ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1536/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

iulie 2000 reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, a

solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R.M., sucursala Brașov, la plata

sumei de 31.300.075 lei reprezentând contravaloare marfă lipsă la transport cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1229 din 25 octombrie

2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de

31.300.075 lei contravaloare marfă și la 2.553.005 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 92 din 8 martie

2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că vagonul a sosit cu supapa de aerisire ruptă, iar prin orificiul creat a

existat acces la marfă așa cum rezultă din procesul verbal nr. 4 din 30

decembrie 1999, așa încât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61.2 și

art. 82.5 din Regulamentul de Transport.

În termen legal, pârâta a declarat

recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de

apel este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că, în mod

greșit, ambele instanțe au reținut culpa sa pentru lipsa cantității de benzină

întrucât vagonul a ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte și fără

scurgeri din conținut. Că lipsa provine de la furnizor, deoarece pe scrisoarea

de trăsură nu este aplicată ștampila cărăușului la rubrica „greutate stabilită

de C.F.R. în kg” fiind aplicabile prevederile art. 61.2 din Regulamentul de

Transport C.F.R.

S-a susținut că sunt aplicabile

dispozițiile art. 82. 5 din Regulamentul de Transport C.F.R., potrivit cărora

calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, dacă mijlocul de

transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere,

scurgere, avariere și cu sigiliile intacte.

Examinând recursul declarat de

pârâtă prin prisma motivelor, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

În baza relațiilor contractuale

dintre reclamantă cu Sucursala P.S. Ploiești și a comenzii lansate de cea

dintâi a fost expediată pe adresa depozitului P.C. o cantitate de 42.750 kg

benzină cl 3 (Premium II) de către Sucursala P.I. Ploiești, transport ce s-a

efectuat cu scrisoarea de trăsură nr. 2803 din 28 decembrie 1999, vagonul cu

terminația nr. 3657 și trenul nr. 25721.

În stația C.F.R. Bartolomeu, în urma

verificării comerciale și tehnice a vagonului, s-a întocmit procesul verbal de

constatare nr. 4/1999 în care s-a menționat că vagonul a sosit la destinație cu

toate sigiliile intacte și fără urme de scurgere din conținut, dar cu supapa de

aerisire ruptă, așa cum rezultă și din notificarea 096010 din 30 decembrie 1999

a Reviziei de Vagoane Brașov - Triaj.

Comisia, în urma examinării

vagonului, a constatat că filetul supapei de aerisire era defect, sita de

protecție ruptă, vagonul prezentând în acest loc un orificiu descoperit cu

diametrul de 50 mm care oferea accesul la produsul transportat, așa cum rezultă

din procesul verbal de constatare nr. 4 din 28 decembrie 1999

Cu adresa nr. 30 D din 30 decembrie

1999, reclamanta a informat cărăușul în stația de destinație, respectiv stația

C.F.R. C. de starea tehnică a vagonului și scurgerea constatată, iar în urma

măsurării greutății vagonului s-a constatat o diferență în minus de 8.150 kg

marfă, conform notei de cântărire nr. 102 din 31 decembrie 1999.

Susținerea recurentei că vagonul a

ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte și fără scurgeri din conținut,

condiția în care lipsa provine de la furnizor va fi înlăturată ca fiind o

simplă apărare fără suport probator față de mențiunile din procesul verbal de

constatare nr. 4/1999.

Apărarea recurentei că, în cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art. 61.2 din Regulamentul de Transport care

înlătură răspunderea acesteia deoarece, pe scrisoarea de trăsură la rubrica

„greutatea stabilită de C.F.R. în kg” nu este aplicată ștampila cu mențiunea

„recunoscută de C.F.R.”, va fi înlăturată față de mențiunile din cuprinsul

procesului verbal nr. 4 din 30 decembrie 1999 încheiat în stația C. din care

rezultă că vagonul a ajuns la destinație cu supapa de aerisire ruptă, iar prin

orificiul creat a existat acces la marfa transportată.

Pe de altă parte, recurenta avea

obligația, potrivit prevederilor art. 67.1 din același Regulament, să verifice

dacă expediția corespunde mențiunilor făcute de expeditor în scrisoarea de

trăsură și, în caz contrar, să refuze efectuarea transportului în aceste

condiții.

Nici critica recurentei privind

aplicarea în speță a dispozițiilor art. 82.5 din Regulamentul de Transport pe

căile ferate din România nu este întemeiată.

Potrivit acestor prevederi legale

pentru expedițiile în vagoane complete, precum și cele în containere, boxpaleți

și alte unități de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru

lipsurile cantitative până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis

a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și

cu sigiliile intacte.

În speță, așa cum corect au reținut

ambele instanțe, nu pot fi reținute aceste prevederi legale cât timp, conform

mențiunilor din cuprinsul procesului verbal nr. 4 din 30 decembrie 1999

încheiat în stația C., vagonul a sosit cu supapa de aerisire ruptă, iar prin

orificiul creat a existat acces la marfă.

Susținerea recurentei că vagonul a

circulat pe linie electrificată și a fost imposibilă sustragerea din conținut

este o simplă apărare față de condițiile în care transportul a ajuns la

destinație potrivit actelor de constatare încheiate cu ocazia eliberării

acestuia.

Față de toate aceste considerente,

Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și

urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se

respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A., sucursala Brașov,

împotriva deciziei nr. 92 din 8 martie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2003.