ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2005

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta S.E. Brașov a SC T.B. SA, a solicitat obligarea pârâtei SC T.U.T.B. SA Brașov la plata sumei de 1.117.139.944 lei penalități de întârziere în cuantum de 0,2% calculate conform actului adițional nr. 1/2000 la contractul de furnizare energie termică din ianuarie 1999 – 2000. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul din ianuarie 1999 – 2000, pentru furnizarea energiei termice, facturile urmând a fi plătite în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării facturilor la consumator. Se susține că pârâta nu a achitat facturile în termen astfel că datorează penalități contractuale. Tribunalul Brașov, prin sentința comercială nr. 417 din 2 aprilie 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.117.139.944 lei penalități de întârziere și 32.037.798 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că există mandat de reprezentare al sucursalei. Pe fond a fost apreciată ca întemeiată în parte acțiunea reclamantei potrivit art. 14 din contract care prevede majorări de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere. De la data de 16 martie 2000, părțile au convenit, prin actul adițional să nu mai calculeze majorări de întârziere ci penalități de întârziere în cuantum de 0,2%, urmând a se încheia un nou contract între părți. Perioada facturată a fost noiembrie 1999 – aprilie 2000 și penalitățile au fost calculate până la data achitării, respectiv 3 septembrie 2000. Instanța de fond a mai apreciat și că noul contract de furnizare a energiei termice nu se aplică raporturilor juridice născute anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând în continuare excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și invocând dispozițiile art. 43 din Legea 31/1990, republicată, art. 7 C. com., art. 1600 C. civ. și art. 384 C. com. Se mai arată că, pe perioada 1 iulie 2000 – 3 septembrie 2000, nu există temei legal și contractual pentru a pretinde penalități de întârziere întrucât, prin H.G. 168 din 13 martie 2000 a fost înlocuit dreptul de a pretinde majorări de întârziere cu dreptul de a pretinde plata de penalități începând cu 13 martie 2000. Trebuia încheiat un nou contract de furnizare începând cu data de 30 iunie 2000 și cum contractul nu a fost încheiat, reclamanta nu poate pretinde penalități după această dată.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia comercială nr. 462 din 11 iulie 2001 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei reținând că există mandat de reprezentare astfel că reclamanta avea calitate să promoveze acțiunea și corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active. Pe fond s-a apreciat că există actul adițional din 16 martie 2000 din care reiese că se calculează doar penalități de 0,2%. noul contract nu se aplică situațiilor anterioare. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se arată că reclamanta a formulat acțiunea în nume propriu nu în numele SC T. SA București și că nu există un mandat scris, explicit și nici nu a fost înregistrat la R.C., urmând a se aplica dispozițiile art. 43 din Legea 31/1990 republicată.

Pe fond se susține că, după apariția deciziei A.N.R.E. 70/1990, reclamanta trebuia să inițieze încheierea unui nou contract începând cu data de 30 iunie 2000 și că în vechiul contract reclamanta nu a fost parte, astfel că nu se datorează penalități ulterior datei de 30 iunie 2000, când vechiul contract încetase. Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente: Contractul de furnizare energie termică din ianuarie 1999 – 2000, a fost încheiat pentru perioada noiembrie 1999 – aprilie 2000. Actul adițional din aprilie 2000 adaptează vechiul contract la H.G. 168 din 13 martie 2000, stabilind că de la data de 18 martie 2000 se calculează penalități de întârziere de 0,2% și că pentru perioada următoare se va încheia un nou contract de furnizare a energiei termice.

Conform deciziei A.N.R.E. nr. 70/1999 furnizorul de energie trebuia să încheie un nou contract începând cu data de 30 iunie 2000 (art. 2 din decizia 70 din 9 noiembrie 1999). Un nou contract părțile nu au încheiat astfel că, de la data de 1 iulie 2000 până la 3 septembrie 2000, când sumele au fost achitate, nu se pot pretinde penalități de întârziere neexistând un temei contractual. Prin urmare instanțele au aplicat greșit art. 1 din actul adițional la contractul din ianuarie 1999 – 2000, și au obligat pârâta la plata de penalități în plus de 282.962.698 lei. Această sumă va fi scăzută din suma acordată cu acest titlu și va fi obligată pârâta doar la plata sumei de 834.177.249 lei penalități de întârziere către reclamantă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei aceasta a fost soluționată corect de instanțe întrucât prin H.C.A. al SC T. SA București din 8 septembrie 2000, au fost acordate directorilor de sucursale împuternicirea de reprezentare, iar sucursala Brașov este înregistrată în R.C. Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC T.U.T.B. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 462 din 11 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul aceleiași pârâte și schimbă în parte sentința nr. 417 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, în sensul că obligă pârâta la 834.177.249 lei, penalități de întârziere în loc de 1.117.139.944 lei. Obligă intimata-reclamantă SC C.E.T. SA Brașov la cheltuieli de judecată în sumă de 32.056.798 lei către recurenta-pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 februarie 2005.