ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1820/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial la Tribunalul București, la 23 aprilie 2003, reclamanta C.J., i-a

chemat în judecată pe pârâții SC B.E.A. SRL, C.M., P.M. București și A.F.I.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

rezilierea contractului de închiriere din 12 iunie 1990, încheiat de pârâtul C.M.

cu pârâtele P.M. București și A.F.I., evacuarea din imobilul – spațiu comercial

situat în București str. Episcopiei a pârâților SC B.E.A. SRL și C.M. și

obligarea pârâtei SC B.E.A. SRL la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 253

din 29 martie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost admisă

excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Prin sentința civilă nr. 4070

din 4 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis excepția de

necompetență materială a Judecătoriei sectorului 1 București și s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VI-a comercială; s-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost

înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.

Prin sentința civilă nr. 34

din 30 septembrie 2004, pronunțată în C.C., Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Pentru a pronunța această

sentință, curtea de apel a reținut că izvorul obligațiilor a căror nerespectare

este invocată de către reclamantă îl constituie un contract de închiriere, ce

are ca obiect al închirierii un spațiu comercial. Acest contract este de natură

comercială, atât ca obiect, cât și datorită calității de comerciant al persoanei

care săvârșește acte și fapte de comerț, respectiv pârâtei, iar potrivit art. 2

pct. 1 lit. a) C. proc. civ., soluționarea cererilor în materie comercială al

căror obiect este neevaluabil în bani este de competența tribunalului, secția

comercială.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC B.E.A. SRL București, invocând dispozițiile art. 304

C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a

hotărârii recurate, în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Recurenta susține astfel că,

în calificarea cererii, instanța trebuia să observe că raportul juridic dedus

judecății are caracter civil și nu comercial, așa cum greșit a stabilit

instanța investită cu soluționarea conflictului negativ de competență și că în

raport de obiectul cererii și corecta calificare a raportului juridic dedus

judecății, norma de drept procesual civil aplicabilă în speță cu privire la

competența materială a instanței este art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar

competența teritorială este reglementată prin art. 10 pct. 2 C. proc. civ.,

competentă material și teritorial fiind, deci, Judecătoria sectorului 1

București.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 23 aprilie 2003, reclamanta C.J., a solicitat rezilierea contractului

de închiriere din 12 iunie 1990 și evacuarea celor doi pârâți din imobilul –

spațiu comercial situat în București str. Episcopiei, reclamanta formulând

această acțiune în calitate de proprietar al spațiului comercial, pentru

nerespectarea prevederilor contractuale și a dispozițiilor legale privind

locația; se reține, prin urmare, natura comercială a litigiului dintre părți.

Ca atare, se constată că

apreciind corect asupra obiectului cererii și dând o calificare, de asemenea,

corectă, raporturilor juridice cuprinse în contractul părților, curtea de apel

a soluționat judicios conflictul negativ de competență ivit între cele două

instanțe, reținând că ne aflăm în prezența unui litigiu comercial și nu civil,

cum eronat susține recurenta și stabilind competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., referitoare la soluționarea cererilor în

materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, cum este cazul în

speță.

În consecință, față de cele

mai sus arătate, urmează ca recursul declarat în cauză de reclamanta SC B.E.A.

SRL București să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.E.A. SRL București, împotriva sentinței nr. 34 din 30

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 martie 2005.