ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2005

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta S.E. Brașov a SC

T.B. SA, a solicitat obligarea pârâtei SC T.U.T.B. SA Brașov la plata sumei de

1.117.139.944 lei penalități de întârziere în cuantum de 0,2% calculate conform

actului adițional nr. 1/2000 la contractul de furnizare energie termică din ianuarie

1999 – 2000.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul din ianuarie 1999 – 2000,

pentru furnizarea energiei termice, facturile urmând a fi plătite în termen de

5 zile lucrătoare de la data înregistrării facturilor la consumator.

Se susține că pârâta nu a

achitat facturile în termen astfel că datorează penalități contractuale.

Tribunalul Brașov, prin

sentința comercială nr. 417 din 2 aprilie 2001, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă și a admis în

parte acțiunea. A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.117.139.944 lei

penalități de întârziere și 32.037.798 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că există mandat de reprezentare al

sucursalei. Pe fond a fost apreciată ca întemeiată în parte acțiunea

reclamantei potrivit art. 14 din contract care prevede majorări de întârziere

de 0,2% pe zi de întârziere.

De la data de 16 martie 2000,

părțile au convenit, prin actul adițional să nu mai calculeze majorări de

întârziere ci penalități de întârziere în cuantum de 0,2%, urmând a se încheia

un nou contract între părți. Perioada facturată a fost noiembrie 1999 – aprilie

2000 și penalitățile au fost calculate până la data achitării, respectiv 3

septembrie 2000.

Instanța de fond a mai

apreciat și că noul contract de furnizare a energiei termice nu se aplică

raporturilor juridice născute anterior.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta susținând în continuare excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei și invocând dispozițiile art. 43 din Legea

31/1990, republicată, art. 7 C. com., art. 1600 C. civ. și art. 384 C. com.

Se mai arată că, pe perioada

1 iulie 2000 – 3 septembrie 2000, nu există temei legal și contractual pentru a

pretinde penalități de întârziere întrucât, prin H.G. 168 din 13 martie 2000 a

fost înlocuit dreptul de a pretinde majorări de întârziere cu dreptul de a

pretinde plata de penalități începând cu 13 martie 2000.

Trebuia încheiat un nou

contract de furnizare începând cu data de 30 iunie 2000 și cum contractul nu a

fost încheiat, reclamanta nu poate pretinde penalități după această dată.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia comercială nr. 462 din 11 iulie 2001 a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei reținând că există mandat de reprezentare astfel că reclamanta avea

calitate să promoveze acțiunea și corect a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale active.

Pe fond s-a apreciat că

există actul adițional din 16 martie 2000 din care reiese că se calculează doar

penalități de 0,2%. noul contract nu se aplică situațiilor anterioare.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către pârâtă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Se arată că reclamanta a

formulat acțiunea în nume propriu nu în numele SC T. SA București și că nu

există un mandat scris, explicit și nici nu a fost înregistrat la R.C., urmând

a se aplica dispozițiile art. 43 din Legea 31/1990 republicată.

Pe fond se susține că, după

apariția deciziei A.N.R.E. 70/1990, reclamanta trebuia să inițieze încheierea

unui nou contract începând cu data de 30 iunie 2000 și că în vechiul contract

reclamanta nu a fost parte, astfel că nu se datorează penalități ulterior datei

de 30 iunie 2000, când vechiul contract încetase.

Recursul pârâtei este fondat

pentru următoarele considerente:

Contractul de furnizare

energie termică din ianuarie 1999 – 2000, a fost încheiat pentru perioada

noiembrie 1999 – aprilie 2000.

Actul adițional din aprilie

2000 adaptează vechiul contract la H.G. 168 din 13 martie 2000, stabilind că de

la data de 18 martie 2000 se calculează penalități de întârziere de 0,2% și că

pentru perioada următoare se va încheia un nou contract de furnizare a energiei

termice.

Conform deciziei A.N.R.E. nr.

70/1999 furnizorul de energie trebuia să încheie un nou contract începând cu

data de 30 iunie 2000 (art. 2 din decizia 70 din 9 noiembrie 1999). Un nou

contract părțile nu au încheiat astfel că, de la data de 1 iulie 2000 până la 3

septembrie 2000, când sumele au fost achitate, nu se pot pretinde penalități de

întârziere neexistând un temei contractual.

Prin urmare instanțele au

aplicat greșit art. 1 din actul adițional la contractul din ianuarie 1999 –

2000, și au obligat pârâta la plata de penalități în plus de 282.962.698 lei.

Această sumă va fi scăzută

din suma acordată cu acest titlu și va fi obligată pârâta doar la plata sumei

de 834.177.249 lei penalități de întârziere către reclamantă.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei aceasta a fost soluționată

corect de instanțe întrucât prin H.C.A. al SC T. SA București din 8 septembrie

2000, au fost acordate directorilor de sucursale împuternicirea de reprezentare,

iar sucursala Brașov este înregistrată în R.C. Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC T.U.T.B. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 462 din 11 iulie 2001 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia

atacată în sensul că admite apelul aceleiași pârâte și schimbă în parte

sentința nr. 417 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, în sensul că obligă

pârâta la 834.177.249 lei, penalități de întârziere în loc de 1.117.139.944

lei.

Obligă intimata-reclamantă

SC C.E.T. SA Brașov la cheltuieli de judecată în sumă de 32.056.798 lei către

recurenta-pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 9 februarie 2005.