ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1313/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 605 din 3 octombrie

2007 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R.,

reclamanta CN C.F.C.F.R. SA București a solicitat Curții Arbitrale ca prin

hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâta SC S. SA la plata sumei de

157.115,25 lei cu titlu de contravaloare trase suplimentare, la 52.934,64 lei

penalități de întârziere, calculate de la data scadenței până la data de 1

noiembrie 2006, la 2.304.375,74 lei – reprezentând tarife pentru utilizarea

infrastructurii, cu penalități de întârziere în sumă de 934.547,10 lei,

calculate de la scadențe, până la 1 noiembrie 2006 și la suma de 186.207,93 lei

cu titlu de contravaloare energie electrică de tracțiune, cu penalități de

întârziere în sumă de 27.278,60 lei, calculate de la scadențe și până la 1

noiembrie 2006, cu cheltuieli arbitrale.

Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional, prin sentința arbitrală nr. 82 din 15 aprilie 2008 a admis

acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 157.115,25 lei contravaloare trase suplimentare, cu 52.934,64 lei

penalități de întârziere, la 2.304.375,74 lei – cu titlu de tarif pentru

utilizarea infrastructurii, cu 939.547,10 lei penalități de întârziere și la

68.263 lei cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei sentințe a

formulat acțiune în anulare pârâta S SC S. SA.

Prin sentința comercială nr.

54 din 27 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a

fost anulată, ca insuficient timbrată, acțiunea în anulare formulată de pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că deși petentei i s-a pus în vedere, la mai multe

termene, să plătească taxa judiciară de timbru în cuantum de 34.131,5 lei și

timbru judiciar de 5 lei, aceasta a achitat doar 100 lei taxă judiciară de

timbru și 0,6 lei timbru judiciar, astfel că s-a făcut aplicarea art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 și a art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs SC S. SA, aducând deciziei recurate următoarele critici.

Sentința recurată este

nelegală, întrucât împotriva SC S. SA a fost deschisă procedura insolvenței.

Prin urmare instanța trebuia

să pună în vedere lichidatorului să plătească taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar și nu societății petente, deoarece numai lichidatorul judiciar

poate avea acces la contul debitorului aflat în procedura insolvenței, potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Analizând decizia recurată,

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte, constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Acțiunea în anulare

formulată de SC S. SA a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, la data de 25 iunie 2008, dată la care s-a și pus rezoluția

privind plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 34.131,5 lei și timbru

judiciar de 5 lei, petenta fiind citată la data de 14 iulie 2008 cu această

mențiune.

Potrivit dovezii aflate la

dosarul Curții de Apel București SC S. SA a intrat în faliment – procedura

simplificată prin hotărârea Tribunalului Prahova pronunțată la data de 10

septembrie 2008 în dosarul nr. 5301/185/2008.

Potrivit art. 20 din Legea nr.

146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 taxele judiciare de timbru și timbrul

judiciar se plătesc anticipat, or, la data introducerii acțiunii în anulare (25

iunie 2008) SC S. SA nu intrase în procedura insolvenței (fapt petrecut la 10

septembrie 2008).

Faptul neplății anticipate,

sau la solicitarea instanței, de către recurentă, este cu atât mai imputabil

acesteia cu cât la data de 23 ianuarie 2009 aceasta nu mai făcea obiectul

procedurii insolvenței, iar sentința primei instanțe s-a pronunțat la 27

aprilie 2009, obligația de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar

revenindu-i reprezentantului legal al SC S. SA.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că sentința recurată a fost pronunțată cu corecta aplicare a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, astfel încât,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S. SA Brazi, prin lichidator SC E.I. IPURL Ploiești împotriva

sentinței comerciale nr. 54 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2010.