ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2009

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 8 august 2006, petenta SC

S.E.F.E.R. SA Ploiești a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței

arbitrale nr. 128 din 11 mai 2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul

nr. 381/2005, solicitând ca, în contradictoriu cu intimata SC C.T.F. SA

București, să se dispună anularea sentinței arbitrale.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 364 C. proc. civ.

În motivarea acțiunii în anulare, a

arătat că a fost obligată să plătească penalități în sumă de 4.344.982,55 Ron,

calculate pentru perioada 30 iunie 2003 – 13 octombrie 2005, precum și suma de

69.039,76 Ron, reprezentând taxe arbitrale; a susținut că sentința arbitrală

este nelegală și netemeinică întrucât, după încheierea contractului de acces pe

infrastructura feroviară nr. 1/4924/2001, Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței a emis Ordinul nr. 901 din 21 iunie 2002 prin

care, tariful de utilizare a infrastructurii s-a redus de la 5,8 Euro/teren Km

la 3,6 Euro/teren Km, iar aceste prevederi au caracter imperativ.

În condițiile în care, pentru

perioada august – aprilie 2003 a plătit un tarif de 5,8 Euro/teren Km, a

susținut că C.N.C.F.R. nu mai putea solicita penalități și că, de fapt, aceasta

îi datorează 15.011.308.992 Rol sumă rezultată din diminuarea tarifului de

utilizare.

Prin sentința nr. 21 din 1 februarie

2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de petentă, dispunându-se

restituirea către petentă a diferenței de 11.201,71 lei, reprezentând diferența

nedatorată de taxă de timbru.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 364

lit. i) C. proc. civ., cu raportare în ce privește dispozițiile legale

imperative încălcate, la art. 969 C. civ., acțiunea în anulare este

neîntemeiată.

A considerat că dispozițiile legale

menționate nu sunt de ordine publică și că tribunalul arbitral a apreciat

corect în raport de probele dosarului și de situația de fapt că, potrivit art. 969

C. civ., convenția părților are putere de lege.

Cu privire la Ordinul nr. 901/2002 al Ministrului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, a

constatat că este nefondată critica apelantei, dat fiind faptul că acesta nu a

fost publicat în Monitorul Oficial al României, el neintrând în vigoare, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 24/2000.

Prin decizia nr. 3264 din 23

octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.E.F.E.R. SA Brazi

împotriva sentinței nr.21 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a pronunța această deciziei,

Înalta Curte a reținut că în cuprinsul cererii de recurs, amplu motivată nu se

indică niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., dar, cu toate acestea, din modul de redactare, se constată că cele

invocate se subsumează motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și, în esență, se rezumă la aplicarea și interpretarea greșită a

prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare la art. 969 C. civ.,

la prevederile Ordinului nr.901/2002 emis de Ministerul Lucrărilor Publice

Transportului și Locuinței, prin care s-au prevăzut noi tarife pentru

utilizarea infrastructurii feroviare.

Recurenta a susținut că prevederile

art. 969 C. proc. civ. conform cu care, convențiile legal făcute au putere de

lege între părțile contractante, au caracter imperativ, iar nu supletiv astfel

că, instanța anterioară a încălcat și nesocotit acest aspect, considerând

greșit că nu poate fi invocat în condițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., în

cadrul acțiunii în anulare.

Potrivit art. 364 C. proc. civ.,

hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și doar

pentru motivele prevăzute la lit. a)-i).

În cauza dedusă judecății,

recurenta-reclamantă și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art. 364

lit. i) C. proc. civ., susținând că au fost încălcate prevederile art. 969 C.

proc. civ. ori, pe bună dreptate, instanța anterioară a reținut că

nerespectarea acestor prevederi nu poate constitui motiv de desființare a

hotărârii arbitrale conform textului menționat, care se referă la încălcarea

ordinii publice, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii.

Înalta Curte a considerat că

relațiile contractuale dintre părți, fiind guvernate de principiul libertății

de voință, vizează raporturi de drept privat, iar nerespectarea prevederilor

contractuale nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor

moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii.

Interpretarea clauzelor contractuale

și constatările făcute de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României nu pot face obiectul controlului

judiciar pe calea acțiunii în anulare, datorită faptului că instanța efectuează

doar un control de legalitate și nu de netemeinicie.

Pe de altă parte, invocarea

motivului prevăzut de lit. i) nu poate constitui un pretext pentru a se provoca

o reexaminare pe fond a litigiului.

În baza considerentelor arătate,

Înalta Curte a menținut, ca legală, sentința atacată prin respingerea

recursului, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 3264 din 23

octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosarul nr. 7976/2/2006, întemeindu-se pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., SC S.E.F.E.R. SA Ploiești a formulat cerere de revizuire,

solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii

formulate de către C.N.C.F. C.F.R. SA.

Revizuienta, invocând prevederile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susține, în esență, că prin adresa nr. 20/03/2008

din data de 20 martie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor – Direcția Infrastructură

și Transport Feroviar, ca urmare a adresei înaintate către această instituție

de SC S.E.F.E.R. SA Ploiești, prin adresa nr. 244 din 19 martie 2008, se

demonstrează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, în documentul emis de

Ministerul Transporturilor, susținea revizuienta – se arată expres punctul de

vedere al acestei instituții privind aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute în

Ordinul nr. 901/2002, față de toate societățile naționale și comerciale din

sectorul feroviar; același minister, ca urmare a faptului că i-au fost

solicitate relații cu privire la obligativitatea sau nu a Ordinului nr. 901/2002,

ca răspuns, prin adresa nr. 20/1325 din data de 24 martie 2008, a specificat foarte clar acest lucru și anume că, ordinul este aplicabil tuturor societăților

care au ca activitate transportul feroviar.

Cererea de revizuire nu este

fondată.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată că SC S.E.F.E.R. SA Ploiești și-a întemeiat cererea de revizuire pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate

cere dacă, după darea hotărârii „s-au descoperit înscrisuri doveditoare ...,

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților...”.

În speță, înscrisurile „noi” de care

înțelege să se prevaleze revizuienta în susținerea cererii de revizuire, astfel

întemeiate în drept, sunt adresa nr. 20/03/2008 din 20 martie 2008, emisă de

Ministerul Transporturilor, ca urmare a adresei sale nr. 244 din 19 martie

2008, precum și adresa acestui minister, cu nr. 20/1325 din 24 martie 2008, ca

răspuns la adresa sa, nr. 234/2008.

Analizând actele prezentate, în

raport de temeiul legal invocat, se constată că aceste înscrisuri nu

îndeplinesc cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât

sunt emise după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței arbitrale, nefiind

îndeplinită, în mod evident în această situație, nici condiția ca înscrisurile

respective să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților și nici ca aceste acte să fie reținute de partea potrivnică,

atât timp cât ele sunt ulterioare soluționării definitive și irevocabile a

litigiului dintre părți și reprezintă adrese de răspuns emise de Ministerul

Transporturilor urmare solicitărilor formulate de revizuienta-pârâtă.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, se reține că cererea de revizuire este nefondată și va fi menținută,

ca fiind legală, în raport de temeiul de drept invocat pentru desființarea

acesteia, decizia pronunțată de Înalta Curte, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuienta SC S.E.F.E.R. SA BRAZI – prin lichidator SC E.I.P.U.R.L.

PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 3264 din 23 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.