ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6179/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 746 din 29 iunie 2006 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta S.F.M. împotriva dispoziției nr. 149 din 12 ianuarie 2006, emisă de intimatul primarul municipiului Ploiești, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 457,88 mp situat în Ploiești. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Imobilul în litigiu a aparținut contestatoarei, în baza unui act de donație și a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică. După expropriere, construcția situată pe teren a fost demolată, iar utilitatea publică s-a realizat, în sensul că s-a amenajat Parcul Dendrologic Mihai Viteazul, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

În drept, tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 341 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că reclamanta reiterează aceleași apărări ca și la prima instanță, dar că tribunalul a interpretat corect dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Imobilul în litigiu a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, iar aceasta s-a realizat, terenul fiind ocupat în prezent de Parcul Dendrologic Mihai Viteazul.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, susținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece pe terenul expropriat nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea. Astfel, recurenta arată că din fotografiile depuse la dosarul cauzei reiese că lucrările la care se referă expertul nu s-au executat pe terenul preluat de la ea, teren pe care încă se mai văd urmele fundației casei demolate, stâlpul gardului, pavajele din curte, fosa septică și doi copaci plantați de ea, singura vegetație din zonă. Instanța de apel nu a făcut decât să reitereze motivarea instanței de fond, respectiv că au fost corect aplicate dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deși pe teren nu există nici o lucrare începută sau care urmează să ocupe funcțional terenul.

Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a terenului. De asemenea, a depus la dosar un set de fotografii efectuate la 10 septembrie 2007, despre care susține că privesc terenul în litigiu. Intimata Primăria municipiului București nu a depus la dosar întâmpinare, dar depus H.G. nr. 1359 din 27 decembrie 2001 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Așa cum susține recurenta, curtea de apel s-a limitat la prelua necritic concluziile primei instanțe, în sensul că la situația de fapt reținută s-au aplicat corect dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Or, ceea ce critica reclamanta prin motivele de apel era greșita reținere a situației de fapt, printr-o analiză incompletă a probelor. Curtea de apel nu răspunde criticilor aduse sentinței referitoare la ignorarea fotografiilor depuse la dosar, la faptul că chiar în raportul de expertiză s-a reținut că pe teren se mai află încă urmele fostei proprietăți, la lipsa oricărei amenajări a zonei și la lipsa unei noi declarații de utilitate publică. În raport de aceste lipsuri, hotărârea curții de apel apare ca fiind nemotivată, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, curtea de apel va avea în vedere toate criticile aduse de reclamantă sentinței, va reevalua toate probele administrate și, eventual, va dispune probe noi, pentru a stabili dacă terenul neamenajat, surprins în fotografiile atașate la dosar, este unul și același cu cel care face obiectul litigiului și care a fost expropriat de la reclamantă. Numai după ce se va stabili dacă terenul este sau nu afectat de utilitatea pentru care a fost expropriat, iar dacă da, în ce proporție, se va putea determina și textul de lege aplicabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.F.M. împotriva deciziei nr. 341 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2007.