ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2695/2003

S-a

luat  în  examinare  recursul  declarat  de  reclamanta  SC„E.” SA – Sucursala

de Distribuție Transilvania Sud E.D.F.E.E. Târgu Mureș  împotriva

deciziei nr.486/A  din 03 decembrie  2001 a Curții de Apel Tg.Mureș.

La apelul

nominal se constată lipsa părților.

Procedura legal

îndeplinită.

S-a referit de

către magistratul asistent că recursul este legal timbrat și

motivat, după care, Curtea constată pricina în stare de judecată

și o reține în fond spre soluționare.

C U

R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC

„E.” SA București – Sucursala de Distribuție Tg.Mureș l-a chemat

în judecată pe V. I. și a solicitat ca prin sentința care se va

pronunța să fie obligat la plata sumei de 37.778.501 lei reprezentând

contravaloare energie electrică și majorări de întârziere.

Tribunalul

Mureș prin sentința nr.1118 din 8 septembrie 2000 a admis

acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 37.678.501 lei

contravaloare energie electrică și majorări de întârziere cu

motivarea că pârâtul este semnatarul contractului în numele consumatorului

și că facturile emise pentru consumul din perioada 26 februarie – 31

august 1999 nu au fost achitate la scadență.

În conformitate

cu art.4 din contract și cu Regulamentul aprobat prin H.G. nr.36/1993,

pârâtul a fost obligat și la plata majorărilor de întârziere.

Apelul declarat

de pârât împotriva sentinței de fond a fost admis prin decizia nr.486 din

3 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș.

Curtea a

apreciat că sunt întemeiate criticile referitoare la cuantumul

majorărilor și a stabilit că pentru cele trei facturi în valoare

de 32.022.137 lei majorarea de tarif trebuie limitată la 30 de zile de la

data scadenței întrucât reclamanta se află și ea în culpă

pentru neîntreruperea furnizării energiei electrice conform art.94 alin.2

din H.G. nr.336/1993.

Restul

pretențiilor reclamantei reprezentând 5.656.364 lei preț și 0,2%

majorări ce depășesc intervalul de peste 20 de zile au fost

respinse.

Împotriva

deciziei pronunțată  în apel a declarat recurs, reclamanta SC „E” SA

– Sucursala de Distribuție Transilvania Sud.

Recurenta a

criticat decizia pronunțată în apel, pentru  următoarele motive:

- La judecata

în apel, cu încălcarea prevederilor art.98 Cod procedură civilă,

intimatul a invocat faptul că nu a fost legal citat deși acesta a

semnat dovada de primire care este din 11 august 2000.

- Comunicarea

sentinței de fond a fost făcută prin afișare la ușa

instanței întrucât intimatul nu și-a indicat domiciliul sau

schimbarea acestuia, iar termenul de 15 zile pentru declararea apelului nu a

fost respectat.

- S-a

reținut greșit că după neachitarea primei facturi,

reclamanta nu a procedat la sistarea funizării energiei electrice.

- Greșit

nu i-au fost acordate majorările de 0,2% pe zi de întârziere începând cu

ziua a 6-a de la scadență și până la achitare așa cum

prevede Regulamentul de furnizare și utilizare a energiei electrice.

- La factura

nr.1111825/1999 în valoare de 5.656.364 lei, greșit nu i s-a acordat suma

solicitată împreună cu majorările de întârziere aferente

deși aceasta s-a emis conform contractului de furnizare și actului

adițional nr.2/4 ianuarie 1999.

- Clauzele

contractuale nu și-au încetat valabilitatea chiar dacă H.G.

nr.236/1993 a fost abrogată prin H.G. nr.170/18 martie 1999 prin care s-a

stipulat expres prin art.1 alin.2: „contractele de furnizare a energiei

electrice încheiate în baza Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, aprobat prin H.G. nr.236/1993 rămân valabile până

la semnarea noilor contracte”.

Față

de aceste critici recurenta a susținut că în mod greșit i-a fost

acordată doar suma de 32.022.135 lei și nu întreaga sumă

solicitată.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile

formulate în recurs privesc deducerea sumei de 5.656.364 lei din suma

pretinsă și acordată de instanța de fond.

Această

sumă privește factura nr.1111825/31 august 1999 emisă pentru o

perioadă de consum care a început cu 1 iulie 1999 precum și

majorările de tarif  de 0,20%.

Din examinarea

contractului de furnizare nr.372/1997, rezultă că acesta s-a încheiat

pe o perioadă determinată, pentru întregul bloc de locuințe

și că termenul inițial stipulat care era 31 decembrie 1997 a

fost prelungit conform actului adițional nr.2/4 ianuarie 1999 până la

1        iulie 1999.

Întrucât

factura nr.1111825/1999 privește o dată ulterioară

valabilității contractului astfel cum  a fost prelungit, corect

instanța de apel a apreciat că această sumă nu este

datorată și, ca urmare, nici majorările de tarif de 0,20% nu pot

fi pretinse.

Potrivit H.G.

nr.170/1999 prin care s-au abrogat prevederile H.G. nr.236/1993, relațiile

contractuale dintre părți urmau să se stabilească prin

contracte cadru aprobate de Autoritatea Națională de Reglementare a

Domeniului Energiei.

Prin urmare

recurenta avea obligația să perfecteze raporturile juridice cu

intimatul și pentru perioada următoare datei de 1 iulie 1999.

În sprijinul

acestui argument privind continuitatea în furnizarea energiei electrice

după data de 1 iulie 1999 vine și actul adițional aflat la fila

10 din dosarul de fond potrivit căruia, se prelungește valabilitatea

contractului până la 30 iunie 1999. În același act adițional s-a

stipulat expres că furnizarea energiei electrice se va întrerupe la data

de 1 iulie 1999.

Așadar în

lipsa convenției pentru furnizarea energiei electrice după data de 1

iulie 1999, nu există suport contractual pentru facturarea și

încasarea tarifului, sau a majorărilor de întârziere.

Pentru a

beneficia de continuitatea relațiilor contractuale până la încheierea

noului contract, conform H.G. nr.170/1999, era necesar ca aceste relații

să nu fi încetat așa cum rezultă expres din înscrisul

menționat (fila 10 fond).

Prin urmare

această critică este nefondată.

Și critica

privind neîndeplinirea actelor procedurale cu intimatul va fi respinsă

întrucât la data soluționării apelului, pârâtele au fost  prezente în

instanță, așa încât potrivit art.89(2) Cod procedură

civilă înfățișarea părții acoperă orice

viciu de procedură..

Potrivit

dovezii aflată la fila 20 fond, procedura a fost îndeplinită cu

pârâtul intimat și la judecata în primă instanță.

Critica privind

neexaminarea excepției tardivității apelului va fi respinsă

întrucât instanța de apel, după verificarea actului de identitate al

pârâtului (fila 36 apel) a stabilit că apelul a fost  declarat în termen.

În fine,

problema modului de determinare a majorărilor de întârziere la factura

nr.1111825, nu necesită examinare pentru motivele deja expuse, iar pentru

celelalte facturi nu există interes să se examineze clauza

contractuală câtă vreme intimatul nu a contestat calculul și nu

a promovat recurs așa încât și critica referitoare la perioada ce se

ia în calcul pentru majorările de întârziere va fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca nefondat,

recursul  formulat  de reclamanta SC„E.” SA – Sucursala de

Distribuție Transilvania Sud E.D.F.E.E. Târgu Mureș  împotriva

deciziei nr.486/A  din 03 decembrie  2001 a Curții de Apel Tg.Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  21 mai   2003.