ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 551/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 551/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată sub nr. 168/2012,

pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a Românei reclamanta SC C.B. SA a solicitat obligarea

pârâtei SC O.O. SRL la plata sumelor de 1.870.992,69 euro reprezentând

contravaloare lucrări executate în temeiul contractului de antrepriză, cu

penalitățile aferente debitului, în cuantum de 0,028% pe zi întârziere de la

scadență până la plata efectivă a debitului; 100.011,66 euro penalități

datorate conform art. 1 și art. 2 din actul 4 adițional la contract, 88.560,06

lei contravaloare sumă executată abuziv din scrisoarea de garanție bancară de

bună execuție, emisă conform convenției părților, cu dobânda legală aferentă

acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin cerere

precizatoare reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de

2.229.267,06 lei rest plată factură fiscală nr. 4805236 din 21 noiembrie 2011,

contravaloare lucrări; suma de 197.867,74 lei penalități de 0,028% pe zi de

întârziere aferente debitului menționat, la plata sumei de 1.780.121,21 lei

sumă încasată necuvenit de pârâtă prin executarea scrisorii de garanție bancară

de bună execuție și a dobânzii aferente acesteia de 9.473,66 lei.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea cererii formulată și precizată de reclamantă.

Pârâta a formulat

cerere, reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de

100.000 euro contravaloare lucrări executate necorespunzător, suma de 500.000

euro cu titlul de penalități de întârziere; repararea prejudiciului de 30.000

euro, pierderi înregistrate pentru nepredarea la termen a către chiriași a

spațiului comercial, suma de 100.000 euro costuri de remediere a lucrărilor

necorespunzătoare; suma de 1.470.950,01 lei contravaloare utilități, cheltuieli

de judecată.

Prin Sentința

arbitrală nr. 126 din 26 iunie 2013, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte cererea

de arbitrare, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de

8.340.137,01 lei, reprezentând echivalentul a 1.870.992,69 euro contravaloare

lucrări executate, în temeiul contractului de antrepriză; suma de 397.872,39

lei, echivalentul sumei de 181.908,91 euro penalități de întârziere de 0,028%

calculate până la 3 octombrie 2012, suma de 445.767,40 lei echivalentul sumei

de 100.011,66 euro penalități calculate conform art. 4 la contractul de

antrepriză; suma de 88.560,06 lei valoare executată din scrisoarea de garanție

bancară din 13 ianuarie 2011, suma de 2.486,96 lei dobânda legală aferentă suma

de 2.229 267,06 lei rest plată la factura fiscală; suma de 197.869,74 lei

penalități de întârziere de 0,028%; suma de 1.780.121,21 lei contravaloare

scrisoare de garanție bancară nr. 897 din 25 septembrie 2009; suma de 9.473,66

lei dobândă legală aferentă.

S-a respins cererea

reconvențională și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de arbitrare.

Împotriva sentinței

arbitrale a formulat acțiune în anulare SC O.O. SRL pentru motive de

nelegalitate circumscrise dispozițiilor 364 lit. i) C. proc. civ. raportat la

art. 358 C. proc. civ. și art. 7 din Regulile de Procedură Arbitrală.

Prin întâmpinarea

formulată intimata SC C.B. SA a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca

inadmisibilă, în subsidiar, ca neîntemeiată raportat la caracterul special a

căii de atac.

Prin Sentința civilă

nr. 88/2013 din 9 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în

anulare și a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de petenta SC O.O. SRL

împotriva Sentinței arbitrale nr. 126 din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României în Dosarul nr. 168/DDP/2012, în contradictoriu cu intimata SC C.B.

S.R.L, ca neîntemeiată.

S-a luat act că

intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale

separată.

În motivare, cu

privire la excepția inadmisibilității, s-a apreciat că, în cauză,

inadmisibilitatea ca modalitate de sancționare a cererii, prin raportare la

însăși temeiul de drept invocat de către petenta, implică în mod necesar

cenzurarea pe fond a cererii, situație în care excepția devine lipsită de

conținut.

În ceea ce privește

acțiunea în anulare, s-a constatat că prin acesta se susține încălcarea

dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. și art. 7 din Regulile de Procedură

Arbitrală ale curții de Arbitraj, potrivit cărora întreaga procedură arbitrala

trebuie să asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale,

egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității, cererea fiind întemeiată și pe dispozițiile art. 364

lit. i) C. proc. civ. prin care este sancționată cu nulitatea hotărârea

arbitrala care încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile

imperative ale legii.

Cu precădere, s-a

reținut că arbitrajul constituie o formă de justiție, exercitată de arbitrii,

întemeiată pe ideea de parteneriat, de natură a permite menținerea raporturilor

juridice între persoanele implicate, reglarea diferendului caracterizându-se

precumpănitor pe colaborare nu prin antagonism, fiind apreciată ca o formă de

justiție specifică litigiilor comerciale.

Este și motivul

pentru care, hotărârea arbitrală este apreciată ca produsul unui compromis,

prezentând un caracter convențional, act de jurisdicție de ordine privată ce

își produce efectele ca și o hotărâre judecătorească, ce se bucură de

autoritate de lucru judecat, în calea de atac, acțiunea în anulare, nefiind posibil

să se ajungă la judecarea din nou a litigiului, în lipsa dovedirii încălcării

dispozițiilor limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

Din cuprinsul

sistematizat al motivelor invocate, s-a constatat că întreaga apărare privește

încuviințarea și administrarea probatoriului în cursul procesului arbitral,

respectiv faptul respingerii, nemotivat, a probei cu expertiză tehnică de

specialitate în construcții, apreciată ca fiind concludentă, precum și

modalitatea în care s-a acordat eficiență probatoriului administrat de

reclamantă, cu reținerea necenzurată a argumentelor invocate prin cererea

introductivă.

S-a arătat, în

esență, că etapa deliberării, în care se presupune că tribunalul arbitral

apreciază probele administrate, excede cenzurii în calea specială de atac

prevăzută de art. 364 lit. i) C. proc. civ. în prima fază procesuală a căii de

atac, nefiind posibilă reconsiderarea probatoriului decât în condițiile

anulării sentinței arbitrale.

Cât privește

încuviințarea probelor, aprecierea utilității și valorii probante sunt lăsate

la înțelepciunea tribunalului arbitral pentru a cărei competență au optat

părțile, fără ca acesta să poată fi supusă cenzurii în calea de atac a acțiunii

în anulare, cu excepția situațiilor în care s-au încălcat dispoziții imperative

și principii esențiale ce guvernează inclusiv arbitrajul.

Rezultă că numai

motivele de ordine publică, în cauză, pentru încălcarea principiilor egalității

de tratament, a principiului dreptului la apărare și al principiului

contradictorialității precum și al nemotivării măsurii dispuse referitor la

probatoriul încuviințat se poate supune cenzurii hotărârea atacată.

Cu privire la

nemotivarea soluției respingerii probei cu expertiză tehnică de specialitate,

constată că tribunalul arbitral a motivat măsura dispusă, precizând că

apreciază proba ca inutilă raportat la obiectul cauzei, și înscrisurile depuse

de părți.

Temeinicia motivării

însă excede cenzurii, astfel că susținerile petentei vizând inconsistența

înscrisurilor administrate de reclamantă, sau la faptul că un document apreciat

ca relevant în respingerea probei solicitate nu fusese depus în integralitate,

nu pot fi valorificate în calea specială de atac, care nu prezintă un caracter

devolutiv, ci implică numai o cezură strică și limitativă a legalității

sentinței arbitrale.

S-a arătat că

respectarea principilor egalității de tratament, a principiilor

contradictorialității și al dreptului la apărare constituie expresie a

dreptului la un proces echitabil, drept ce asigură eliminarea arbitrariului și aplicarea

legii.

Din cuprinsul

încheierii interlocutorii de la 21 februarie 2013, prin care s-a respins

cererea privind administrarea probei cu expertiză aceste principii nu au fost

încălcate.

Petenta, beneficiind

de asistență judiciară calificată a solicitat argumentat încuviințarea probei

cu expertiză tehnică în construcții, fiindu-i permis să își prezinte

argumentele, iar cererea a fost respinsă motivat, în ședință publică, după

prealabila discutare a tuturor argumentelor prezentate de părți.

Prin urmare, în

adoptarea hotărârii de respingere a probei cu expertiză tehnică de specialitate

nu au fost încălcate norme sau principii de ordine publică.

În aceste condiții,

cenzurarea temeiniciei soluției dispuse cu privire la administrarea probei, a

modului în care, la deliberare și în motivarea hotărârii instanța a dat

eficiență probatoriului administrat, nu mai poate fi supusă cenzurii în

prezenta cale de atac.

Așa fiind,

apreciindu-se că soluționarea litigiului arbitral s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. și art. 7 din Regulile de procedură,

nefiind întrunite cerințele art. 364 lit. i) C. proc. civ. acțiunea în anulare

a fost respinsă.

În termen legal,

invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., împotriva

acestei sentințe, reclamanta din acțiunea în anulare, SC O.O. SRL, a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate

(menținerea ei în privința soluției pe excepția inadmisibilității), în sensul

admiterii acțiunii în anulare și considerând că pentru a hotărî în fond este

nevoie de noi probe (expertiză tehnică specialitatea construcții industriale),

inadmisibile în recurs, solicită trimiterea cauzei la Curtea de Apel București

pentru a se administra aceste probe și a se hotărî în fond. Solicită, totodată,

obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de

desfășurarea prezentei cauze.

În argumentarea

recursului, după un scurt istoric al situației de fapt, recurenta arată că

acțiunea în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 364 lit. i), având în vedere că aceasta din urmă

"încălca ordinea publică, bunele moravuri, ori dispoziții imperative ale

legii" și, totodată, dispozițiile art. 358 C. proc. civ. și cele ale art.

7 din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curții de Arbitraj.

În esență, pe calea

acțiunii în anulare, arată că a invocat încălcarea principiului dreptului la

apărare și a principiului egalității de tratament, având în vedere că

tribunalul arbitral nu a încuviințat singura probă care putea dovedi atât

apărările cât și pretențiile formulate, respectiv proba cu expertiză tehnică în

specialitatea construcții industriale.

Susține că în speță a

invocat o întreagă serie de apărări și a formulat pretenții pe cale

reconvențională ce nu puteau fi dovedite decât prin administrarea probei

menționate, probă ce a fost respinsă în mod vădit nelegal cu o motivare

arbitrară. Apărările reclamantei nu au fost niciodată analizate cu adevărat,

fiind înlăturate strict formal, din acest punct de vedere nebeneficiind sub

nicio formă de egalitate de tratament în raport cu partea adversă.

Cât privește

respingerea probei cu expertiză raportat la actele de la dosar, arată că la

termenul din data de 21 februarie 2013, a solicitat în scris administrarea

probei cu expertiză construcții industriale, iar tribunalul a respins această

probă, fără nicio motivare, mulțumindu-se să arate că expertiza nu este

concludentă având în vedere înscrisurile depuse la dosar. Consideră că instanța

de fond în mod greșit a apreciat că aceasta reprezintă o motivare de natură să

respecte principiul egalității de tratament. Tribunalul arbitral ar fi trebuit

să precizeze care sunt considerentele pentru care a apreciat că nu este utilă

proba cu expertiză și nu să se limiteze în a face referire la înscrisurile de

la dosar. Prin urmare, în mod greșit apreciază instanța de fond că respingerea

probei s-a făcut motivat, întrucât o simplă referire la actele dosarului nu

poate fi apreciată ca fiind o veritabilă motivare.

Totodată, susține

recurenta, înscrisurile invocate în temeiul cărora s-a respins prima oară

expertiza, nici măcar nu se aflau la dosar, iar respingerea probei cu expertiză

a fost dispusă în mod arbitrar.

Este fără putință de

tăgadă că la momentul pronunțării primei încheieri prin care a fost respinsă

expertiza, tribunalul arbitral a considerat că la dosar existau anumite

documente, pe care chiar și-a întemeiat decizia cu privire la probatoriile

încuviințate, care de fapt nu existau la acel moment, fiind depuse ulterior,

deși C.B. a invocat faptul că procesele-verbale aflate la dosarul cauzei făceau

inutilă administrarea expertizei.

Pentru a doua oară,

la data de 24 aprilie 2013, deși SC O.O. SRL a solicitat din nou, după

depunerea actului adițional nr. 4 la dosar, administrarea probei cu expertiză

față de documentele nou depuse la dosar, tribunalul a respins această

solicitare fără a da vreo motivare.

Or, dreptul la

apărare trebuie să fie respectat în mod efectiv, nu doar formal.

În mod corect a

arătat instanța de fond că în situația încălcării principiilor fundamentale, în

cadrul acțiunii în anulare se poate cenzura inclusiv aprecierea tribunalului

arbitral asupra utilității și valorii probante a mijloacelor de probă propuse.

Și tocmai pentru că prin acțiunea în anulare s-a invocat încălcarea gravă a

unor astfel de principii, instanța de fond era datoare să verifice dacă la

momentul încuviințării probatoriilor de către instanța arbitrală au fost ori nu

respectate aceste principii.

Având în vedere că

încheierile prin care s-a respins proba cu expertiză au fost date nemotivat

(încheierea din 21 februarie a fost motivată pe considerentul că actele de la

dosar sunt suficiente deși acestea nici măcar nu fuseseră depuse la acel

moment) ori cu o motivare puerilă și arbitrară, este evidentă încălcarea

principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil chiar și în fața

tribunalului arbitral. Mai mult, instanța de fond, chemată să verifice

respectarea celor mai importante garanții procesuale, era datoare să examineze

strict în scopul verificării legalității hotărârii arbitrale prin prisma

motivelor de acțiune în anulare invocate, modalitatea în care au fost

încuviințate probatoriile de către tribunalul arbitral și dacă la acel moment

au fost ori nu respectate aceste garanții, respectiv dreptul la apărare și

egalitatea de tratament.

Instanța de judecată

învestită cu soluționarea acțiunii în anulare este datoare să verifice dacă

dreptul la apărare și egalitatea de tratament au fost efectiv respectate și

asigurate. Simpla motivare arbitrară nu poate proba respectarea acestor

principii (Cauza Aleksandrs Birznieks c. Letoniei, 56930/00, 23 octombrie 2001)

în condițiile în care nu se explică de către tribunalul arbitrai de ce

înscrisurile de la dosar fac inutilă administrarea probei cu expertiză.

În acest context,

instanța de fond a procedat în mod greșit neanalizând dacă tribunalul arbitrai

a apreciat sau nu în mod greșit valoarea probantă a expertizei, dreptul la

apărare având să fie asigurat în mod efectiv și nu pur formal, limitându-se la

o motivare care ar fi putut la fel de bine să se refere la alt dosar.

Consideră că pentru a

se verifica respectarea dreptului la apărare și a egalității de tratament, este

imperios necesar să se analizeze dacă proba respinsă era într-adevăr

neconcludentă, nepertinentă și inutilă soluționării cauzei.

Expertiza reprezenta

singura probă ce permitea reclamantei să își demonstreze atât apărările, cât și

pretențiile.

În cuprinsul cererii

de recurs recurenta a adus în discuție relevanța expertizei tehnice solicitate,

aspecte privind probarea excepției de neexecutare a contractului.

Situațiile de lucrări

și certificatele de plată ale C.B. conțin cantități supraestimate masiv.

Obligația de a

garanta lucrările executate ulterior semnării proceselor-verbale, constatarea

prin expertiză a lucrărilor neremediate de C.B., evaluarea costurilor.

În consecință,

consideră că nu a beneficiat de un tratament echitabil, atâta timp cât

afirmațiile părții adverse au fost pur și simplu adoptate de către tribunalul

arbitral fără a fi dovedite, în timp ce recurentei nici măcar nu i s-a permis

să încerce să-și dovedească apărările.

Intimata-pârâtă SC

C.B. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității

recursului solicitând admiterea excepției invocate și, în consecință,

constatarea nulității recursului. În măsura în care instanța va depăși excepția

nulității recursului, solicită, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cauza sub

toate aspectele, Înalta Curte constată că sentința pronunțată este legală și

temeinică, instanța analizând hotărârea arbitrală în limitele criticilor

formulate, ținând cont și de dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

invocat de recurentă, hotărâre ce cuprinde considerentele care fundamentează

soluția.

Recurenta a invocat

prin acțiunea în anulare dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. raportat

la art. 358 C. proc. civ. și la art. 7 din Regulile de procedură arbitrală,

apreciind că prin respingerea cererii sale în probațiune, respectiv a probei cu

expertiza tehnică de specialitate i s-ar fi nesocotit în cauză dreptul la

apărare, egalitatea de tratament principiul contradictorialității, principii ce

guvernează procedura arbitrală, conform art. 358 C. proc. civ.

Este de reținut că

ipoteza reglementată de art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu permite însă

examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, întrucât competența arbitrajului

exclude, pentru litigiul ce face obiectul convenției arbitrale, competența

instanțelor judecătorești, potrivit art. 343

3

alin. (1) C. proc.

civ., iar acțiunea în anulare nu are efectul devolutiv al apelului, controlul

efectuat de instanțele judecătorești fiind unul de legalitate, nu de temeinicie

a hotărârii arbitrale.

Cum în mod legal a

reținut și instanța de fond, etapa deliberării, în care se presupune că

tribunalul arbitrai apreciază probele administrate, excede cenzurii în calea

specială de atac prevăzută de art. 364 lit. i) C. proc. civ. în prima fază

procesuală a căii de atac, nefiind posibilă reconsiderarea probatoriului decât

în condițiile anulării sentinței arbitrale.

Împrejurarea că

tribunalul arbitral a considerat că nu mai este necesar, în raport de actele și

lucrările dosarului administrarea probei cu expertiza tehnică nu înseamnă că a

fost încălcat principiul dreptului la apărare ori egalitatea de tratament de

care se prevalează recurenta, câtă vreme aprecierea probelor se face de către

arbitri, potrivit intimei lor convingeri cum reiese și din dispozițiile art.

358

11

C. proc. civ.

Astfel, așa cum în

dreptul comun interpretarea probelor este lăsată la aprecierea judecătorului,

tot astfel în procedura arbitrală este lăsată la aprecierea arbitrilor.

Curtea de Apel

București a arătat cu justețe că încuviințarea probelor, aprecierea utilității

și valorii probante sunt lăsate la înțelepciunea tribunalului arbitral pentru a

cărei competență au optat părțile, fără ca aceasta să poată fi supusă cenzurii

în calea de atac a acțiunii în anulare, cu excepția situațiilor în care s-au

încălcat dispoziții imperative și principii esențiale ce guvernează inclusiv

arbitrajul.

Rezultă că, în cauză,

numai motivele de ordine publică pentru încălcarea principiilor egalității de

tratament, a principiului dreptului la apărare și al principiului

contradictorialității, precum și cel al nemotivării măsurii dispuse referitor

la probatoriul încuviințat se pot supune cenzurii hotărârii atacate.

Tribunalul arbitral a

motivat măsura dispusă, precizând că apreciază proba ca inutilă raportat la

obiectul cauzei și înscrisurile depuse de părți, iar temeinicia motivării,

astfel cum în mod legal a constatat și instanța de fond, excede cenzurii, iar

susținerile vizând inconsistența înscrisurilor administrate de reclamantă sau

faptul că un document apreciat ca relevant în respingerea probei solicitate nu

fusese depus în integralitate, nu pot fi valorificate pe calea acțiunii în

anulare, întrucât aceasta nu prezintă un caracter devolutiv, ci implică numai o

cenzură strictă și limitativă a legalității sentinței arbitrale.

Este de necontestat

că respectarea principilor egalității de tratament, a principiilor

contradictorialității și al dreptului la apărare constituie expresie a

dreptului la un proces echitabil, drept ce asigură eliminarea arbitrariului și

aplicarea legii.

Principiul egalității

de tratament presupune dreptul fiecărei părți de a expune cauza și apărările

sale tribunalului, în condiții care nu o dezavantajează, într-o manieră

echilibrată în raport cu partea adversă, implicând posibilitatea pentru fiecare

parte de a susține cauza sa, inclusiv prin probele pe care le poate propune,

astfel încât să nu se situeze pe o poziție aflată în dezavantaj față de partea

adversă.

În esență, egalitatea

de tratament constă într-un just echilibru procedural între părți, cu precădere

în ceea ce privește comunicarea între părți a actelor dosarului, dispunerea de

mijloace procedurale pentru afirmarea poziției fiecărei părți, acesta

concretizându-se în dreptul fiecărei părți de a beneficia de ascultarea cauzei

sale, în mod echitabil de către tribunal, fără ca una dintre părți să se

plaseze într-un net dezavantaj procedural.

De esența principiul

contradictorialității este dreptul fiecărei părți de a fi în măsură să prezinte

argumentarea și să dovedească justețea pretențiilor sale, cât și dreptul de a

discuta și a combate susținerile și probele celeilalte părți.

Nu se poate pretinde

că principiile menționate au fost nesocotite, întrucât SC O.O. SRL a beneficiat

de asistență judiciară calificată, a solicitat argumentat încuviințarea probei

cu expertiză tehnică în construcții, fiindu-i permis să își prezinte

argumentele, iar cererea a fost respinsă motivat, în ședință publică, după

prealabila discutare a tuturor argumentelor prezentate de părți.

Prin urmare, în

adoptarea hotărârii de respingere a probei cu expertiză tehnică de specialitate

nu au fost încălcate norme sau principii de ordine publică, instanța de fond

reținând cu justețe că soluționarea litigiului arbitrai s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. și art. 7 din Regulile de

procedură, nefiind întrunite cerințele art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând,

întrucât motivele care atrag desființarea hotărârii arbitrale sunt strict și

limitativ prevăzute de lege, iar judecarea litigiului pe fond, este posibilă

doar în măsura în care se constată incidența vreunuia dintre motivele prevăzute

de art. 364 C. proc. civ., în raport de considerentele reținute ce confirmă

legala soluție de respingere a acțiunii în anulare, celelalte critici ale

recurentei vizând fondul litigiului arbitrai nu vor putea fi analizate.

Pentru rațiunile

înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC O.O. SRL prin

administrator judiciar C.T.I. SPRL - V.F.I. SPRL împotriva Sentinței civile nr.

88/2013 din 9 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă, ca nefondat, menținând sentința recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC O.O. SRL prin administrator judiciar C.T.I. SPRL -

V.F.I. SPRL împotriva Sentinței civile nr. 88/2013 din 9 septembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2015.

Procesat

de GGC - NN