ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.T.F.M., sucursala Cluj, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.704.538.787 lei, reprezentând taxe accesorii și majorări de întârziere. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 297/ COM din 23 noiembrie 2004, a admis acțiunea obligând pe pârâtă la 2.704.538.787 lei taxe accesorii și majorări și la 55.190.388 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta, destinatar al mărfurilor transportate pe căile ferate, a fost avizată de sosirea și punerea la dispoziție a expedierilor și a panourilor special amenajate în incinta stației, însă a predat vagoanele la termene îndepărtate față de momentul sosirii lor.

Pe durata în care mijloacele de transport stau la dispoziția clientului, regulamentul de transport C.F.R. prevede perceperea de tarife orare. Prin decizia civilă nr. 89 din 9 martie 2005, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, considerând că potrivit art. 73 din regulamentul C.F.R. pe durata în care mijloacele de transport stau la dispoziția clientului se percep tarife orare de utilizare, iar în cazul întârzierii plăților, calea ferată este în drept să perceapă majorări de întârziere. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că a stabilit și comunicat reclamantei că ritmul zilnic de primire a vagoanelor este de cinci vagoane pe zi, însă reclamanta fără a ține cont de adresele înaintate, a pus la dispoziție, pentru descărcare, un număr mult mai mare de vagoane.

În această situație, recurenta nu datorează suma de 669.928.989 lei. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Dispozițiile art. 73 din regulamentul de transport C.F.R. stabilesc obligația clientului de plată a tarifelor orare de utilizare a mijloacelor de transport pe toată durata cât acestea stau la dispoziția sa; iar art. 62 din același act normativ prevede plata majorărilor de întârziere în cazul întârzierii plății. Normele uniforme privind avizarea transporturilor prevăd că punerea la dispoziție a vagoanelor se realizează după expirarea timpului de 3 ore de la momentul avizării, iar între părți nu a existat o convenție derogatorie, care să modifice reglementările prestabilite.

Adresele pârâtei, prin care solicită primirea unor cantități de produse condiționat de ritmul de descărcare a cinci vagoane pe zi, nu are nici o semnificație juridică. Pentru a-și fi putut produce efecte, actele evocate de pârâta recurentă trebuiau să fie rezultatul unui acord de voință al ambelor părți. Astfel, în lipsa unei convenții, calculul tarifelor și majorările au fost stabilite potrivit normelor uniforme, iar instanțele de fond judicios au considerat obligația pârâtei de plată. Așa fiind, față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 89 din 9 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA, împotriva deciziei nr. 89 din 9 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.