ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2869/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 martie 2007, SC U. SA

București și SC CFR SA București, au solicitat anularea sentinței arbitrale nr.

283 din 28 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

În cadrul acestei acțiunii SC

U. SA București a invocat excepția de nelegalitate a ordinelor M.I.T.P.L. nr. 457

din 27 martie 2002 și nr. .901 din 21 iunie 2002, precum și a H.G. nr. 1387 din

2 septembrie 2004.

Prin încheierea din 19 iunie

2008, Curtea de Apel București, secția comercială a dispus sesizarea secției de

contencios administrativ cu soluționarea acestei excepții.

Astfel investită, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 460 din 5 februarie 2008 a respins ca neîntemeiată excepția de

nelegalitate invocată de SC U. SA București reținând pentru aceasta că în ce

privește H.G. nr. 1387 pentru aprobarea contractului de activitate a SC C.F.R.

SA și a contractului de activitate a S.N.T.F.C. - pentru perioada 2004 – 2006, a fost legal emisă cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și

cu avizul favorabil din partea Consiliului Legislativ. S-a mai reținut că

dispozițiile acestei hotărâri de guvern nu încalcă principiul

neretroactivității legii, contractele aprobate producându-și efecte de la data

semnării lor.

În ce privește Ordinul M.T.C.T.

nr. 302 din 23 februarie 2004 s-a reținut că prin el s-a modificat Tabelul 3

din anexa la Ordinul M.L.P.T.L. nr. 457/2002 pentru aprobarea metodologiei

privind tariful de utilizare a infrastructurii feroviare, tarif stabilit și

aplicat de la 1 martie 2004 și convenit de părți în baza contractului acces 1/652/2003-

cu caracter obligatoriu fiind nerelevant din acest punct de vedere că nu a fost

publicat în M. Of.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC U. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, recurenta a invocat

ca și motiv de casare faptul că instanța de fond respingând excepția de

nelegalitatea a H.G .nr. 1387/2004 a făcut trimitere la dispozițiile generale

de reglementare ale Legii nr. 24/2000 fără a se pronunța asupra încălcării

punctuale a dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (1), art. 11 alin. (4) și art.

73 alin. (2) din acest act normativ.

S-a invocat în același timp motivarea

confuză și contradictorie a instanței de fond care reține că prin H.G. nr. 1387/209

s-au aprobat noile contracte de activitate, cele vechi încetându-și

valabilitatea. În acest sens, instanța reține perioada 2004-2007, ori tocmai

intervalul 1 ianuarie 2004 - 9 septembrie 2004 face obiectul excepției de

nelegalitate.

Recurenta a mai susținut că

în mod greșit s-a reținut că Ordinul M.T.C.T. nr. 302/2004 este legal emis în baza

H.G. nr. 412/2004 în condițiile în care la data emiterii această hotărâre nu

există ca act normativ.

În fine, o ultimă critică a

avut în vedere că prin hotărârea instanței de fond nu s-au motivat în nici un

fel nelegalitatea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4) din anexa 1 la H.G. nr. 1387/2004.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

Prin H.G. nr. 1387/2004 a

fost aprobat contractul de activitate a SC C.F.R.  SA pentru perioada 2004 –

2007 stabilindu-se obligațiile reciproce ale C.M.T. pentru asigurarea stării

tehnice și de exploatare a infrastructurilor feroviare, care să garanteze

condițiile de desfășurare a transporturilor de marfă și călători în condiții de

siguranță a circulației.

La data intrării în vigoare

a acestei hotărârii - respectiv 9 septembrie 2004, utilizarea infrastructurii feroviare era reglementată în temeiul contractului de acces 1/652/2003

valabil până la 7 februarie 2005, astfel încât H.G. nr. 1387/2004 nu încalcă prin

dispozițiile sale principiul neretroactivității, contractul de activitate pe

care l-a aprobat producându-și efecte după cum corect a reținut instanța

fondului din momentul semnării și nu de la data intrării în vigoare a

hotărârii.

În ce privește nelegalitatea

acestei hotărâri în raport cu dispozițiile Legii nr. 24/2000, legal și temeinic

s-a reținut că elaborarea ei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor din

Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative

spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001 precum și ale Legii nr.

24/2000 privind Normele de tehnică legislativă - proiectul de hotărâre fiind

avizat atât de M.. și M.J. cât și de Consiliul Legislativ conform dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 73/1993 republicată.

Faptul că instanța s-a

referit în general la aceste Norme de reglementare și nu punctual la diferite

texte din Legea nr. 24/2000, nu constituie un motiv de nelegalitate și

netemeinicie a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

În ce privește excepția de

nelegalitate a Ordinului M.T.C.T. nr. 302/2004, cum acesta este un act

administrativ cu caracter individual, în mod corect s-a reținut de către

instanța fondului că el nu se supune dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 24/2000

privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în

sensul obligativității publicării în M. Of. Pe de altă parte, soluționarea

litigiului în fond nu este condiționată de existența acestui ordin, tarifele

prevăzute de acesta fiind în deplină concordanță cu cele prevăzute de părți în

contractul de acces 1/652/2003.

În raport de aceste

considerente urmează a se reține ca fiind legală și temeinică hotărârea Curții

de Apel București prin care s-a respins ca nefondată excepția de nelegalitate

invocată de reclamanta SC U. SA București și pe cale de consecință urmează a fi

respins recursul declarat de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC U. SA București împotriva sentinței civile nr. 460 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.