ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2003

HOTĂRÂRE
13.02.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față constată:

Prin

sentința civilă nr. 932 din 5 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Alba în

dosarul nr. 3923/1999 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, A.M. Brașov,

împotriva pârâtei U.P.S.O.M. S.A. Ocna Mureș și a fost obligată pârâta la

554.472.720 lei din care 433.852.984 lei tarife de transport, 120.619.736 lei

penalități de întârziere de 0,2% pe zi calculate până la 10 august 1999 și în

continuare până la achitarea integrală a creanței , precum și la plata sumei de

13.809.727 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu a achitat la

termen obligațiile contractuale.

Sentința

pronunțată a fost menținută de Curtea de Apel nu a respins apelul formulat de

pârâtă.

Împotriva

sentinței civile nr. 319/A/2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia pârâta

U.P.S.O.M. S.A. Ocna Mureș a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică sub aspectul greșitei stabiliri a plății penalităților, în

continuare până la achitarea creanței, solicitând exonerarea de plată a

acestora.

Se

mai susține că și calculul penalităților este eronat, acestea fiind de

114.537.061 .

Prin

ultimul motiv de recurs recurenta susține că din cele 36 poziții pentru care

s-au anexat documente de transport, 7 au înscrise pe ele mențiunea francat

„ceea ce înseamnă că taxa de transport a fost achitată la expedierea vagonului.

Examinând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se

constată că recursul declarat este nefondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă:

Raporturile

dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 50074/1998, unde la art. 4

alin. (4) pct. 2 au fost calculate penalitățile de întârziere, respectiv clauza

prin care pârâta recurentă s-a obligat să plătească tarifele de transport

adiacente în condițiile, cuantumurile și la termenele prevăzute în

reglementările S.N.C.F.R. în caz contrar să suporte penalitățile pentru

întârzierea plății, prevăzute în contract și în baza art. 7 alin. (3) pentru

neefectuarea plății la termenele din contract, expeditorul atât pentru

transporturile expediate cât și pentru cele care îi revin la plată în calitate

de destinatar, datorează transportatorului majorări pentru întârziere de 0,2%

pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma de plată pentru întreaga

perioadă până la efectuarea plății, pârâta recurentă semnând și ștampilând

contractul cu obligațiile asumate.

De

menționat este faptul că plata în continuare a penalităților de întârziere este

determinabilă în raport de plata debitului privind pretențiile principale, prin

cuantumul procentual stabilit.

Susținerea

recurentei că în mod greșit a fost obligată la plata tarifului de transport

fără a ține seama de cele 7 scrisori de trăsură cu mențiunea francat” urmează a

fi înlăturată în raport de instrucția nr. 60 , care cuprinde norme privind

operațiile de casă C.F.R. cap. VI pct. 1.2 care prevede că încasarea tarifelor

se face în momentul încheierii contractului de transport, iar în cazul

transporturilor cu tarife francate și înainte de eliberarea mărfurilor. Foile

de expediție în litigiu demonstrează că tarifele de transport menționate nu au

fost achitate la încheierea contractelor de transport.

De

altfel recurenta nu a făcut nici o dovadă că a achitat transporturile

respective , dovezi ce se puteau face cu duplicatele originale ale scrisorii de

trăsură cu ștampilă stației de predare, duplicate ce se eliberează doar în

momentul achitării tarifelor de transport.

Astfel

fiind în raport de considerentele arătate recursul declarat este nefondat și a

fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind

legale și temeinice.

Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B.U.

S.A. Ocna Mureș, împotriva deciziei nr. 315 din 5 aprilie 2000 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3716/2003
din ele este avut în vedere, deoarece, față de data de la care curge, 15 februarie 1990, și cea a introducerii acțiunii, toate s-au împlinit. Nu poate fi primită opinia reclamantei, care, în susținerile sale, se contrazice, afirmând, pe de
ÎCCJ 2004-10-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3526/2004
, sucursala Timișoara, a achitat în timpul procesului suma de 28.428.400 lei, rămânând neachitată diferența. Împotriva menționatei decizii, aceiași pârâtă a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentr
ÎCCJ 2003-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1536/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 iulie 2000 reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, a solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R.M., su
ÎCCJ 2005-11-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5394/2005
ă, iar Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 250 din 15 decembrie l-a admis și a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea, obligând pârâta către reclamantă la plata sumei d
ÎCCJ 2003-02-20
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1032/2003
cauzei, s-a reținut că răspunderea pentru lipsurile cantitative constatate la destinație revine cărăușului, conform art. 82 și 83 din Regulamentul de transport C.F.R., întrucât vagonul a sosit la destinație cu urme de violare, respectiv, fă
Sursă