ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3622/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 122 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Arbitral al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitrajului nr. 355/2006, s-a admis în parte acțiunea înregistrată sub nr. 853 din 5 decembrie 2006, formulată de reclamanta CN C.F. „C.F.R.” SA București. A fost obligată pârâta SC U. SA București să plătească reclamantei suma de 109.980,94 lei cu titlu de tarife, și 11.659,24 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții tribunalul arbitral a reținut în esență că între părțile în litigiu a intervenit contractul din 10 decembrie 2003 încheiat pentru perioada 14 decembrie 2003 - 11 decembrie 2004, contract ce a fost prelungit conform actelor adiționale nr. 1 din 10 decembrie 2004 și nr. 2 din 1 februarie 2005 până la data de 7 februarie 2005, având ca obiect punerea la dispoziția pârâtei a infrastructurii feroviare, contra plății T.U.I. S-a mai reținut că la cererea pârâtei, reclamanta a anulat unele trenuri și a pus la dispoziția acesteia trenuri suplimentare, pentru care, în vederea plății tarifului legal, reclamanta a emis facturile (în valoare totală de 108.980,94 lei), pe care pârâta nu le-a plătit.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 122 din 30 mai 2007 pârâta SC U. SA a formulat acțiune în anulare motivată, în drept pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 39 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC U. SA București împotriva hotărârii arbitrale nr. 122 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitrajului din 2006 în contradictoriu cu pârâta intimată CN CF. C.F.R. SA ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că acțiunea în anulare este singura modalitate care permite părților să ceară desființarea hotărârii arbitrale, fiind prevăzută de lege la art. 364 C. proc.

civ., pentru motivele prevăzute în mod expres la literele a-i din acest articol. Prin criticile aduse hotărârii arbitrale atacate, petenta a invocat însă numai aspecte care vizează fondul pricinii și care au fost analizate și de tribunalul arbitral la soluționarea în fond a cauzei, ori aceste aspecte nu echivalează cu încălcarea bunelor moravuri, în plus simpla arătare a dispozițiilor imperative ale legii care din punctul de vedere al petentei ar fi fost încălcate, fără a se face dovezi noi în acest sens, simplele susțineri că în speță ar fi fost încălcate dispozițiile legii, fără a combate în nici un fel motivările ample și la obiect ale tribunalului arbitral, toate acestea nu au putut face convingerea Curții de o motivare a acțiunii în anulare în sensul dispozițiilor imperative ale art. 364 lit. i) C. proc.

civ. și nici că acestea își au aplicabilitate în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC U. SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 5 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

În dezvoltarea recursului s-a susținut că instanța a săvârșit un act pe care îl poate efectua numai un organ al puterii executive, substituindu-se competențelor Ministerului Transporturilor care în calitatea sa de organ central al administrației publice și autoritate de reglementare în domeniul transportului feroviar este singurul competent să emită avizul conform pentru modificarea și/sau completarea instrucției pentru programarea circulației trenurilor de marfă; că în motivarea acțiunii în anulare s-a referit la actul din 17 martie 2004 susținând nulitatea absolută și nelegalitatea înscrisului; că, contractul din 2003 prelungit prin acte adiționale până la data de 7 februarie 2005 era un contract în derulare, iar perioada 1 septembrie 2004 - 31 decembrie 2004 se încadrează fără echivoc în perioada de neaplicabilitate a noilor tarife publicate în Foaia Oficială C.F.R.

din 1 septembrie 2004, că s-au încălcat prevederile normative incidente cauzei: art. 1 C. com., art. 3 din Ordinul M.T.T. nr. 1660/1997, art. 966 C. civ., art. 968 C. civ., art. 1008 C. civ., art. 969 C. civ. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de SC U. SA. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat și se va respinge pentru următoarele considerente: Acest motiv de casare are în vedere situația în care prin hotărârea recurată instanța a depășit atribuțiile autorității judecătorești, intrând cele ale autorității legislative sau executive.

Mai concret se consideră că este incident acest motiv de casare în cazul în care puterea judecătorească săvârșește un act pe care numai puterea legislativă sau executivă îl poate face. Verificând în mod corect la speță dacă instanța a cărei hotărâre s-a atacat pe acest motiv a depășit sau nu atribuțiile puterii judecătorești se apreciază că instanța nu a săvârșit o imixtiune în sfera atribuțiilor altei autorități, decât cea judecătorească. În cauză instanța nu a realizat un asemenea act prin pronunțarea hotărârii pe excepția inadmisibilității acțiunii. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

nu este incident în condițiile în care cauza a fost soluționată pe excepția de inadmisibilitate, reținându-se corect că petenta a invocat numai aspecte care vizează fondul pricinii și care au fost analizate și de tribunalul arbitral la soluționarea în fond a cauzei, aspecte ce nu pot forma convingerea de o motivare a acțiunii în anulare în sensul dispozițiilor imperative ale art. 364 lit. i) C. proc. civ. și nici că acestea își au aplicabilitatea în cauză. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanța procedând corect la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele invocate de petentă întemeiate pe dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc.

civ. Prin reiterarea situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot face obiectul acțiunii în anulare. Se constată că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale 364 lit. i) nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii independent de situația de fapt stabilită. În cauza de față nu se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul celor mai sus arătate.

Nerespectarea dispozițiilor convenționale - contractul din 2003 prelungit prin acte adiționale - nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ. Relațiile contractuale dintre părți fiind guvernate de principiul libertății de voință vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care părțile pot deroga. Deci, nerespectarea și interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii. Criticile aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare, încât corect cauza s-a soluționat pe excepție.

În consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 39 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.