ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2861/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2861/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul S.O.C. București a
chemat în judecată SC A.R.T. SA, pentru a se dispune evacuarea acesteia din
spațiul comercial, proprietatea reclamantei, situat în B-dul N.G., pe care
pârâta îl ocupă fără titlu.
Judecătoria sectorului 3 București,
prin sentința civilă 3944 din 23 mai 2003, a admis excepția necompetenței
materiale și a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului București, cu
motivarea că, față de raporturile părților și de obiectul pricinii, în cauză
sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul București învestit cu
cauza venită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1010 din 3 noiembrie
2003, consideră, la rândul său, că nu este competent material să judece, fiind
aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., instanța competentă fiind
judecătoria unde se declină cauza, constatându-se conflict negativ de
competență, motiv pentru care a fost sesizată Curtea de Apel București, în
vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă 5 din 29
ianuarie 2001, Curtea de Apel București stabilește competența de soluționare a
litigiului în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Se reține de instanță că, în cauză,
față de obiectul acțiunii și de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., nu rezultă
existența unui act juridic încheiat între cele două părți.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâta SC A.R.T. SA, susținând că este nelegală, deoarece
natura litigiului este comercială, spațiul în discuție făcând parte din
patrimoniul reclamantei, care este societate comercială, situație în care sunt
aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
De necontestat că părțile din proces
sunt comercianți, așa cum sunt definite în art. 7 C. com., iar spațiul din care
se solicită evacuarea este, de asemenea, comercial, făcând parte din mijloacele
fixe ale reclamantei, așa cum rezultă din sentințe nr. 342/2002 a Curții de
Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești București,
astfel că sunt operabile și dispozițiile art. 3 C. com., între părți fiind
raporturi comerciale.
Dispozițiile art. 56 C. com.,
invocate de tribunal, sunt în afara soluției pronunțate, dimpotrivă, confirmând
hotărârea judecătoriei.
Deci, fiind vorba de o cerere în
materia comercială, chiar dacă privește evacuarea, sunt aplicabile atât
anterior O.U.G. nr. 58/2003 (data soluționării de către judecătorie) cât și
după intrarea în vigoare a acestui act normativ (data soluționării conflictului
negativ de Curtea de Apel București) dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.
proc. civ., în sensul că procesele și cererile în materie comercială al căror
obiect nu este evaluabil în bani (situația din speță) sunt de competența
tribunalului, cum corect a reținut și judecătoria.
Pentru aceste motive, urmează a se
admite recursul și a se modifica sentința recurată, în sensul că se stabilește
competența în favoarea Tribunalului București, unde se trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta
SC A.R.T. SA București.
Modifică sentința civilă nr. 5 din
29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul că
stabilește competența în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 22 septembrie 2004.