ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1219/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2034 din 7 noiembrie 2000,

pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamanta S.C. E. S.A., sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Cluj, și

a fost obligată pârâta la 4.275.901 lei majorări de întârziere și 402.092 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că o parte din datorii au fost compensate, iar cele necompensate au

fost recunoscute ca obligații de plată de către pârâtă.

Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Cluj care

a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către S.C. E. S.A., sucursala

Cluj, și S.N.C.F.R. Cluj Napoca.

Împotriva deciziei nr. 204/2001, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, reclamanta S.C. E. a declarat recurs, criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică întrucât, greșit instanța nu a avut în vedere faptul că

obligația inițierii procedurii de compensare revenea S.N.C.F.R. Cluj, care

promova acțiunea cu o întârziere de 2 - 3 luni față de scadența facturilor,

precum și metodologia emisă de R.E.N.E.L., conform căreia se derulează și

finalizează plata prin compensare.

Data stingerii datoriei este data înregistrării

acesteia și nu data emiterii procesului verbal de compensare.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat

este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă:

Contractul de furnizare a energiei electrice nr.

201/1995 a fost modificat prin procesul verbal de conciliere, potrivit căruia,

pentru debitele lichidate prin compensare, nu se calculează majorări sau

penalități, iar data decontării fiind data inițierii actului de compensare.

Din convențiile succesive dintre recurentă și

R.E.N.E.L., ultima din 1996, reiese că s-a prevăzut ca obligațiile de plată

reciproce să se stingă prin compensare.

Toate facturile pentru care recurenta reclamantă a

pretins majorări au fost achitate prin compensare, mai puțin cele din 1994,

1995, 1996 și 1997 pe care, legal instanța le-a considerat ca fiind prescrise,

conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar pentru facturile emise anterior

perioadei de 27 ianuarie 2000, (data introducerii acțiunii), calculate prin

expertiză, instanța a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 4.275.901

lei .

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în

cauză, raport necontestat de recurenta reclamantă, reiese că intimata a

întocmit actele de compensare în termenele prevăzute de convențiile părților,

precum și documentația pentru inițierea proceselor verbale de compensare.

Metodologia emisă de R.E.N.E.L. se referă la perioade

ulterioare litigiului, aceasta neputând fi aplicată retroactiv.

Astfel fiind, recursul declarat a fost respins,

conform art. 312 C. proc. civ., decizia recurată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.

E. S.A. Cluj, sucursala de Distribuție Cluj, împotriva deciziei nr. 204 din 7

martie 2001 a Curții de Apel Cluj.