ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2695/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC„E.” SA – Sucursala de Distribuție Transilvania Sud E.D.F.E.E. Târgu Mureș împotriva deciziei nr.486/A din 03 decembrie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat și motivat, după care, Curtea constată pricina în stare de judecată și o reține în fond spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC „E.” SA București – Sucursala de Distribuție Tg.Mureș l-a chemat în judecată pe V. I. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 37.778.501 lei reprezentând contravaloare energie electrică și majorări de întârziere.

Tribunalul Mureș prin sentința nr.1118 din 8 septembrie 2000 a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 37.678.501 lei contravaloare energie electrică și majorări de întârziere cu motivarea că pârâtul este semnatarul contractului în numele consumatorului și că facturile emise pentru consumul din perioada 26 februarie – 31 august 1999 nu au fost achitate la scadență. În conformitate cu art.4 din contract și cu Regulamentul aprobat prin H.G. nr.36/1993, pârâtul a fost obligat și la plata majorărilor de întârziere. Apelul declarat de pârât împotriva sentinței de fond a fost admis prin decizia nr.486 din 3 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș.

Curtea a apreciat că sunt întemeiate criticile referitoare la cuantumul majorărilor și a stabilit că pentru cele trei facturi în valoare de 32.022.137 lei majorarea de tarif trebuie limitată la 30 de zile de la data scadenței întrucât reclamanta se află și ea în culpă pentru neîntreruperea furnizării energiei electrice conform art.94 alin.2 din H.G. nr.336/1993. Restul pretențiilor reclamantei reprezentând 5.656.364 lei preț și 0,2% majorări ce depășesc intervalul de peste 20 de zile au fost respinse. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, reclamanta SC „E” SA – Sucursala de Distribuție Transilvania Sud.

Recurenta a criticat decizia pronunțată în apel, pentru următoarele motive: - La judecata în apel, cu încălcarea prevederilor art.98 Cod procedură civilă, intimatul a invocat faptul că nu a fost legal citat deși acesta a semnat dovada de primire care este din 11 august 2000. - Comunicarea sentinței de fond a fost făcută prin afișare la ușa instanței întrucât intimatul nu și-a indicat domiciliul sau schimbarea acestuia, iar termenul de 15 zile pentru declararea apelului nu a fost respectat. - S-a reținut greșit că după neachitarea primei facturi, reclamanta nu a procedat la sistarea funizării energiei electrice. - Greșit nu i-au fost acordate majorările de 0,2% pe zi de întârziere începând cu ziua a 6-a de la scadență și până la achitare așa cum prevede Regulamentul de furnizare și utilizare a energiei electrice.

- La factura nr.1111825/1999 în valoare de 5.656.364 lei, greșit nu i s-a acordat suma solicitată împreună cu majorările de întârziere aferente deși aceasta s-a emis conform contractului de furnizare și actului adițional nr.2/4 ianuarie 1999. - Clauzele contractuale nu și-au încetat valabilitatea chiar dacă H.G. nr.236/1993 a fost abrogată prin H.G. nr.170/18 martie 1999 prin care s-a stipulat expres prin art.1 alin.2: „contractele de furnizare a energiei electrice încheiate în baza Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin H.G. nr.236/1993 rămân valabile până la semnarea noilor contracte”. Față de aceste critici recurenta a susținut că în mod greșit i-a fost acordată doar suma de 32.022.135 lei și nu întreaga sumă solicitată.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Criticile formulate în recurs privesc deducerea sumei de 5.656.364 lei din suma pretinsă și acordată de instanța de fond. Această sumă privește factura nr.1111825/31 august 1999 emisă pentru o perioadă de consum care a început cu 1 iulie 1999 precum și majorările de tarif de 0,20%. Din examinarea contractului de furnizare nr.372/1997, rezultă că acesta s-a încheiat pe o perioadă determinată, pentru întregul bloc de locuințe și că termenul inițial stipulat care era 31 decembrie 1997 a fost prelungit conform actului adițional nr.2/4 ianuarie 1999 până la 1 iulie 1999. Întrucât factura nr.1111825/1999 privește o dată ulterioară valabilității contractului astfel cum a fost prelungit, corect instanța de apel a apreciat că această sumă nu este datorată și, ca urmare, nici majorările de tarif de 0,20% nu pot fi pretinse.

Potrivit H.G. nr.170/1999 prin care s-au abrogat prevederile H.G. nr.236/1993, relațiile contractuale dintre părți urmau să se stabilească prin contracte cadru aprobate de Autoritatea Națională de Reglementare a Domeniului Energiei. Prin urmare recurenta avea obligația să perfecteze raporturile juridice cu intimatul și pentru perioada următoare datei de 1 iulie 1999. În sprijinul acestui argument privind continuitatea în furnizarea energiei electrice după data de 1 iulie 1999 vine și actul adițional aflat la fila 10 din dosarul de fond potrivit căruia, se prelungește valabilitatea contractului până la 30 iunie 1999. În același act adițional s-a stipulat expres că furnizarea energiei electrice se va întrerupe la data de 1 iulie 1999. Așadar în lipsa convenției pentru furnizarea energiei electrice după data de 1 iulie 1999, nu există suport contractual pentru facturarea și încasarea tarifului, sau a majorărilor de întârziere.

Pentru a beneficia de continuitatea relațiilor contractuale până la încheierea noului contract, conform H.G. nr.170/1999, era necesar ca aceste relații să nu fi încetat așa cum rezultă expres din înscrisul menționat (fila 10 fond). Prin urmare această critică este nefondată. Și critica privind neîndeplinirea actelor procedurale cu intimatul va fi respinsă întrucât la data soluționării apelului, pârâtele au fost prezente în instanță, așa încât potrivit art.89(2) Cod procedură civilă înfățișarea părții acoperă orice viciu de procedură.. Potrivit dovezii aflată la fila 20 fond, procedura a fost îndeplinită cu pârâtul intimat și la judecata în primă instanță. Critica privind neexaminarea excepției tardivității apelului va fi respinsă întrucât instanța de apel, după verificarea actului de identitate al pârâtului (fila 36 apel) a stabilit că apelul a fost declarat în termen.

În fine, problema modului de determinare a majorărilor de întârziere la factura nr.1111825, nu necesită examinare pentru motivele deja expuse, iar pentru celelalte facturi nu există interes să se examineze clauza contractuală câtă vreme intimatul nu a contestat calculul și nu a promovat recurs așa încât și critica referitoare la perioada ce se ia în calcul pentru majorările de întârziere va fi respinsă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC„E.” SA – Sucursala de Distribuție Transilvania Sud E.D.F.E.E. Târgu Mureș împotriva deciziei nr.486/A din 03 decembrie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.