ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2757/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea arbitrală, înregistrată sub nr. 174/2008, pe rolul Camerei de Comerț și Industrie a României – Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, reclamanta SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu SC R. ROMANIA SA constatarea nulității absolute a clauzei nr. 6.1.4 din contractul de antrepriză încheiat între reclamantă și pârâtă la data de 21 decembrie 2006, ca fiind o clauză abuzivă prin care se încalcă dispozițiile exprese ale legii cu privire la repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii contractuale, în subsidiar să se constate că prevederile clauzei nr. 6.1.4.

nu limitează răspunderea patrimonială a pârâtei pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite – neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, obligarea pârâtei la plata sumei de 450.000 Euro reprezentând repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea culpabilă a unora dintre obligațiile asumate prin contract și a executării defectuoase a unor lucrări; obligarea pârâtei la predarea cărții tehnice împreună cu toate documentațiile complete aferente construcției, așa cum au fost definite în contract; obligarea pârâtei la predarea originalului scrisorii de garanție de bună execuție prevăzută de art. 6.1.6 din contract; instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra sumei de 200.000 Euro, aflată în posesia sa până la plata integrală a daunelor suferite.

Prin cererea reconvențională formulată de SC R. ROMANIA SA s-a solicitat tribunalului arbitral, obligarea reclamantei la plata sumei de 709.680 lei reprezentând debit principal, ultima tranșă din prețul contractului și a penalităților în cuantum de 56.064,72 lei, calculate până la data introducerii cererii reconvenționale și în continuare până la data plății efective și integrale a debitului principal. Au fost invocate dispozițiile art. 4.4.3 din contract și cele cuprinse în convenția părților din 14 decembrie 2007, prin care reclamanta s-a obligat la achitarea sumei de 185.000 Euro la data de 15 ianuarie 2008, diferența de 15.000 Euro urmând a fi achitat la executarea bunurilor prevăzute în convenție; reclamanta a refuzat la plată factura nr. 66 din 17 decembrie 2007 emisă pentru suma de 709.680 lei reprezentând echivalentul a 200.000 Euro.

Prin sentința arbitrală nr. 54 din 15 martie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității capătului 2 din acțiunea arbitrală; a admis excepția inadmisibilității instituirii unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra sumei de 200.000 Euro; a admis în parte acțiunea principală și a obligat pârâta SC R. ROMANIA SA la remedierea lucrărilor executare necorespunzător sau incomplet, așa cum au fost constatate în raportul de expertiză, cu 8.000 lei cheltuieli de judecată; a respins ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii principale; a admis cererea reconvențională și a obligat pârâta la plata sumei de 709.680 lei debit principal și 56.064,72 lei penalități de întârziere, până la introducerea cererii reconvenționale și la plata penalităților de întârziere în continuare până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată 27.427,07 lei.

Împotriva acestei sentințe arbitrale a formulat acțiune în anulare reclamanta SC S. SA. Invocând ca temei legal dispozițiile art. 364 lit. h) și i) C. proc. civ. Se susține că dispozitivul hotărârii conține dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în sensul că, nu au fost cuprinse în mod clar și neechivoc lucrările ce trebuiau executate, lucrările ce nu au fost executate cu nerespectarea dispozițiilor art. 1075 C. civ., nu a fost specificată obligația corelativă de a da, referitoare la concluziile raportului de expertiză nefiind suficientă pentru a asigura punerea în executare a hotărârii. În cel de-al doilea motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. s-a susținut nelegalitatea sentinței arbitrale pentru încălcarea dispozițiilor expuse ale art. 999 C. civ., art. 1004, art. 1073-1075 C. civ.

Se fac aprecieri asupra probatoriilor și aplicarea greșită a legii. La data de 28 iunie 2010, SC S. SA a solicitat și suspendarea executării hotărârii invocând ca motiv posibilitatea producerii unui prejudiciu grav care ar conduce, inclusiv la încetarea de plăți și intrarea în faliment a acesteia. Prin sentința nr. 151 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale și a respins ca nefondată acțiunea în anulare. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți. Recurenta SC R. ROMÂNIA SRL critică soluția instanței de apel sub aspectul admiterii cererii de suspendare, atâta timp cât nu au fost îndeplinite condițiile în vederea luării acestei măsuri respectiv achitarea cauțiunii invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Reluând criticile din cadrul acțiunii în anulare, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC S. SA, face referire la clauzele contractului încheiat la data de 21 decembrie 2006, că și-a îndeplinit obligația de abținere a autorizației de construcție, și că nerespectarea culpabilă a obligațiilor asumate a creat grave prejudicii beneficiarului. Examinând recursul SC S. SA Rudeni se reține că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”. Alin. (2) al aceluiași text legal stabilește imperativ că „dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”.

În speță, pentru primul termen de judecată - 9 iunie 2011 – s-a pus în vedere recurentei să achite taxa de timbru conform art. 11 din legea precitată în cuantum de 17.520, 23 lei și timbru judiciar 5 lei, dispoziție asupra căruia nu s-a conformat. Față de cele arătate urmează a se da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și procedându-se la anularea recursului ca netimbrat. Criticile recurentei SC R. ROMÂNIA SRL sunt întemeiate, reținându-se că în adevăr au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a fost investită și cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării hotărârii arbitrale în temeiul prevederilor art. 280 C. proc.

civ.. Alin. (4) al textului invocat „Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune al cărei cuantum îl va fixa instanța”. În speță, petenta nu a procedat la achitarea acesteia, iar în ședința din 15 noiembrie 2010 apărătorul petentei a arătat că nu înțelege să consemneze suma stabilită cu titlu de cauțiune. Față de cele arătate rezultă că nu se justifică admiterea cererii de suspendare astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Rudeni împotriva sentinței comerciale nr. 151 din 15 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Admite recursul declarat de pârâta SC R. ROMÂNIA SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 151 din 15 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 7 februarie 2011, modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea de suspendare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2011.