ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3622/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 122 din 30 mai

2007 pronunțată de Tribunalul Arbitral al Curții de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitrajului

nr. 355/2006, s-a admis în parte acțiunea înregistrată sub nr. 853 din 5

decembrie 2006, formulată de reclamanta CN C.F. „C.F.R.” SA București.

A fost obligată

pârâta SC U. SA București să plătească reclamantei suma de 109.980,94 lei cu

titlu de tarife, și 11.659,24 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei

soluții tribunalul arbitral a reținut în esență că între părțile în litigiu a

intervenit contractul din 10 decembrie 2003 încheiat pentru perioada 14

decembrie 2003 - 11 decembrie 2004, contract ce a fost prelungit conform

actelor adiționale nr. 1 din 10 decembrie 2004 și nr. 2 din 1 februarie 2005

până la data de 7 februarie 2005, având ca obiect punerea la dispoziția pârâtei

a infrastructurii feroviare, contra plății T.U.I. S-a mai reținut că la cererea

pârâtei, reclamanta a anulat unele trenuri și a pus la dispoziția acesteia

trenuri suplimentare, pentru care, în vederea plății tarifului legal,

reclamanta a emis facturile (în valoare totală de 108.980,94 lei), pe care

pârâta nu le-a plătit.

Împotriva sentinței

arbitrale nr. 122 din 30 mai 2007 pârâta SC U. SA a formulat acțiune în anulare

motivată, în drept pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Prin sentința

comercială nr. 39 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC U. SA

București împotriva hotărârii arbitrale nr. 122 din 30 mai 2007 pronunțată de

Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a României în dosarul arbitrajului din 2006 în

contradictoriu cu pârâta intimată CN CF. C.F.R. SA ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că acțiunea în anulare este singura modalitate care

permite părților să ceară desființarea hotărârii arbitrale, fiind prevăzută de

lege la art. 364 C. proc. civ., pentru motivele prevăzute în mod expres la

literele a-i din acest articol.

Prin criticile aduse hotărârii

arbitrale atacate, petenta a invocat însă numai aspecte care vizează fondul

pricinii și care au fost analizate și de tribunalul arbitral la soluționarea în

fond a cauzei, ori aceste aspecte nu echivalează cu încălcarea bunelor

moravuri, în plus simpla arătare a dispozițiilor imperative ale legii care din

punctul de vedere al petentei ar fi fost încălcate, fără a se face dovezi noi

în acest sens, simplele susțineri că în speță ar fi fost încălcate dispozițiile

legii, fără a combate în nici un fel motivările ample și la obiect ale

tribunalului arbitral, toate acestea nu au putut face convingerea Curții de o

motivare a acțiunii în anulare în sensul dispozițiilor imperative ale art. 364 lit.

i) C. proc. civ. și nici că acestea își au aplicabilitate în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC U. SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 5 și

9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

În dezvoltarea

recursului s-a susținut că instanța a săvârșit un act pe care îl poate efectua

numai un organ al puterii executive, substituindu-se competențelor Ministerului

Transporturilor care în calitatea sa de organ central al administrației publice

și autoritate de reglementare în domeniul transportului feroviar este singurul

competent să emită avizul conform pentru modificarea și/sau completarea instrucției

pentru programarea circulației trenurilor de marfă; că în motivarea acțiunii în

anulare s-a referit la actul din 17 martie 2004 susținând nulitatea absolută și

nelegalitatea înscrisului; că, contractul din 2003 prelungit prin acte

adiționale până la data de 7 februarie 2005 era un contract în derulare, iar

perioada 1 septembrie 2004 - 31 decembrie 2004 se încadrează fără echivoc în

perioada de neaplicabilitate a noilor tarife publicate în Foaia Oficială C.F.R.

din 1 septembrie 2004, că s-au încălcat prevederile normative incidente cauzei:

art. 1 C. com., art. 3 din Ordinul M.T.T. nr. 1660/1997, art. 966 C. civ., art.

968 C. civ., art. 1008 C. civ., art. 969 C. civ.

Intimata a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de SC U. SA.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat și se va

respinge pentru următoarele considerente:

Acest motiv de casare

are în vedere situația în care prin hotărârea recurată instanța a depășit

atribuțiile autorității judecătorești, intrând cele ale autorității legislative

sau executive.

Mai concret se

consideră că este incident acest motiv de casare în cazul în care puterea

judecătorească săvârșește un act pe care numai puterea legislativă sau

executivă îl poate face.

Verificând în mod

corect la speță dacă instanța a cărei hotărâre s-a atacat pe acest motiv a

depășit sau nu atribuțiile puterii judecătorești se apreciază că instanța nu a

săvârșit o imixtiune în sfera atribuțiilor altei autorități, decât cea

judecătorească.

În cauză instanța nu

a realizat un asemenea act prin pronunțarea hotărârii pe excepția

inadmisibilității acțiunii.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în

condițiile în care cauza a fost soluționată pe excepția de inadmisibilitate,

reținându-se corect că petenta a invocat numai aspecte care vizează fondul

pricinii și care au fost analizate și de tribunalul arbitral la soluționarea în

fond a cauzei, aspecte ce nu pot forma convingerea de o motivare a acțiunii în

anulare în sensul dispozițiilor imperative ale art. 364 lit. i) C. proc. civ.

și nici că acestea își au aplicabilitatea în cauză.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanța procedând

corect la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele

invocate de petentă întemeiate pe dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. i) C.

proc. civ.

Prin reiterarea

situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit.

i) C. proc. civ., recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor

referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot face obiectul

acțiunii în anulare.

Se constată că în

perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale 364 lit. i) nu se includ

criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de

recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale

dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor

imperative ale legii independent de situația de fapt stabilită.

În cauza de față nu

se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul celor mai

sus arătate.

Nerespectarea

dispozițiilor convenționale - contractul din 2003 prelungit prin acte

adiționale - nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art.

364 lit. i) C. proc. civ.

Relațiile

contractuale dintre părți fiind guvernate de principiul libertății de voință vizează

raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care părțile pot

deroga.

Deci, nerespectarea

și interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile

legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine

publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii.

Criticile aduse pe

fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea

acțiunii în anulare, încât corect cauza s-a soluționat pe excepție.

În consecință, pentru

motivele arătate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta

SC U. SA București împotriva sentinței comerciale

nr. 39 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.