ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 august 2006, petenta SC S.E.F.E.R. SA Ploiești a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 128 din 11 mai 2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 381/2005, solicitând ca, în contradictoriu cu intimata SC C.T.F. SA București, să se dispună anularea sentinței arbitrale. În drept, au fost invocate prevederile art. 364 C. proc. civ.

În motivarea acțiunii în anulare, a arătat că a fost obligată să plătească penalități în sumă de 4.344.982,55 Ron, calculate pentru perioada 30 iunie 2003 – 13 octombrie 2005, precum și suma de 69.039,76 Ron, reprezentând taxe arbitrale; a susținut că sentința arbitrală este nelegală și netemeinică întrucât, după încheierea contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 1/4924/2001, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a emis Ordinul nr. 901 din 21 iunie 2002 prin care, tariful de utilizare a infrastructurii s-a redus de la 5,8 Euro/teren Km la 3,6 Euro/teren Km, iar aceste prevederi au caracter imperativ. În condițiile în care, pentru perioada august – aprilie 2003 a plătit un tarif de 5,8 Euro/teren Km, a susținut că C.N.C.F.R.

nu mai putea solicita penalități și că, de fapt, aceasta îi datorează 15.011.308.992 Rol sumă rezultată din diminuarea tarifului de utilizare. Prin sentința nr. 21 din 1 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de petentă, dispunându-se restituirea către petentă a diferenței de 11.201,71 lei, reprezentând diferența nedatorată de taxă de timbru. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare în ce privește dispozițiile legale imperative încălcate, la art. 969 C. civ., acțiunea în anulare este neîntemeiată.

A considerat că dispozițiile legale menționate nu sunt de ordine publică și că tribunalul arbitral a apreciat corect în raport de probele dosarului și de situația de fapt că, potrivit art. 969 C. civ., convenția părților are putere de lege. Cu privire la Ordinul nr. 901/2002 al Ministrului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, a constatat că este nefondată critica apelantei, dat fiind faptul că acesta nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, el neintrând în vigoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Prin decizia nr. 3264 din 23 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.E.F.E.R.

SA Brazi împotriva sentinței nr.21 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Pentru a pronunța această deciziei, Înalta Curte a reținut că în cuprinsul cererii de recurs, amplu motivată nu se indică niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar, cu toate acestea, din modul de redactare, se constată că cele invocate se subsumează motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în esență, se rezumă la aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare la art. 969 C. civ., la prevederile Ordinului nr.901/2002 emis de Ministerul Lucrărilor Publice Transportului și Locuinței, prin care s-au prevăzut noi tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare.

Recurenta a susținut că prevederile art. 969 C. proc. civ. conform cu care, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, au caracter imperativ, iar nu supletiv astfel că, instanța anterioară a încălcat și nesocotit acest aspect, considerând greșit că nu poate fi invocat în condițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., în cadrul acțiunii în anulare. Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și doar pentru motivele prevăzute la lit. a)-i). În cauza dedusă judecății, recurenta-reclamantă și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., susținând că au fost încălcate prevederile art. 969 C. proc.

civ. ori, pe bună dreptate, instanța anterioară a reținut că nerespectarea acestor prevederi nu poate constitui motiv de desființare a hotărârii arbitrale conform textului menționat, care se referă la încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii. Înalta Curte a considerat că relațiile contractuale dintre părți, fiind guvernate de principiul libertății de voință, vizează raporturi de drept privat, iar nerespectarea prevederilor contractuale nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii. Interpretarea clauzelor contractuale și constatările făcute de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare, datorită faptului că instanța efectuează doar un control de legalitate și nu de netemeinicie.

Pe de altă parte, invocarea motivului prevăzut de lit. i) nu poate constitui un pretext pentru a se provoca o reexaminare pe fond a litigiului. În baza considerentelor arătate, Înalta Curte a menținut, ca legală, sentința atacată prin respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 3264 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 7976/2/2006, întemeindu-se pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., SC S.E.F.E.R. SA Ploiești a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulate de către C.N.C.F. C.F.R. SA.

Revizuienta, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susține, în esență, că prin adresa nr. 20/03/2008 din data de 20 martie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor – Direcția Infrastructură și Transport Feroviar, ca urmare a adresei înaintate către această instituție de SC S.E.F.E.R. SA Ploiești, prin adresa nr. 244 din 19 martie 2008, se demonstrează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, în documentul emis de Ministerul Transporturilor, susținea revizuienta – se arată expres punctul de vedere al acestei instituții privind aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute în Ordinul nr. 901/2002, față de toate societățile naționale și comerciale din sectorul feroviar; același minister, ca urmare a faptului că i-au fost solicitate relații cu privire la obligativitatea sau nu a Ordinului nr. 901/2002, ca răspuns, prin adresa nr. 20/1325 din data de 24 martie 2008, a specificat foarte clar acest lucru și anume că, ordinul este aplicabil tuturor societăților care au ca activitate transportul feroviar. Cererea de revizuire nu este fondată. Din examinarea actelor dosarului, se constată că SC S.E.F.E.R.

SA Ploiești și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii „s-au descoperit înscrisuri doveditoare ..., care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților...”. În speță, înscrisurile „noi” de care înțelege să se prevaleze revizuienta în susținerea cererii de revizuire, astfel întemeiate în drept, sunt adresa nr. 20/03/2008 din 20 martie 2008, emisă de Ministerul Transporturilor, ca urmare a adresei sale nr. 244 din 19 martie 2008, precum și adresa acestui minister, cu nr. 20/1325 din 24 martie 2008, ca răspuns la adresa sa, nr. 234/2008.

Analizând actele prezentate, în raport de temeiul legal invocat, se constată că aceste înscrisuri nu îndeplinesc cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt emise după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței arbitrale, nefiind îndeplinită, în mod evident în această situație, nici condiția ca înscrisurile respective să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și nici ca aceste acte să fie reținute de partea potrivnică, atât timp cât ele sunt ulterioare soluționării definitive și irevocabile a litigiului dintre părți și reprezintă adrese de răspuns emise de Ministerul Transporturilor urmare solicitărilor formulate de revizuienta-pârâtă.

În consecință, față de cele mai sus arătate, se reține că cererea de revizuire este nefondată și va fi menținută, ca fiind legală, în raport de temeiul de drept invocat pentru desființarea acesteia, decizia pronunțată de Înalta Curte, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC S.E.F.E.R. SA BRAZI – prin lichidator SC E.I.P.U.R.L. PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 3264 din 23 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.