ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2757/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

arbitrală, înregistrată sub nr. 174/2008, pe rolul Camerei de Comerț și

Industrie a României – Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, reclamanta

SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu SC R. ROMANIA SA constatarea

nulității absolute a clauzei nr. 6.1.4 din contractul de antrepriză încheiat

între reclamantă și pârâtă la data de 21 decembrie 2006, ca fiind o clauză

abuzivă prin care se încalcă dispozițiile exprese ale legii cu privire la

repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii contractuale, în

subsidiar să se constate că prevederile clauzei nr. 6.1.4. nu limitează

răspunderea patrimonială a pârâtei pentru prejudiciul cauzat prin faptele

ilicite – neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, obligarea pârâtei

la plata sumei de 450.000 Euro reprezentând repararea integrală a prejudiciului

cauzat prin neexecutarea culpabilă a unora dintre obligațiile asumate prin

contract și a executării defectuoase a unor lucrări; obligarea pârâtei la

predarea cărții tehnice împreună cu toate documentațiile complete aferente

construcției, așa cum au fost definite în contract; obligarea pârâtei la

predarea originalului scrisorii de garanție de bună execuție prevăzută de art. 6.1.6

din contract; instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra

sumei de 200.000 Euro, aflată în posesia sa până la plata integrală a daunelor

suferite.

Prin cererea

reconvențională formulată de SC R. ROMANIA SA s-a solicitat tribunalului

arbitral, obligarea reclamantei la plata sumei de 709.680 lei reprezentând

debit principal, ultima tranșă din prețul contractului și a penalităților în

cuantum de 56.064,72 lei, calculate până la data introducerii cererii

reconvenționale și în continuare până la data plății efective și integrale a

debitului principal.

Au fost invocate

dispozițiile art. 4.4.3 din contract și cele cuprinse în convenția părților din

14 decembrie 2007, prin care reclamanta s-a obligat la achitarea sumei de

185.000 Euro la data de 15 ianuarie 2008, diferența de 15.000 Euro urmând a fi

achitat la executarea bunurilor prevăzute în convenție; reclamanta a refuzat la

plată factura nr. 66 din 17 decembrie 2007 emisă pentru suma de 709.680 lei

reprezentând echivalentul a 200.000 Euro.

Prin sentința

arbitrală nr. 54 din 15 martie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității capătului 2 din acțiunea

arbitrală; a admis excepția inadmisibilității instituirii unui drept de

retenție în favoarea reclamantei asupra sumei de 200.000 Euro; a admis în parte

acțiunea principală și a obligat pârâta SC R. ROMANIA SA la remedierea

lucrărilor executare necorespunzător sau incomplet, așa cum au fost constatate

în raportul de expertiză, cu 8.000 lei cheltuieli de judecată; a respins ca

neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii principale; a admis cererea

reconvențională și a obligat pârâta la plata sumei de 709.680 lei debit

principal și 56.064,72 lei penalități de întârziere, până la introducerea

cererii reconvenționale și la plata penalităților de întârziere în continuare

până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată

27.427,07 lei.

Împotriva acestei

sentințe arbitrale a formulat acțiune în anulare reclamanta SC S. SA.

Invocând ca temei

legal dispozițiile art. 364 lit. h) și i) C. proc. civ.

Se susține că

dispozitivul hotărârii conține dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în

sensul că, nu au fost cuprinse în mod clar și neechivoc lucrările ce trebuiau

executate, lucrările ce nu au fost executate cu nerespectarea dispozițiilor

art. 1075 C. civ., nu a fost specificată obligația corelativă de a da,

referitoare la concluziile raportului de expertiză nefiind suficientă pentru a

asigura punerea în executare a hotărârii.

În cel de-al doilea

motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. s-a susținut

nelegalitatea sentinței arbitrale pentru încălcarea dispozițiilor expuse ale

art. 999 C. civ., art. 1004, art. 1073-1075 C. civ.

Se fac aprecieri

asupra probatoriilor și aplicarea greșită a legii.

La data de 28 iunie

2010, SC S. SA a solicitat și suspendarea executării hotărârii invocând ca

motiv posibilitatea producerii unui prejudiciu grav care ar conduce, inclusiv

la încetarea de plăți și intrarea în faliment a acesteia.

Prin sentința nr. 151

din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale și a respins ca

nefondată acțiunea în anulare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs ambele părți.

Recurenta SC R.

ROMÂNIA SRL critică soluția instanței de apel sub aspectul admiterii cererii de

suspendare, atâta timp cât nu au fost îndeplinite condițiile în vederea luării

acestei măsuri respectiv achitarea cauțiunii invocând ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reluând criticile din

cadrul acțiunii în anulare, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., SC S. SA, face referire la clauzele contractului încheiat la

data de 21 decembrie 2006, că și-a îndeplinit obligația de abținere a

autorizației de construcție, și că nerespectarea culpabilă a obligațiilor

asumate a creat grave prejudicii beneficiarului.

Examinând recursul SC

S. SA Rudeni se reține că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru „taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat”.

Alin. (2) al

aceluiași text legal stabilește imperativ că „dacă taxa judiciară de timbru nu

a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau

cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la

primul termen de judecată”.

În speță, pentru

primul termen de judecată - 9 iunie 2011 – s-a pus în vedere recurentei să

achite taxa de timbru conform art. 11 din legea precitată în cuantum de 17.520,

23 lei și timbru judiciar 5 lei, dispoziție asupra căruia nu s-a conformat.

Față de cele arătate

urmează a se da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și procedându-se la anularea recursului ca netimbrat.

Criticile recurentei

SC R. ROMÂNIA SRL sunt întemeiate, reținându-se că în adevăr au fost încălcate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

fost investită și cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării

hotărârii arbitrale în temeiul prevederilor art. 280 C. proc. civ..

Alin. (4) al textului

invocat „Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune al

cărei cuantum îl va fixa instanța”.

În speță, petenta nu

a procedat la achitarea acesteia, iar în ședința din 15 noiembrie 2010

apărătorul petentei a arătat că nu înțelege să consemneze suma stabilită cu

titlu de cauțiune.

Față de cele arătate

rezultă că nu se justifică admiterea cererii de suspendare astfel că văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamanta SC S. SA Rudeni împotriva sentinței comerciale nr. 151

din 15 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Admite recursul

declarat de pârâta SC R. ROMÂNIA SRL București împotriva sentinței comerciale

nr. 151 din 15 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, și împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 7

februarie 2011, modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea de

suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 septembrie 2011.