ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2003

Asupra recursului de față constată: Prin sentința civilă nr. 932 din 5 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 3923/1999 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, A.M. Brașov, împotriva pârâtei U.P.S.O.M. S.A. Ocna Mureș și a fost obligată pârâta la 554.472.720 lei din care 433.852.984 lei tarife de transport, 120.619.736 lei penalități de întârziere de 0,2% pe zi calculate până la 10 august 1999 și în continuare până la achitarea integrală a creanței , precum și la plata sumei de 13.809.727 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu a achitat la termen obligațiile contractuale. Sentința pronunțată a fost menținută de Curtea de Apel nu a respins apelul formulat de pârâtă.

Împotriva sentinței civile nr. 319/A/2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia pârâta U.P.S.O.M. S.A. Ocna Mureș a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei stabiliri a plății penalităților, în continuare până la achitarea creanței, solicitând exonerarea de plată a acestora. Se mai susține că și calculul penalităților este eronat, acestea fiind de 114.537.061 . Prin ultimul motiv de recurs recurenta susține că din cele 36 poziții pentru care s-au anexat documente de transport, 7 au înscrise pe ele mențiunea francat „ceea ce înseamnă că taxa de transport a fost achitată la expedierea vagonului. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă: Raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 50074/1998, unde la art. 4 alin. (4) pct. 2 au fost calculate penalitățile de întârziere, respectiv clauza prin care pârâta recurentă s-a obligat să plătească tarifele de transport adiacente în condițiile, cuantumurile și la termenele prevăzute în reglementările S.N.C.F.R. în caz contrar să suporte penalitățile pentru întârzierea plății, prevăzute în contract și în baza art. 7 alin. (3) pentru neefectuarea plății la termenele din contract, expeditorul atât pentru transporturile expediate cât și pentru cele care îi revin la plată în calitate de destinatar, datorează transportatorului majorări pentru întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma de plată pentru întreaga perioadă până la efectuarea plății, pârâta recurentă semnând și ștampilând contractul cu obligațiile asumate.

De menționat este faptul că plata în continuare a penalităților de întârziere este determinabilă în raport de plata debitului privind pretențiile principale, prin cuantumul procentual stabilit. Susținerea recurentei că în mod greșit a fost obligată la plata tarifului de transport fără a ține seama de cele 7 scrisori de trăsură cu mențiunea francat” urmează a fi înlăturată în raport de instrucția nr. 60 , care cuprinde norme privind operațiile de casă C.F.R. cap. VI pct. 1.2 care prevede că încasarea tarifelor se face în momentul încheierii contractului de transport, iar în cazul transporturilor cu tarife francate și înainte de eliberarea mărfurilor. Foile de expediție în litigiu demonstrează că tarifele de transport menționate nu au fost achitate la încheierea contractelor de transport.

De altfel recurenta nu a făcut nici o dovadă că a achitat transporturile respective , dovezi ce se puteau face cu duplicatele originale ale scrisorii de trăsură cu ștampilă stației de predare, duplicate ce se eliberează doar în momentul achitării tarifelor de transport. Astfel fiind în raport de considerentele arătate recursul declarat este nefondat și a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B.U. S.A. Ocna Mureș, împotriva deciziei nr. 315 din 5 aprilie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.