ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1536/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 iulie 2000 reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, a solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R.M., sucursala Brașov, la plata sumei de 31.300.075 lei reprezentând contravaloare marfă lipsă la transport cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1229 din 25 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 31.300.075 lei contravaloare marfă și la 2.553.005 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 92 din 8 martie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că vagonul a sosit cu supapa de aerisire ruptă, iar prin orificiul creat a existat acces la marfă așa cum rezultă din procesul verbal nr. 4 din 30 decembrie 1999, așa încât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61.2 și art. 82.5 din Regulamentul de Transport. În termen legal, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că, în mod greșit, ambele instanțe au reținut culpa sa pentru lipsa cantității de benzină întrucât vagonul a ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte și fără scurgeri din conținut. Că lipsa provine de la furnizor, deoarece pe scrisoarea de trăsură nu este aplicată ștampila cărăușului la rubrica „greutate stabilită de C.F.R.

în kg” fiind aplicabile prevederile art. 61.2 din Regulamentul de Transport C.F.R. S-a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 82. 5 din Regulamentul de Transport C.F.R., potrivit cărora calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și cu sigiliile intacte. Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. În baza relațiilor contractuale dintre reclamantă cu Sucursala P.S. Ploiești și a comenzii lansate de cea dintâi a fost expediată pe adresa depozitului P.C. o cantitate de 42.750 kg benzină cl 3 (Premium II) de către Sucursala P.I.

Ploiești, transport ce s-a efectuat cu scrisoarea de trăsură nr. 2803 din 28 decembrie 1999, vagonul cu terminația nr. 3657 și trenul nr. 25721. În stația C.F.R. Bartolomeu, în urma verificării comerciale și tehnice a vagonului, s-a întocmit procesul verbal de constatare nr. 4/1999 în care s-a menționat că vagonul a sosit la destinație cu toate sigiliile intacte și fără urme de scurgere din conținut, dar cu supapa de aerisire ruptă, așa cum rezultă și din notificarea 096010 din 30 decembrie 1999 a Reviziei de Vagoane Brașov - Triaj. Comisia, în urma examinării vagonului, a constatat că filetul supapei de aerisire era defect, sita de protecție ruptă, vagonul prezentând în acest loc un orificiu descoperit cu diametrul de 50 mm care oferea accesul la produsul transportat, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare nr. 4 din 28 decembrie 1999 Cu adresa nr. 30 D din 30 decembrie 1999, reclamanta a informat cărăușul în stația de destinație, respectiv stația C.F.R.

C. de starea tehnică a vagonului și scurgerea constatată, iar în urma măsurării greutății vagonului s-a constatat o diferență în minus de 8.150 kg marfă, conform notei de cântărire nr. 102 din 31 decembrie 1999. Susținerea recurentei că vagonul a ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte și fără scurgeri din conținut, condiția în care lipsa provine de la furnizor va fi înlăturată ca fiind o simplă apărare fără suport probator față de mențiunile din procesul verbal de constatare nr. 4/1999. Apărarea recurentei că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 61.2 din Regulamentul de Transport care înlătură răspunderea acesteia deoarece, pe scrisoarea de trăsură la rubrica „greutatea stabilită de C.F.R.

în kg” nu este aplicată ștampila cu mențiunea „recunoscută de C.F.R.”, va fi înlăturată față de mențiunile din cuprinsul procesului verbal nr. 4 din 30 decembrie 1999 încheiat în stația C. din care rezultă că vagonul a ajuns la destinație cu supapa de aerisire ruptă, iar prin orificiul creat a existat acces la marfa transportată. Pe de altă parte, recurenta avea obligația, potrivit prevederilor art. 67.1 din același Regulament, să verifice dacă expediția corespunde mențiunilor făcute de expeditor în scrisoarea de trăsură și, în caz contrar, să refuze efectuarea transportului în aceste condiții. Nici critica recurentei privind aplicarea în speță a dispozițiilor art. 82.5 din Regulamentul de Transport pe căile ferate din România nu este întemeiată.

Potrivit acestor prevederi legale pentru expedițiile în vagoane complete, precum și cele în containere, boxpaleți și alte unități de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și cu sigiliile intacte. În speță, așa cum corect au reținut ambele instanțe, nu pot fi reținute aceste prevederi legale cât timp, conform mențiunilor din cuprinsul procesului verbal nr. 4 din 30 decembrie 1999 încheiat în stația C., vagonul a sosit cu supapa de aerisire ruptă, iar prin orificiul creat a existat acces la marfă. Susținerea recurentei că vagonul a circulat pe linie electrificată și a fost imposibilă sustragerea din conținut este o simplă apărare față de condițiile în care transportul a ajuns la destinație potrivit actelor de constatare încheiate cu ocazia eliberării acestuia.

Față de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A., sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 92 din 8 martie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.