ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1226/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 8 septembrie

2004, reclamanta SC S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC L.I.P.C. SA

București și pe SC C. SRL Călărași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună constatarea nulității absolute a Contractului de cesiune nr. 32

din 15 iulie 2004 încheiat de pârâte, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11861

din 22 octombrie 2004, Tribunalul București a admis cererea reclamantei, a

constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. 32 din 15

iulie 2004 și a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 106.000 lei

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București,

prin decizia civilă nr. 657 din 13 octombrie 2005, a respins apelurile

pârâtelor, ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, pârâta SC L.I.P.C. SA București a declarat recurs,

solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei în ceea ce o privește,

întrucât contractul de cesiune a avut un obiect determinat, întrucât pârâta SC

C. SRL s-a obligat să asigure mijloacele necesare executării creanței,

respectiv onorarii avocați, executori judecătorești experți, precum și orice

cheltuieli legate de executarea silită.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care pârâta le reiterează prin recursul de față în raport de probatoriile

aflate la dosarul cauzei se constată că nu sunt întrunite nici una din

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune

casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că nu

s-a putut face dovada succesiunii în timp a contractului de asociere în

participație și a contractului de cesiune de creanță în litigiu, ca modalitate

de stingere a datoriei preexistente, întrucât ambele convenții au menționate aceeași

dată de 15 iulie 2004.

Pe de altă parte, având în

vedere și susținerile făcute de părți în fața instanței de fond, corect prin

hotărârea ce se atacă s-a reținut că, în situația în care pârâta recurentă a

cedat dreptul său de creanță pentru suma de 200.000 dolari S.U.A. împotriva

reclamantei, fiind vorba de un contract cu titlul oneros, necontestat, trebuia

să subziste în favoarea sa o contraprestație expres prevăzută.

Or, termenii contractului de

cesiune nu permit precizarea obiectului contractului și așa cum s-a reținut și

de către instanța de apel, nu există nici elemente de raportare la contractul

de asociere în participațiune.

Cu alte cuvinte, cât timp nu

suntem în prezența unui obiect determinat și determinabil, prin lipsa

contraprestației obligatorii în raporturile contractuale sinalagmatice, corect

instanțele au constatat nulitatea absolută a contractului în litigiu, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 967 C. civ.

În consecință, recursul

pârâtei se privește ca nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC L.I.P.C. SA București împotriva deciziei nr. 657

din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția V comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2007.