ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2869/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 martie 2007, SC U. SA București și SC CFR SA București, au solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 283 din 28 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. În cadrul acestei acțiunii SC U. SA București a invocat excepția de nelegalitate a ordinelor M.I.T.P.L. nr. 457 din 27 martie 2002 și nr. .901 din 21 iunie 2002, precum și a H.G. nr. 1387 din 2 septembrie 2004. Prin încheierea din 19 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția comercială a dispus sesizarea secției de contencios administrativ cu soluționarea acestei excepții.

Astfel investită, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 460 din 5 februarie 2008 a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de SC U. SA București reținând pentru aceasta că în ce privește H.G. nr. 1387 pentru aprobarea contractului de activitate a SC C.F.R. SA și a contractului de activitate a S.N.T.F.C. - pentru perioada 2004 – 2006, a fost legal emisă cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și cu avizul favorabil din partea Consiliului Legislativ. S-a mai reținut că dispozițiile acestei hotărâri de guvern nu încalcă principiul neretroactivității legii, contractele aprobate producându-și efecte de la data semnării lor.

În ce privește Ordinul M.T.C.T. nr. 302 din 23 februarie 2004 s-a reținut că prin el s-a modificat Tabelul 3 din anexa la Ordinul M.L.P.T.L. nr. 457/2002 pentru aprobarea metodologiei privind tariful de utilizare a infrastructurii feroviare, tarif stabilit și aplicat de la 1 martie 2004 și convenit de părți în baza contractului acces 1/652/2003- cu caracter obligatoriu fiind nerelevant din acest punct de vedere că nu a fost publicat în M. Of. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC U. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a invocat ca și motiv de casare faptul că instanța de fond respingând excepția de nelegalitatea a H.G .nr. 1387/2004 a făcut trimitere la dispozițiile generale de reglementare ale Legii nr. 24/2000 fără a se pronunța asupra încălcării punctuale a dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (1), art. 11 alin. (4) și art. 73 alin. (2) din acest act normativ.

S-a invocat în același timp motivarea confuză și contradictorie a instanței de fond care reține că prin H.G. nr. 1387/209 s-au aprobat noile contracte de activitate, cele vechi încetându-și valabilitatea. În acest sens, instanța reține perioada 2004-2007, ori tocmai intervalul 1 ianuarie 2004 - 9 septembrie 2004 face obiectul excepției de nelegalitate. Recurenta a mai susținut că în mod greșit s-a reținut că Ordinul M.T.C.T. nr. 302/2004 este legal emis în baza H.G. nr. 412/2004 în condițiile în care la data emiterii această hotărâre nu există ca act normativ. În fine, o ultimă critică a avut în vedere că prin hotărârea instanței de fond nu s-au motivat în nici un fel nelegalitatea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4) din anexa 1 la H.G.

nr. 1387/2004. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea nu se justifică. Prin H.G. nr. 1387/2004 a fost aprobat contractul de activitate a SC C.F.R. SA pentru perioada 2004 – 2007 stabilindu-se obligațiile reciproce ale C.M.T. pentru asigurarea stării tehnice și de exploatare a infrastructurilor feroviare, care să garanteze condițiile de desfășurare a transporturilor de marfă și călători în condiții de siguranță a circulației. La data intrării în vigoare a acestei hotărârii - respectiv 9 septembrie 2004, utilizarea infrastructurii feroviare era reglementată în temeiul contractului de acces 1/652/2003 valabil până la 7 februarie 2005, astfel încât H.G.

nr. 1387/2004 nu încalcă prin dispozițiile sale principiul neretroactivității, contractul de activitate pe care l-a aprobat producându-și efecte după cum corect a reținut instanța fondului din momentul semnării și nu de la data intrării în vigoare a hotărârii. În ce privește nelegalitatea acestei hotărâri în raport cu dispozițiile Legii nr. 24/2000, legal și temeinic s-a reținut că elaborarea ei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001 precum și ale Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă - proiectul de hotărâre fiind avizat atât de M.. și M.J.

cât și de Consiliul Legislativ conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 73/1993 republicată. Faptul că instanța s-a referit în general la aceste Norme de reglementare și nu punctual la diferite texte din Legea nr. 24/2000, nu constituie un motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. În ce privește excepția de nelegalitate a Ordinului M.T.C.T. nr. 302/2004, cum acesta este un act administrativ cu caracter individual, în mod corect s-a reținut de către instanța fondului că el nu se supune dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în sensul obligativității publicării în M. Of.

Pe de altă parte, soluționarea litigiului în fond nu este condiționată de existența acestui ordin, tarifele prevăzute de acesta fiind în deplină concordanță cu cele prevăzute de părți în contractul de acces 1/652/2003. În raport de aceste considerente urmează a se reține ca fiind legală și temeinică hotărârea Curții de Apel București prin care s-a respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC U. SA București și pe cale de consecință urmează a fi respins recursul declarat de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC U. SA București împotriva sentinței civile nr. 460 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.