același ca în litigiul în
care s-a pronunțat hotărârea atacată. De aceea, calitate procesuală în cauză
pot avea doar părțile din hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, persoanele
fizice B.I. și C.N. nu au fost părți în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului
Dolj, în care s-a pronunțat Sentința nr. 1818/2003, astfel încât nu pot sta în
nume propriu în revizuirea acestei hotărâri.
Cât privește
calitatea de succesori ai societăților s-au reținut următoarele:
SC O.T. SRL nu a fost
parte în dosarul anterior de revizuire, fiind și radiată în prezent, astfel
încât, nici societatea și nici eventualii ei succesori nu au calitate
procesuală pasivă în cauza de față.
SC I. SRL a fost
dizolvată și radiată în procedura reorganizării judiciare și falimentului, procedură
închisă la 01 iulie 2005 și fiind societate cu doi asociați, nu sunt aplicabile
prevederile art. 231 (forma în vigoare la acea dată) din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, B.I. nu este succesorul societății.
Pentru aceste motive,
în baza art. 296 și urm. C. proc. civ., Curtea a admis apelul formulat de
intimatul B.I. și a schimbat sentința în sensul că a respins cererea de
revizuire pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N.
Împotriva acestei
decizii, a formulat cerere de revizuire la data de 25 noiembrie 2013
revizuentul D.I.
Acesta a solicitat
admiterea cererii, schimbarea în totalitate a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și rejudecând cauza, menținerea
Sentinței nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în
Dosarul nr. 19516/63/2010.
În motivarea cererii
de revizuire, revizuentul a arătat că, în fapt, la data de 30 decembrie 2010, a
formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 1818 din 25 aprilie 2003
pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ
în Dosarul nr. 1525/COM/2002, în care SC I. SRL Craiova și B.I. au calitate de
revizuent, iar SC D.P. SRL, D.I., SC O.T. SRL și C.N. au avut calitate de
intimați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită
cererea de revizuire, să desființeze sentința atacată, să mențină Sentința nr.
283 din 28 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj ce a constatat nulitatea
proceselor verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 03 martie 1992, încheiate
între fostul CAP Livezi și SC O.T. SRL transcrise sub nr. 2452 din 03 martie
1992 și a contractului de vânzare-cumpărare din 15 iulie 1994 de Notariatul de
Stat, încheiat între SC O.T. SRL și SC I. SRL.
Prin Sentința nr.
2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Tribunalul
Dolj a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I. în
contradictoriu cu intimații C.N. și B.I., a desființat Sentința nr. 1818 din 25
aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1525/COM/2002 și a
respins cererea de revizuire formulată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.
180/C/2000.
În motivare s-a
reținut că Decizia penală nr. 140/R din 12 martie 2002 pronunțată de Curtea de
Apel Pitești a fost desființată prin Decizia nr. 881 din 06 decembrie 2010 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în urma rejudecării recursului de
către Curtea de Apel Pitești a fost menținută Decizia penală nr. 307/2001 a
Tribunalului Vâlcea, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.
civ.
De asemenea, s-a
reținut că SC D.P. SRL a fost radiată din registrul comerțului la data de 02
aprilie 2003, însă sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 231 din Legea nr.
314/2001, în sensul că a operat transmisiunea universală a patrimoniului SC
D.P. SRL către asociatul unic D.I.
Împotriva Sentinței
nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.
19516/63/2010 a formulat apel B.I.
Prin Decizia nr. 9
din 24 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Curtea de Apel
Craiova a admis apelul declarat de către apelantul B.I. în contradictoriu cu
intimații D.I. și C.N., având ca obiect nulitate act juridic și a schimbat
Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în
Dosarul nr. 19516/63/2010, în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe
lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N.
Revizuentul a
susținut faptul că, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 teza I Cod proc
civilă, revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea
unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea
potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de
voința părților.
În acest sens, acesta
a arătat faptul că la data de 24 octombrie 2013 a intrat în posesia adresei din
24 octombrie 2013 OCPI din care rezultă faptul că "nu s-au eliberat copii
ale Dosarelor cu numerele 1034/2006 și 14387/2006, acestea neregăsindu-se în
arhiva OCPI".
Revizuentul a
menționat că astfel abia la data de 24 octombrie 2013 a luat la cunoștință
despre conținutul Dosarului nr. 32409/2012 al OCPI Dolj în care există
încheierea nr. 59170 din 20 septembrie 2007, din care reiese că s-a procedat la
reconstituirea cărții funciare Podari sat Braniște ca urmare a pierderii
acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărții funciare, fără ca
acesta să fi fost încunoștințat în vreun fel sau să i se fi cerut un punct de
vedere.
Prin adresa
înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 a solicitat
refacerea dosarelor pierdute cu rea credință odată cu cartea funciară nr. x1,
situată în comuna Podari, sat Braniște, nr. cadastral al imobilului x2.
Revizuentul a mai
susținut faptul că aceste adrese nu au fost folosite în procesul în care s-a
pronunțat hotărârea atacată, iar aceste înscrisuri au forță probantă prin ele
însuși, fără a fi nevoie să fie confirmate prin alte mijloace de probă.
Documentele
sus-menționate și care existau în dosarele pierdute au existat la data când a
fost pronunțată hotărârea care se cere a fi revizuită, însă nu au putut fi
invocate în proces, părțile adverse având cunoștință despre acestea și
ascunzându-le, știind că sunt determinante pentru soluționarea cauzei, iar dacă
ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi
fost alte decât cea pronunțată.
Față de cele arătate
s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr.
9 din 24 ianuarie 2012 și, rejudecând, cauza, menținerea Sentinței nr. 2747 din
12 octombrie 2011 pronunțată de tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010.
În drept, cererea de
revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În susținerea
acesteia au fost depuse, în copie, adresa din 24 octombrie 2013 a OCPI Dolj,
cererea înregistrată sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 la OCPI Dolj, Decizia
nr. 19516/63/2010 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr.
19516/63/2010, Sentința nr. 2747/2011 a Tribunalului Dolj pronunțată în Dosarul
nr. 19516/63/2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2707 din
23 mai 2000 de BNP D.T., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 188
din 26 ianuarie 2006 de BNP P.M.
În cauză s-a dispus
atașarea Dosarului nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, la acesta
aflându-se atașate mai multe dosare privind părțile prezentei cauze.
La termenul din 19
februarie 2014, Curtea a pus în discuția părților cadrul procesual al cauzei,
stabilind drept revizuent pe numitul D.I. și ca intimați pe B.I. și C.N.
La aceeași dată, au
fost invocate și puse în discuția părților excepția tardivității formulării
cererii de revizuire, excepție invocată de către intimatul B.I., prin apărător
ales, și excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la
prevederile art. 322 alin. (1) teza I și art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,
excepție invocată din oficiu de către instanță.
Prin Decizia nr.
84/2014 din 79 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a
II-a civilă, s-a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire
și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I., împotriva
Deciziei nr. 9/2012 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr.
19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații B.I.,
ca inadmisibilă.
A fost obligat
revizuentul la plata către intimatul B.I. la plata sumei de 1500 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată.
Analizând cu
prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepțiile
invocate, curtea de apel a reținut următoarele:
În prezenta cauză,
înscrisul nou invocat de către revizuent în cererea sa îl reprezintă adresa din
24 octombrie 2013 emisă de OCPI, adresă despre care acesta afirmă că a luat
cunoștință la data de 24 octombrie 2013.
Curtea de apel a
constatat astfel că, față de termenul de o lună reglementat pentru formularea
cererii de revizuire și de faptul că ultima zi a acestuia, 24 noiembrie 2013, a
fost o zi nelucrătoare, introducerea cererii de revizuire la data de 25
noiembrie 2013, data predării acesteia oficiului poștal, este realizată în
termen, excepția tardivității cererii de revizuire fiind nefondată, fiind
respinsă.
În ceea ce privește
admisibilitatea cererii de revizuire raportat la condițiile impuse de art. 322
alin. (1) teza I C. proc. civ., curtea de apel a reținut pe de o parte, că pot
forma obiectul revizuirii doar hotărârile rămase definitive în instanța de apel
sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci
când evocă fondul.
Pe de altă parte,
admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322
pct. 5 C. proc. civ presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții:
revizuentul să invoce un înscris, acesta să fie doveditor, să fie descoperit
după darea hotărârii, deci să fie nou, să fi existat la data pronunțării
hotărârii, să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată
hotărârea a cărei revizuire se cere fie pentru că a fost reținut de partea
potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și să fie
determinant în soluționarea cauzei.
Curtea a apreciat,
așadar, că hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat cererea de
revizuire fiind o decizie dată de către instanța de apel prin care sentința
primei instanțe a fost schimbată în tot în sensul respingerii cererii de
revizuire, aceasta se încadrează printre categoriile de hotărâri judecătorești
împotriva căreia se poate promova această cale extraordinară de atac, fiind o
hotărâre a instanței de apel ce evocă fondul, recursul exercitat împotriva ei
fiind respins.
Referitor însă la
condițiile de admisibilitate speciale deduse din dispozițiile art. 322 pct. 5
C. proc. civ., curtea a considerat că acestea nu sunt cumulativ îndeplinite în
cauză.
Este adevărat că prin
cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii
a cărei revizuire se solicită.
Însă, în condițiile
în care dispozițiile Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 au schimbat pe cele
ale Sentinței nr. 19516/63/2010 în sensul respingerii cererii de revizuire
pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., iar nu
pentru considerente ce țineau de fondul raporturilor juridice dintre părți,
înscrisul invocat - adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI - nu este un
înscris doveditor, probant prin el însuși și nici unul determinant pentru
pronunțarea deciziei contestate, prezentarea sa către instanța de apel nefiind
de natură să ducă la pronunțarea unei alte soluții.
Totodată, în raport
de momentul emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunțării deciziei
contestate, fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i se
comunică o serie de înscrisuri revizuentului, iar prin conținutul său acesta nu
se referă la situații de fapt atestate de alte înscrisuri preexistente deciziei
contestate. Unele dintre înscrisurile comunicate revizuentului au în vedere
situații de fapt atestate prin înscrisuri anterioare deciziei contestate, dar
acestea nu au fost invocate de către revizuent ca reprezentând înscrisurile
temei al cererii sale de revizuire.
De asemenea,
revizuentul nu a probat faptul reținerii înscrisului de către partea potrivnică
sau existența vreunei împrejurări mai presus de voința sa de a fi obținut acest
înscris anterior pronunțării deciziei contestate. Nimic nu îl împiedica pe
revizuent să adreseze o solicitare similară OCPI Dolj anterior pronunțării
Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012, după cum, fiind vorba de un înscris
obținut la solicitarea sa, nu se poate concluziona în sensul că acesta ar fi
fost reținut de către intimați.
În consecință, curtea
a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale
cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ., motiv pentru care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În raport de
dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținând o culpă procesuală a
revizuentului, curtea l-a obligat pe acesta la plata către intimatul B.I. a
sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând
onorariu avocat conform chitanței nr. 503/2014 emisă de S.P.A.R.L. "S. și
asociații".
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs revizuentul D.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea
deciziei recurate în sensul admiterii cererii de revizuire și schimbării în tot
a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și,
rejudecând cauza să se mențină Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2011
pronunțată de Tribunalul Dolj.
În motivare,
recurentul invocă, în esență, următoarele critici:
- prin încălcarea
principiului disponibilității părților în procesul civil instanța a dispus
rectificarea cadrului procesual.
Recurentul susține
că, așa cum rezultă din practicaua deciziei, curtea de apel a dispus
rectificarea cadrului procesual, stabilind ca părți în cauză pe D.I., ca
revizuent, și pe B.I. și C.N., ca intimați, apreciind că doar acestea au fost
părțile în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei cerere de revizuire
s-a formulat, menținând în citativ doar aceste părți.
Or, pe fond, arată recurentul,
obiectul cauzei l-a constituit constatarea nulității absolute a
proceselor-verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 03 martie 1992 încheiate
între fostul CAP al comunei Livezi și SC O.T. SRL, precum și a actului
subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19180 din 15
iulie 1994 încheiat între SC O.T. SRL și SC I. SRL. Cele două societăți au avut
ca asociat unic pe C.N. și respectiv B.I., acesta fiind motivul pentru care au
fost părți în proces și nicidecum faptul că ar fi avut vreun drept patrimonial
propriu.
De altfel, consideră
că aprecierile instanțelor în sensul că SC O.T. SRL și SC I. SRL nu ar fi fost
părți în litigiu sunt și eronate, în condițiile în care hotărârea inițială
(Sentința nr. 283 din 28 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în
Dosarul nr. 180/C/2000) a fost pronunțată în contradictoriu și cu această
societate comercială.
În Decizia nr. 9 din
24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.
19516/63/2010 a cărei revizuire s-a cerut se fac mențiuni cu privire la SC O.T.
SRL cât și cu privire la SC I. SRL.
Recurentul arată că
este adevărat că ambele societăți au fost dizolvate și radiate în procedura
reorganizării judiciare și falimentului dar asta nu înseamnă că judecătorul
trebuia să dispună rectificarea cadrului procesual ci să judece în limitele
învestirii și eventual să constate că persoanele juridice respective nu mai au
capacitate procesuală.
- aspectele de
procedură au fost puse în discuția părților la termenul din 19 februarie 2014,
dar recurentul D.I. susține că nu are studii juridice, fiind inginer de
profesie.
Este adevărat că a
declarat că este de acord cu clarificarea cadrului procesual dar arată că a
fost în eroare și lipsit de dreptul la apărare în timp ce instanța a exercitat
un rol activ excesiv, hotărârea fiind afectată de nelegalitate.
- cât privește modul
de soluționarea a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., recurentul
susține că și acesta s-a făcut în mod nelegal.
Deși s-a reținut
corect că prin cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după
darea hotărârii a cărei revizuire se solicită și că în raport de momentul
emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunțării deciziei contestate,
fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i s-a comunicat
revizuentului o serie de înscrisuri, când a analizat conținutul instanța a
apreciat eronat că acesta nu se referă la situații de fapt atestate de alte
înscrisuri preexistente deciziei contestate.
Or, Încheierea nr.
59170 din 20 septembrie 2007 invocată în cererea de revizuire atestă o situație
preexistentă deciziei contestate atâta timp poartă mențiunea că s-a procedat la
reconstituirea cărții funciare nr. x1 Podari sat Braniște x2 ca urmare a
pierderii acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărții funciare.
Recurentul -
revizuent arată că această situație i-a fost relatată prin adresa din 24
octombrie 2013 OCPI, ce reprezintă înscris nou și din care rezultă faptul că
"nu s-au eliberat copii ale dosarelor cu numele 1034/2006 și 14387/2006,
acestea neregăsindu-se în arhiva OCPI". Deci, dacă s-a procedat la
reconstituirea cărții funciare ca urmare a pierderii acesteia, înseamnă ca
aceasta a existat în precedent.
Prin adresa
înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 recurentul arată
că a solicitat refacerea dosarelor pierdute cu rea-credință odată cu cartea
funciară nr. x1 tarlaua x2 situată în com. Podari sat. Braniște nr. cadastru al
imobilului x3.
Documentele
sus-menționate și care existau în dosarele pierdute au existat la data când a
fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită însă nu le-a putut invoca
în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Părțile adverse au
avut cunoștință de acestea dar le-au ascuns, știind că sunt determinante pentru
soluționarea cauzei iar dacă acestea ar fi fost cunoscut de instanța cu ocazia
judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Dat fiind că
documentele de proprietate ale recurentului fuseseră înscrise în cartea
funciară, acesta susține că nu avea motive de a cere relații suplimentare de la
OCPI dar nici nu putea prevedea faptul ca ele se pot pierde atâta timp cât se
află în posesia unei instituții a statului.
Examinând decizia
recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte
constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs
vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de curtea de apel sub trei aspecte:
încălcarea principiului disponibilității, încălcarea dreptului la apărare și
interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.
civ.
Nu sunt fondate
susținerile recurentului referitoare la încălcarea principiului
disponibilității, întrucât curtea de apel a rectificat în mod corect cadrul
procesual, raportat la părțile existente în dosarul în care s-a pronunțat
decizia a cărei revizuire se solicita și având în vedere că societățile chemate
în judecată de revizuent prin cererea de revizuire au fost radiate. Mai mult,
rectificarea cadrului procesual s-a făcut cu acordul revizuentului și a
celorlalte părți din cauză, așa cum reiese din practicaua deciziei recurate
(Dosarul nr. 1830/54/2013 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă).
Vor fi înlăturate și
criticile privind încălcarea dreptului la apărare al revizuentului, în
condițiile în care au fost respectate normele procedurale relative la punerea
în discuția părților a clarificării cadrului procesual și nu poate fi primit
nici motivul potrivit căruia recurentul a fost în eroare asupra aspectelor de procedură
puse în discuție deoarece nu are studii juridice, conform principiilor că
nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii și nimeni nu poate invoca în
favoarea sa propria turpitudine.
Cât privește aplicare
și interpretarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte
arată că, în conformitate cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,
"Dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea revizuirii
și la faptele pe care se întemeiază".
Curtea de apel a
făcut aplicarea acestor dispoziții și, constatând că nu sunt întrunite
cerințele deduse din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă
cererea de revizuire.
Această soluție este
legală, în condițiile în care potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,
revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au
descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților.
Conform acestui text,
într-o primă ipoteză trebuie avută în vedere situația în care la data
pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri,
deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința
lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.
Pentru a se putea invoca
acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
- partea interesată
să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit
în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. în măsura în care
înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, acesta nu
mai poate fi considerat înscris nou;
- înscrisul invocat
să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi
revizuită. Această cerință este esențială, deoarece, altfel, un proces
definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi
posterior confecționate și autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
Printr-o mai largă interpretare, se poate aprecia că este îndeplinită această
condiție, chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a
cărei revizuire se solicită, cu condiția însă de a se referi la situații
atestate de alte înscrisuri preexistente;
- înscrisul să nu fi
putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru
că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de
voința părții. Altfel, spus, nu constituie motiv de revizuire descoperirea
oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor ce
nu au putut fi produse datorită forței majore.
- înscrisul invocat
pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de
instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea
pronunțată. în măsura în care din considerentele hotărârii atacate rezultă că
aceasta se menține pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi
descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsă.
- înscrisul nou
trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde
instanței să-l administreze din oficiu.
Înscrisul nou invocat
de revizuent l-a reprezentat adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI, care
nu a fost reținut ca înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a
putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,
pentru că la data pronunțării hotărârii atacate actul nu exista.
Respectiva adresă
invocată ca înscris nou a fost emisă la 24 octombrie 2013, ceea ce înseamnă că
nu a existat la data la care s-a pronunțat hotărârea de către instanță,
respectiv la 24 ianuarie 2012.
De asemenea, s-a
dovedit neîndeplinirea condiției ca acest înscris s-ar fi aflat în posesia
recurentului la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii și nici că nu ar
fi fost prezentată instanței de către parte cu rea-credință.
Un înscris nou,
indiferent de natura lui, apărut după data pronunțării hotărârii a cărei
revizuire se solicită nu poate constitui temei pentru exercitarea unei cereri
de revizuire, deoarece nu este îndeplinită condiția preexistentei lui la data
judecării procesului.
Întrucât înscrisul
nou nu este unul determinant, corect s-a reținut că nu atestă o altă situație
de fapt decât cea analizată și intrată în puterea lucrului judecat.
Or, condițiile impuse
de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ,
neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire.
Constatând
legalitatea deciziei recurate sub aspectele analizate și care vizau exclusiv
condițiile de admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde
criticilor formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecății.
În consecință, în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din 19
februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din
19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2015.
Procesat
de GGC - NN