ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.C.A.A.H.P.T. a acționat în judecată la data de 27 mai 2002 pe pârâta S.T.T., pentru evacuarea pârâtei din spațiul situat în Târgoviște. Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București, investită cu soluționarea cauzei a pronunțat sentința nr. 40 din 23 ianuarie 2003, prin care admis acțiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul menționat. Prin aceeași sentință au fost respinse excepția de necompetență materială a instanței arbitrale investită cu judecarea litigiului și aceea a autorității de lucru judecat invocate de pârâtă. La pronunțarea acestei hotărâri instanța arbitrală a reținut că spațiul în litigiu este proprietatea reclamantei, că nu poate fi admisă nici excepția necompetenței materiale a curții de arbitraj atâta vreme cât potrivit art. 68 din statutul – cadru al S.C.A.

instanța arbitrală este competentă să judece litigiile patrimoniale dintre organizații din sistemul cooperației meșteșugărești, iar excepția autorității lucrului judecat nu subzistă întrucât între părțile în proces nu s-a mai judecat o altă cauză cu același obiect. Acțiunea în anulare formulată de SC M.T.S. Târgoviște, împotriva hotărârii arbitrale, a fost respinsă de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1308 din 15 septembrie 2003, reținându-se că în mod neîntemeiat au fost invocate prevederile art. 364 C. proc. civ., iar hotărârea arbitrală este temeinică și legală. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs M.T.S.

Târgoviște și a solicitat anularea deciziei pronunțată de Curtea de Apel București întrucât: - soluționarea cauzei s-a făcut de către o instanță necompetentă, respectiv Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.; - nu s-a ținut seama de faptul că excepția autorității de lucru judecat este o realitate deoarece au fost date de arbitraj două sentințe 98 și 152/92, prin care se recunoaște dreptul său de proprietate; - au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii, ordinea publică, prin nerespectarea unor acte de proprietate. Recursul reclamantei este nefondat. Analizând motivele recursului reclamantei se impune constatarea că acestea s-au constituit și în motive ale acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, motive analizate corect de Curtea de Apel București.

Nici unul dintre motivele acțiunii în anulare nu s-au încadrat în prevederile art. 364 lit. a) – j) C. proc. civ., încât în mod corect acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă. Invocarea de către recurentă a motivului de recurs potrivit cu care soluționarea cauzei s-a făcut de către o instanță necompetență, respectiv Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.U. a fost analizată în hotărârea recurată. Din contextul verificării competenței, corect a reținut Curtea de Apel că instanța arbitrală s-a referit la statutul S.C.A. în sensul că litigiile patrimoniale dintre organizațiile cooperatiste se soluționează la instanța arbitrală corespunzătoare; eventuala neprevedere în statutul propriu al organizației cooperatiste a unei astfel de clauze nu ar însemna decât necorelarea ei cu prevederile statutului cadru, ceea ce însă nu ar fi în măsură să înlăture competența instanței arbitrale, care corect a soluționat cauza dedusă judecății.

Tot astfel motivul de recurs că nu s-a ținut seama de autoritatea lucrului judecat a fost analizat de Curtea de Apel București în soluționarea acțiunii arbitrale. S-a reținut astfel că nu s-a mai judecat între părțile în proces o altă acțiune care să aibă același obiect; prin sentința nr. 1211/2000 s-a soluționat constatarea caducității hotărârii de fuziune din 1998 și nu existența acesteia, iar sentința nr. 154/2001 privea nulitatea hotărârii A.G.A. din 13 februarie 2001. Nu este întemeiat nici motivul de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, ordinea publică, prin nerespectarea unor acte de proprietate. Curtea de Apel București corect a reținut în ceea ce privește proprietatea asupra spațiilor din care s-a cerut evacuarea că nu este vorba de o încălcare a ordinii publice sau a dispozițiilor imperative ale legii, încât, recursul reclamantei se privește ca nefondat și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.T.S. Târgoviște, împotriva deciziei nr. 1308 din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2005.