ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2015

HOTĂRÂRE
04.02.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia nr. 9/2012 din data de 24

ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel

Craiova, a fost admis apelul declarat de apelantul B.I. împotriva Sentinței nr.

2747 din 12 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă,

în Dosarul nr. 19516/63/2010, în contradictoriu cu intimații D.I. și C.N.,

având ca obiect nulitate act juridic.

A fost schimbată

sentința în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe lipsa calității

procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

Atât în fața primei

instanțe, cât și prin motivele de apel, intimatul B.I. a invocat excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a SC D.P. SRL, SC I. SRL și SC O.T.

SRL, societăți radiate, lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și

C.N., aceștia nefiind continuatori ai SC I. SRL și SC O.T. SRL, lipsa calității

procesuale active și de interes a revizuentului D.I.

Așa cum corect a

reținut prima instanță, revizuentul D.I. are calitate procesuală activă și

justifică interes în promovarea cererii de revizuire deoarece a figurat ca

parte în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului Dolj, secția comercială, în

care s-a pronunțat Sentința nr. 1818 din 25 aprilie 2003 a cărei revizuire se

cere. Chiar intimata SC I. SRL prin avocat a solicitat la 13 martie 2003

(Dosarul nr. 1525/com/2002) introducerea în cauză și citarea în nume propriu,

în calitate de pârât, a lui D.I. Acesta din urmă, fiind parte în dosar și

reținându-se că a săvârșit falsul, are, așa cum am arătat, atât calitate

procesuală activă, cât și interes în promovarea cererii de revizuire a

hotărârii respective. Tocmai pentru aceste considerente revizuentul D.I.

justifică interes și are calitate procesuală activă în cauză, independent de

calitatea sa de administrator social al SC D.P. SRL sau de continuator al

acesteia, după radiere.

În ce privește însă

excepția lipsei capacității de folosință a SC D.P. SRL, SC I. SRL și SC O.T.

SRL, aceasta era fondată.

Așa cum rezultă din

informațiile ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, toate cele trei societăți sunt în

prezent radiate, încetând astfel existența acestora, ele nemaiputând figura în

proces în calitate de reclamante/pârâte/intimate.

De altfel, intimatul

revizuent D.I. a recunoscut temeinicia excepției și și-a precizat cererea de

revizuire, aceste societăți nemaifiind conceptate în cauză.

Cât privește excepția

calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., aceasta nu a fost

analizată de către prima instanță deoarece nu a fost invocată în acel cadru

procesual.

Fiind însă vorba de

un motiv de apel de ordine publică (excepția lipsei calității procesuale pasive

fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată în orice

stadiu procesual și chiar de instanță din oficiu), curtea a trecut la

analizarea acesteia.

Critica a fost

analizată cu privire la persoanele fizice B.I. și C.N., făcându-se referire la

amândoi în motivele de apel.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, iar cadrul procesual este același ca în litigiul în

care s-a pronunțat hotărârea atacată. De aceea, calitate procesuală în cauză

pot avea doar părțile din hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, persoanele

fizice B.I. și C.N. nu au fost părți în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului

Dolj, în care s-a pronunțat Sentința nr. 1818/2003, astfel încât nu pot sta în

nume propriu în revizuirea acestei hotărâri.

Cât privește

calitatea de succesori ai societăților s-au reținut următoarele:

SC O.T. SRL nu a fost

parte în dosarul anterior de revizuire, fiind și radiată în prezent, astfel

încât, nici societatea și nici eventualii ei succesori nu au calitate

procesuală pasivă în cauza de față.

SC I. SRL a fost

dizolvată și radiată în procedura reorganizării judiciare și falimentului, procedură

închisă la 01 iulie 2005 și fiind societate cu doi asociați, nu sunt aplicabile

prevederile art. 231 (forma în vigoare la acea dată) din Legea nr. 31/1990.

Prin urmare, B.I. nu este succesorul societății.

Pentru aceste motive,

în baza art. 296 și urm. C. proc. civ., Curtea a admis apelul formulat de

intimatul B.I. și a schimbat sentința în sensul că a respins cererea de

revizuire pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N.

Împotriva acestei

decizii, a formulat cerere de revizuire la data de 25 noiembrie 2013

revizuentul D.I.

Acesta a solicitat

admiterea cererii, schimbarea în totalitate a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și rejudecând cauza, menținerea

Sentinței nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în

Dosarul nr. 19516/63/2010.

În motivarea cererii

de revizuire, revizuentul a arătat că, în fapt, la data de 30 decembrie 2010, a

formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 1818 din 25 aprilie 2003

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ

în Dosarul nr. 1525/COM/2002, în care SC I. SRL Craiova și B.I. au calitate de

revizuent, iar SC D.P. SRL, D.I., SC O.T. SRL și C.N. au avut calitate de

intimați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită

cererea de revizuire, să desființeze sentința atacată, să mențină Sentința nr.

283 din 28 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj ce a constatat nulitatea

proceselor verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 03 martie 1992, încheiate

între fostul CAP Livezi și SC O.T. SRL transcrise sub nr. 2452 din 03 martie

1992 și a contractului de vânzare-cumpărare din 15 iulie 1994 de Notariatul de

Stat, încheiat între SC O.T. SRL și SC I. SRL.

Prin Sentința nr.

2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Tribunalul

Dolj a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I. în

contradictoriu cu intimații C.N. și B.I., a desființat Sentința nr. 1818 din 25

aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1525/COM/2002 și a

respins cererea de revizuire formulată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

În motivare s-a

reținut că Decizia penală nr. 140/R din 12 martie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești a fost desființată prin Decizia nr. 881 din 06 decembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în urma rejudecării recursului de

către Curtea de Apel Pitești a fost menținută Decizia penală nr. 307/2001 a

Tribunalului Vâlcea, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

De asemenea, s-a

reținut că SC D.P. SRL a fost radiată din registrul comerțului la data de 02

aprilie 2003, însă sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 231 din Legea nr.

314/2001, în sensul că a operat transmisiunea universală a patrimoniului SC

D.P. SRL către asociatul unic D.I.

Împotriva Sentinței

nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

19516/63/2010 a formulat apel B.I.

Prin Decizia nr. 9

din 24 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Curtea de Apel

Craiova a admis apelul declarat de către apelantul B.I. în contradictoriu cu

intimații D.I. și C.N., având ca obiect nulitate act juridic și a schimbat

Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în

Dosarul nr. 19516/63/2010, în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe

lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N.

Revizuentul a

susținut faptul că, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 teza I Cod proc

civilă, revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea

unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

În acest sens, acesta

a arătat faptul că la data de 24 octombrie 2013 a intrat în posesia adresei din

24 octombrie 2013 OCPI din care rezultă faptul că "nu s-au eliberat copii

ale Dosarelor cu numerele 1034/2006 și 14387/2006, acestea neregăsindu-se în

arhiva OCPI".

Revizuentul a

menționat că astfel abia la data de 24 octombrie 2013 a luat la cunoștință

despre conținutul Dosarului nr. 32409/2012 al OCPI Dolj în care există

încheierea nr. 59170 din 20 septembrie 2007, din care reiese că s-a procedat la

reconstituirea cărții funciare Podari sat Braniște ca urmare a pierderii

acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărții funciare, fără ca

acesta să fi fost încunoștințat în vreun fel sau să i se fi cerut un punct de

vedere.

Prin adresa

înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 a solicitat

refacerea dosarelor pierdute cu rea credință odată cu cartea funciară nr. x1,

situată în comuna Podari, sat Braniște, nr. cadastral al imobilului x2.

Revizuentul a mai

susținut faptul că aceste adrese nu au fost folosite în procesul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată, iar aceste înscrisuri au forță probantă prin ele

însuși, fără a fi nevoie să fie confirmate prin alte mijloace de probă.

Documentele

sus-menționate și care existau în dosarele pierdute au existat la data când a

fost pronunțată hotărârea care se cere a fi revizuită, însă nu au putut fi

invocate în proces, părțile adverse având cunoștință despre acestea și

ascunzându-le, știind că sunt determinante pentru soluționarea cauzei, iar dacă

ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi

fost alte decât cea pronunțată.

Față de cele arătate

s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr.

9 din 24 ianuarie 2012 și, rejudecând, cauza, menținerea Sentinței nr. 2747 din

12 octombrie 2011 pronunțată de tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010.

În drept, cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea

acesteia au fost depuse, în copie, adresa din 24 octombrie 2013 a OCPI Dolj,

cererea înregistrată sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 la OCPI Dolj, Decizia

nr. 19516/63/2010 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr.

19516/63/2010, Sentința nr. 2747/2011 a Tribunalului Dolj pronunțată în Dosarul

nr. 19516/63/2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2707 din

23 mai 2000 de BNP D.T., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 188

din 26 ianuarie 2006 de BNP P.M.

În cauză s-a dispus

atașarea Dosarului nr. 19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, la acesta

aflându-se atașate mai multe dosare privind părțile prezentei cauze.

La termenul din 19

februarie 2014, Curtea a pus în discuția părților cadrul procesual al cauzei,

stabilind drept revizuent pe numitul D.I. și ca intimați pe B.I. și C.N.

La aceeași dată, au

fost invocate și puse în discuția părților excepția tardivității formulării

cererii de revizuire, excepție invocată de către intimatul B.I., prin apărător

ales, și excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la

prevederile art. 322 alin. (1) teza I și art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

excepție invocată din oficiu de către instanță.

Prin Decizia nr.

84/2014 din 79 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a

II-a civilă, s-a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire

și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I., împotriva

Deciziei nr. 9/2012 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr.

19516/63/2010 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații B.I.,

ca inadmisibilă.

A fost obligat

revizuentul la plata către intimatul B.I. la plata sumei de 1500 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Analizând cu

prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepțiile

invocate, curtea de apel a reținut următoarele:

În prezenta cauză,

înscrisul nou invocat de către revizuent în cererea sa îl reprezintă adresa din

24 octombrie 2013 emisă de OCPI, adresă despre care acesta afirmă că a luat

cunoștință la data de 24 octombrie 2013.

Curtea de apel a

constatat astfel că, față de termenul de o lună reglementat pentru formularea

cererii de revizuire și de faptul că ultima zi a acestuia, 24 noiembrie 2013, a

fost o zi nelucrătoare, introducerea cererii de revizuire la data de 25

noiembrie 2013, data predării acesteia oficiului poștal, este realizată în

termen, excepția tardivității cererii de revizuire fiind nefondată, fiind

respinsă.

În ceea ce privește

admisibilitatea cererii de revizuire raportat la condițiile impuse de art. 322

alin. (1) teza I C. proc. civ., curtea de apel a reținut pe de o parte, că pot

forma obiectul revizuirii doar hotărârile rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul.

Pe de altă parte,

admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții:

revizuentul să invoce un înscris, acesta să fie doveditor, să fie descoperit

după darea hotărârii, deci să fie nou, să fi existat la data pronunțării

hotărârii, să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată

hotărârea a cărei revizuire se cere fie pentru că a fost reținut de partea

potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și să fie

determinant în soluționarea cauzei.

Curtea a apreciat,

așadar, că hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat cererea de

revizuire fiind o decizie dată de către instanța de apel prin care sentința

primei instanțe a fost schimbată în tot în sensul respingerii cererii de

revizuire, aceasta se încadrează printre categoriile de hotărâri judecătorești

împotriva căreia se poate promova această cale extraordinară de atac, fiind o

hotărâre a instanței de apel ce evocă fondul, recursul exercitat împotriva ei

fiind respins.

Referitor însă la

condițiile de admisibilitate speciale deduse din dispozițiile art. 322 pct. 5

cauză.

Este adevărat că prin

cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii

a cărei revizuire se solicită.

Însă, în condițiile

în care dispozițiile Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 au schimbat pe cele

ale Sentinței nr. 19516/63/2010 în sensul respingerii cererii de revizuire

pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților B.I. și C.N., iar nu

pentru considerente ce țineau de fondul raporturilor juridice dintre părți,

înscrisul invocat - adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI - nu este un

înscris doveditor, probant prin el însuși și nici unul determinant pentru

pronunțarea deciziei contestate, prezentarea sa către instanța de apel nefiind

de natură să ducă la pronunțarea unei alte soluții.

Totodată, în raport

de momentul emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunțării deciziei

contestate, fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i se

comunică o serie de înscrisuri revizuentului, iar prin conținutul său acesta nu

se referă la situații de fapt atestate de alte înscrisuri preexistente deciziei

contestate. Unele dintre înscrisurile comunicate revizuentului au în vedere

situații de fapt atestate prin înscrisuri anterioare deciziei contestate, dar

acestea nu au fost invocate de către revizuent ca reprezentând înscrisurile

temei al cererii sale de revizuire.

De asemenea,

revizuentul nu a probat faptul reținerii înscrisului de către partea potrivnică

sau existența vreunei împrejurări mai presus de voința sa de a fi obținut acest

înscris anterior pronunțării deciziei contestate. Nimic nu îl împiedica pe

revizuent să adreseze o solicitare similară OCPI Dolj anterior pronunțării

Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012, după cum, fiind vorba de un înscris

obținut la solicitarea sa, nu se poate concluziona în sensul că acesta ar fi

fost reținut de către intimați.

În consecință, curtea

a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale

cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., motiv pentru care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

În raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținând o culpă procesuală a

revizuentului, curtea l-a obligat pe acesta la plata către intimatul B.I. a

sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând

onorariu avocat conform chitanței nr. 503/2014 emisă de S.P.A.R.L. "S. și

asociații".

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul D.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii cererii de revizuire și schimbării în tot

a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și,

rejudecând cauza să se mențină Sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2011

pronunțată de Tribunalul Dolj.

În motivare,

recurentul invocă, în esență, următoarele critici:

- prin încălcarea

principiului disponibilității părților în procesul civil instanța a dispus

rectificarea cadrului procesual.

Recurentul susține

că, așa cum rezultă din practicaua deciziei, curtea de apel a dispus

rectificarea cadrului procesual, stabilind ca părți în cauză pe D.I., ca

revizuent, și pe B.I. și C.N., ca intimați, apreciind că doar acestea au fost

părțile în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei cerere de revizuire

s-a formulat, menținând în citativ doar aceste părți.

Or, pe fond, arată recurentul,

obiectul cauzei l-a constituit constatarea nulității absolute a

proceselor-verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 03 martie 1992 încheiate

între fostul CAP al comunei Livezi și SC O.T. SRL, precum și a actului

subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19180 din 15

iulie 1994 încheiat între SC O.T. SRL și SC I. SRL. Cele două societăți au avut

ca asociat unic pe C.N. și respectiv B.I., acesta fiind motivul pentru care au

fost părți în proces și nicidecum faptul că ar fi avut vreun drept patrimonial

propriu.

De altfel, consideră

că aprecierile instanțelor în sensul că SC O.T. SRL și SC I. SRL nu ar fi fost

părți în litigiu sunt și eronate, în condițiile în care hotărârea inițială

(Sentința nr. 283 din 28 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în

Dosarul nr. 180/C/2000) a fost pronunțată în contradictoriu și cu această

societate comercială.

În Decizia nr. 9 din

24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

19516/63/2010 a cărei revizuire s-a cerut se fac mențiuni cu privire la SC O.T.

SRL cât și cu privire la SC I. SRL.

Recurentul arată că

este adevărat că ambele societăți au fost dizolvate și radiate în procedura

reorganizării judiciare și falimentului dar asta nu înseamnă că judecătorul

trebuia să dispună rectificarea cadrului procesual ci să judece în limitele

învestirii și eventual să constate că persoanele juridice respective nu mai au

capacitate procesuală.

- aspectele de

procedură au fost puse în discuția părților la termenul din 19 februarie 2014,

dar recurentul D.I. susține că nu are studii juridice, fiind inginer de

profesie.

Este adevărat că a

declarat că este de acord cu clarificarea cadrului procesual dar arată că a

fost în eroare și lipsit de dreptul la apărare în timp ce instanța a exercitat

un rol activ excesiv, hotărârea fiind afectată de nelegalitate.

- cât privește modul

de soluționarea a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., recurentul

susține că și acesta s-a făcut în mod nelegal.

Deși s-a reținut

corect că prin cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după

darea hotărârii a cărei revizuire se solicită și că în raport de momentul

emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunțării deciziei contestate,

fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i s-a comunicat

revizuentului o serie de înscrisuri, când a analizat conținutul instanța a

apreciat eronat că acesta nu se referă la situații de fapt atestate de alte

înscrisuri preexistente deciziei contestate.

Or, Încheierea nr.

59170 din 20 septembrie 2007 invocată în cererea de revizuire atestă o situație

preexistentă deciziei contestate atâta timp poartă mențiunea că s-a procedat la

reconstituirea cărții funciare nr. x1 Podari sat Braniște x2 ca urmare a

pierderii acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărții funciare.

Recurentul -

revizuent arată că această situație i-a fost relatată prin adresa din 24

octombrie 2013 OCPI, ce reprezintă înscris nou și din care rezultă faptul că

"nu s-au eliberat copii ale dosarelor cu numele 1034/2006 și 14387/2006,

acestea neregăsindu-se în arhiva OCPI". Deci, dacă s-a procedat la

reconstituirea cărții funciare ca urmare a pierderii acesteia, înseamnă ca

aceasta a existat în precedent.

Prin adresa

înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 recurentul arată

că a solicitat refacerea dosarelor pierdute cu rea-credință odată cu cartea

funciară nr. x1 tarlaua x2 situată în com. Podari sat. Braniște nr. cadastru al

imobilului x3.

Documentele

sus-menționate și care existau în dosarele pierdute au existat la data când a

fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită însă nu le-a putut invoca

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Părțile adverse au

avut cunoștință de acestea dar le-au ascuns, știind că sunt determinante pentru

soluționarea cauzei iar dacă acestea ar fi fost cunoscut de instanța cu ocazia

judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Dat fiind că

documentele de proprietate ale recurentului fuseseră înscrise în cartea

funciară, acesta susține că nu avea motive de a cere relații suplimentare de la

OCPI dar nici nu putea prevedea faptul ca ele se pot pierde atâta timp cât se

află în posesia unei instituții a statului.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs

vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de curtea de apel sub trei aspecte:

încălcarea principiului disponibilității, încălcarea dreptului la apărare și

interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Nu sunt fondate

susținerile recurentului referitoare la încălcarea principiului

disponibilității, întrucât curtea de apel a rectificat în mod corect cadrul

procesual, raportat la părțile existente în dosarul în care s-a pronunțat

decizia a cărei revizuire se solicita și având în vedere că societățile chemate

în judecată de revizuent prin cererea de revizuire au fost radiate. Mai mult,

rectificarea cadrului procesual s-a făcut cu acordul revizuentului și a

celorlalte părți din cauză, așa cum reiese din practicaua deciziei recurate

(Dosarul nr. 1830/54/2013 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă).

Vor fi înlăturate și

criticile privind încălcarea dreptului la apărare al revizuentului, în

condițiile în care au fost respectate normele procedurale relative la punerea

în discuția părților a clarificării cadrului procesual și nu poate fi primit

nici motivul potrivit căruia recurentul a fost în eroare asupra aspectelor de procedură

puse în discuție deoarece nu are studii juridice, conform principiilor că

nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii și nimeni nu poate invoca în

favoarea sa propria turpitudine.

Cât privește aplicare

și interpretarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte

arată că, în conformitate cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

"Dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea revizuirii

și la faptele pe care se întemeiază".

Curtea de apel a

făcut aplicarea acestor dispoziții și, constatând că nu sunt întrunite

cerințele deduse din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire.

Această soluție este

legală, în condițiile în care potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Conform acestui text,

într-o primă ipoteză trebuie avută în vedere situația în care la data

pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri,

deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința

lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.

Pentru a se putea invoca

acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții:

- partea interesată

să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. în măsura în care

înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, acesta nu

mai poate fi considerat înscris nou;

- înscrisul invocat

să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi

revizuită. Această cerință este esențială, deoarece, altfel, un proces

definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi

posterior confecționate și autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Printr-o mai largă interpretare, se poate aprecia că este îndeplinită această

condiție, chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a

cărei revizuire se solicită, cu condiția însă de a se referi la situații

atestate de alte înscrisuri preexistente;

- înscrisul să nu fi

putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru

că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de

voința părții. Altfel, spus, nu constituie motiv de revizuire descoperirea

oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor ce

nu au putut fi produse datorită forței majore.

- înscrisul invocat

pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de

instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea

pronunțată. în măsura în care din considerentele hotărârii atacate rezultă că

aceasta se menține pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi

descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsă.

- înscrisul nou

trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde

instanței să-l administreze din oficiu.

Înscrisul nou invocat

de revizuent l-a reprezentat adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI, care

nu a fost reținut ca înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a

putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

pentru că la data pronunțării hotărârii atacate actul nu exista.

Respectiva adresă

invocată ca înscris nou a fost emisă la 24 octombrie 2013, ceea ce înseamnă că

nu a existat la data la care s-a pronunțat hotărârea de către instanță,

respectiv la 24 ianuarie 2012.

De asemenea, s-a

dovedit neîndeplinirea condiției ca acest înscris s-ar fi aflat în posesia

recurentului la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii și nici că nu ar

fi fost prezentată instanței de către parte cu rea-credință.

Un înscris nou,

indiferent de natura lui, apărut după data pronunțării hotărârii a cărei

revizuire se solicită nu poate constitui temei pentru exercitarea unei cereri

de revizuire, deoarece nu este îndeplinită condiția preexistentei lui la data

judecării procesului.

Întrucât înscrisul

nou nu este unul determinant, corect s-a reținut că nu atestă o altă situație

de fapt decât cea analizată și intrată în puterea lucrului judecat.

Or, condițiile impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ,

neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire.

Constatând

legalitatea deciziei recurate sub aspectele analizate și care vizau exclusiv

condițiile de admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde

criticilor formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din 19

februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din

19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2015.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2013
respingând cererea de revizuire formulată de P.F., cu menținerea dispozițiilor sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj. Împotriva deciziei nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a
ÎCCJ 2011-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2734/2011
civ. La termenul din data de 20 octombrie, 2010, constatând lipsa părților și împrejurarea că acestea nu au solicitat judecarea în Lipsă, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Anal
ÎCCJ 2017-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1305/2017
Tribunalului Dolj și consființită în mod irevocabil valabilitatea titlului de proprietate a S.C. K. S.R.L. și S.C. J. S.R.L.. 6. Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă L.., depusă la dosar la data de 30 decembrie 2016, s-a solicitat
ÎCCJ 2023-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2023
dubiu faptul că prin pronunțarea acestora se certifică valabilitatea proceselor-verbale din 26 și 29 ianuarie 1992, care atestă calitatea de proprietar a societății H. S.R.L. asupra imobilului în litigiu la data introducerii prezentei acțiu
ÎCCJ 2011-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7904/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 818 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 1 și 5 C. proc. civ. de revizuenta C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei
Sursă