ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1226/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 septembrie 2004, reclamanta SC S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC L.I.P.C. SA București și pe SC C. SRL Călărași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a Contractului de cesiune nr. 32 din 15 iulie 2004 încheiat de pârâte, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 11861 din 22 octombrie 2004, Tribunalul București a admis cererea reclamantei, a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. 32 din 15 iulie 2004 și a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 106.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 657 din 13 octombrie 2005, a respins apelurile pârâtelor, ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta SC L.I.P.C. SA București a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei în ceea ce o privește, întrucât contractul de cesiune a avut un obiect determinat, întrucât pârâta SC C. SRL s-a obligat să asigure mijloacele necesare executării creanței, respectiv onorarii avocați, executori judecătorești experți, precum și orice cheltuieli legate de executarea silită. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de față în raport de probatoriile aflate la dosarul cauzei se constată că nu sunt întrunite nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a se putea dispune casarea sau modificarea hotărârii atacate. În speță, se constată că nu s-a putut face dovada succesiunii în timp a contractului de asociere în participație și a contractului de cesiune de creanță în litigiu, ca modalitate de stingere a datoriei preexistente, întrucât ambele convenții au menționate aceeași dată de 15 iulie 2004. Pe de altă parte, având în vedere și susținerile făcute de părți în fața instanței de fond, corect prin hotărârea ce se atacă s-a reținut că, în situația în care pârâta recurentă a cedat dreptul său de creanță pentru suma de 200.000 dolari S.U.A. împotriva reclamantei, fiind vorba de un contract cu titlul oneros, necontestat, trebuia să subziste în favoarea sa o contraprestație expres prevăzută.

Or, termenii contractului de cesiune nu permit precizarea obiectului contractului și așa cum s-a reținut și de către instanța de apel, nu există nici elemente de raportare la contractul de asociere în participațiune. Cu alte cuvinte, cât timp nu suntem în prezența unui obiect determinat și determinabil, prin lipsa contraprestației obligatorii în raporturile contractuale sinalagmatice, corect instanțele au constatat nulitatea absolută a contractului în litigiu, nefiind aplicabile dispozițiile art. 967 C. civ. În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.I.P.C. SA București împotriva deciziei nr. 657 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția V comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.