ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
pârâta CN CFR SA Regionala CFR Cluj împotriva deciziei nr.57 din 31 ianuarie
2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimata SC”
E.” SA – Sucursala Cluj prin consilier juridic M.M., lipsă fiind recurenta.
Procedra legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea,
luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile,
constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra
recursului.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de
respingere, ca nefondat, a recursului, după care, Curtea râmâne în pronunțare.
C U
R T E A
Asurpa recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 28 iulie 2000 sub nr.6082 reclamanta
SC „E.” SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Cluj – Cluj Napoca a
solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Regionala CFR Cluj, instanța de
judecată să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de
89.072.367 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea pretențiilor deduse judecății
reclamanta invocă faptul că pârâta nu și-a îndeplinit la termenul scadent
obligația de plată a unor facturi și conform contractului nr.201/1995, pentru
care a calculat majorări în sumă de 89.072.367 lei, conform H.G. nr.236/14
iunie 1993.
Prin sentința nr.1599 dib 11 septembrie 2000
Tribunalul Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ a admis
acțiunea reclamantei SC „E.” SA Cluj Napoca și a obligat pârâtă să plătească
reclamantei suma de 89.072.367 lei cu titlu de majorări contractuale de
întârziere calculate pentru perioada 1 septembrie 1997 – 31 decembrie 1997 și
suma de 6.019.342 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține
că potrivit art.12 din contractul intervenit între părți și în baza
prevederilor art.93 din RFUEE aprobat prin H.G. 236/1 iunie 1993 pârâta
datorează pentru neachitarea facturilor în termenul stipulat majorări de tarif de
0,2% pe fiecare zi de întârziere la plată, majorări în sumă totală de
89.072.367 lei aferente perioadei 1 septembrie 1997 – 31 decembrie 1997.
Împotriva hotărâri pronunțate în primă
instanță a declarat apel pârâta CN CFR București – Sucursala Regională CFR Cluj
,invocând că apelanta – pârâtă nu are calitate procesuală pasivă întrucât în
temeiul O.U.G. nr.12/1998 pârâta a devenit regie autonomă și pe cale de
consecință, calitate procesuală pasivă are SNCFR București.
Apelul pârâtei CN CFR SA – Regionala CFR Cluj
a fost respins ca nefondat prin decizia nr.57 din 31 ianuarie 2001 a Curții de
Apel Cluj – Secția comercială și contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a
procedat în speță făcând aplicațiunea dispozițiilor art.296 Cod Procedură
Civilă.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a
declarat recurs pârâta CN CFR SA – Regionala CFR Cluj.
Examinând criticile aduse deciziei atacate,
curtea apreciează că acestea se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod
procedură civilă.
Recursul pârâtei este nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, interpretarea probelor administrate
relevă că în mod corect instanța de apel a apreciat că pârâta are calitate
procesuală pasivă, chiar dacă prin O.U.G. nr.12/1998, SNCFR a fost
reorganizată.
Mai mult, potrivit convenției nr.27/1998 a SMF
SA, în baza procurii nr.426/1998 și a delegației nr.304/452/1998 a SMF SA –
Agenția Teritorială Cluj, agențiile teritoriale au fost împuternicite a
reprezenta în fața instanțelor judecătorești societățile ce s-au desprins din
SNCFR.
Pe cale de consecință, urmează a de constata
că și recurenta – apelantă – pârâtă în pricina de față face parte din CN CFR SA
și are calitate procesuală pasivă , fără putință de tăgadă.
Așadar, apărările recurentei nu pot fi
primite, acestea fiind fără suport legal, astfel că, urmează ca recursul să fie
respins ca nefondat.
În consecință, pentru considerentele ce
preced, Curtea,
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta C.N. CFR SA
Regionala CFR Cluj împotriva deciziei nr.57 din 31 ianuarie 2001 a Curții de
Apel Cluj – secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30
ianuarie 2003.