ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7904/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 818 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 1 și 5 C. proc. civ. de revizuenta C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei civile nr. 2033 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3631.2/215/2006 în contradictoriu cu intimata C.A.S. Dolj și a disjuns cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 din același cod, dispunând constituirea unui dosar separat. Prin Decizia civilă nr. 1554 din 27 septembrie 2010 Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei civile nr. 2033 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3631.2/215/2006, în contradictoriu cu intimata C.A.S.

Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova. Pronunțându-se astfel, instanța a reținut că cererea de revizuire disjunsă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. privește două hotărâri despre care se susține că sunt potrivnice, pronunțate în una și aceeași pricină, anume Decizia civilă nr. 1289/2007 a Tribunalului Dolj și Decizia civilă nr. 2033/2008 pronunțată de aceeași instanță în rejudecare. Cum potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice” în temeiul art. 158 și 159 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2944/54/2010. Prin Decizia civilă nr. 1274 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reținând că prima hotărâre invocată de revizuentă este Decizia civilă nr. 1289/2007 prin care s-a admis recursul formulat de reclamantă, casându-se sentința și trimițându-se cauza spre rejudecare primei instanțe, iar a doua hotărâre este decizia pronunțată în recurs după rejudecare, respectiv Decizia civilă nr. 2033 din 31 octombrie 2008, rezultând că revizuenta susține contrarietatea a două hotărâri pronunțate în aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale generate de părți, situație în care nu este admisibilă cererea de revizuire formulată de acesta, nefiind vorba de hotărâri contradictorii, astfel cum dispune art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta C.I.M.F. C.D., prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității [ art. 105 alin. (2) ] , fiind întrunite condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2010, instanța a rămas în pronunțare în condițiile în care procedura de citare cu revizuentul nu era legal îndeplinită. Recurentul învederează că C.I.M.F. C.D. își are sediu în Craiova, str. C.I., jud. Dolj, iar nu în str. C.I., așa cum a fost citat la Curtea de Apel; în aceste condiții, nu a avut cunoștință de termenul de judecată la care pricina a fost judecată, iar pe de altă parte, la sediul cabinetului există activitate în permanență în intervalul 6,00 - 20,00, astfel că nu putea fi îndeplinită procedura de citare prin afișare.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate descris prin dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul învederează că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, stabilind în mod greșit că cererea de revizuire este inadmisibilă. Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite revizuirea în unei hotărâri judecătorești în cazul în care același proces sa fost judecat de două ori și au fost pronunțate hotărâri contradictorii. În opinia recurentului, condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză: hotărâri definitive contradictorii, hotărâri pronunțate în același litigiu cu respectarea triplei identități de părți, obiect și cauză, iar hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același dosar (proces), ci în procese (dosare) diferite.

Astfel, prin Decizia nr. 1289 din 22 iunie 2007 Tribunalul Dolj a admis recursul C.I.M.F. C.D. și a respins excepția prescripției extinctive invocată de C.A.S. Dolj, iar prin Decizie civilă nr. 2033 din 31 octombrie 2008, același complet de judecată a admis recursul C.A.S. Dolj și a constatat împlinit termenul de prescripție extinctivă, soluție în mod evident contrară primei decizii a aceluiași complet. Recurentul mai arată că rațiunea reglementării acestui caz de revizuire se regăsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, părți și cauză. În asemenea cazuri, fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, ceea ce excede unei situații normale, și căreia nu i se poate pune capăt decât prin anularea celei din urmă hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Recursul formulat nu este fondat. Astfel, în ce privește criticile dezvoltate în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Dolj (instanță care, ulterior, a procedat la declinarea competenței soluționării revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Craiova) revizuentul însuși a indicat sediul său ca fiind în Craiova, str. C.I., jud. Dolj, iar nu în str. C.I., cum susține prin motivele de recurs. Pe de altă parte, pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei supuse prezentului recurs (și acest act de procedură fiind îndeplinit la adresa din Craiova, str. C.I., jud. Dolj) se constată că recurenta a aplicat ștampila cabinetului și, în plus, există și semnătura de primire a funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. Cum recurentul nu a dovedit că adresa reală a sediului cabinetului este la nr. Y pe str. C.I. din Craiova, iar adresa indicată în dosar este cea de la în Craiova pe str. C.I., se va înlătura ca nefondată această critică, instanța neputând reține încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, astfel cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată la care cererea de revizuire a fost soluționată a fost legal îndeplinită, în condițiile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recurentul se află în situația de a-și invoca propria culpă (în condițiile eventualei indicări greșite a adresei), ceea ce nu poate fi primit, față de dispozițiile art. 108 alin. (4) C. proc.

civ. Nici criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reținute. Astfel cum corect a indicat și recurentul prin motivele de recurs, rațiunea cazului de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este acela al restabilirii puterii lucrului judecat în cazul în care aceasta a fost încălcată într-o judecată ulterioară, succesivă, soldată cu o hotărâre potrivnică celei dintâi și a cărei autoritate de lucru judecat o nesocotește.

În aceste condiții, una dintre condițiile de admisibilitate este, între altele, ca cele două hotărâri potrivnice să fi fost pronunțate în dosare diferite, iar nu în cadrul aceluiași dosar, în cicluri procesuale diferite cum este situația în speță, reluarea judecății fiind consecința desființării sau casării hotărârii în cadrul căilor legale de atac, iar nu a promovării unei judecăți ulterioare între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză; dimpotrivă, pronunțarea unor hotărâri pretins potrivnice, în cicluri procesuale diferite nu îndeplinește cerința de a fi fost pronunțate în dosare distincte, ci ele sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei nr. 1274 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.