ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3709/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12075 din 1 noiembrie 2004 Tribunalul București, secția a VI -a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se interzică pârâtei să utilizeze semnul „A.M." motivat de faptul că în baza certificatului de înregistrare marca nr. 52046 din 30 aprilie 2002 a obținut protecția pe teritoriul României a mărcii A.M. pentru clasa de produse 35: publicitate, import-export, numai pentru produsele de întreținere și recondiționare cosmetică auto, să fie obligată la plata de daune interese precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Mai arată reclamanta că pârâta are același obiect de activitate, și că folosește un semn identic cu marca A.M., în mod neautorizat, acționând astfel în mod neloial. Prin întâmpinarea depusă pârâta a arătat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a concilierii, și că nu prestează serviciile protejate de marca A.M. ci doar în cadrul activității de întreținere auto, folosind produsele marca A.M. La termenul din 10 mai 2004 s-a respins excepția prematurității acțiunii, iar la termenul din ședința publică de la data de 25 octombrie 2004, reclamanta a declarat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese. S-a mai reținut că marca A.M. a fost înregistrată pe teritoriul României pentru serviciile de „publicitate", „import-export" numai pentru produsele de întreținere și recondiționare cosmetică auto și nu pentru serviciile prestate de pârâtă: întreținere, recondiționare și cosmetică auto.

Din probele administrate în cauză nu a reieșit că pârâta desfășoară activității din gama celor protejate de marcă ci doar le folosește în desfășurarea activității sale. S-a mai reținut că publicitatea pe care pârâta o efectuează este menită să popularizeze serviciile sale, întreținere și cosmetică auto, și nu serviciile pentru care reclamanta are protecție pe teritoriul României. Prin decizia comercială nr. 795 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a respins apelul declarat de reclamantă și a obligat-o la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că apelul nu este fondat, că pârâta desfășoară servicii distincte de cele pentru care a fost înregistrată și care sunt protejate prin marca A.M., astfel că, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998.

S-a mai reținut că nu s-a dovedit prin înscrisurile depuse că intimata-pârâtă ar efectua o publicitate a produselor A.M., că folosirea de produse marca A.M., nu înseamnă același lucru cu folosirea semnului A.M. protejat prin marca înregistrată la OSIM. Precum și că oferirea sau prestarea de servicii folosind produse A.M. reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacă se realizează prin asocierea cu semnul protejat prin marcă. În final s-a arătat că hotărârea instanței de fond este legală și în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., instanța a fost obligată la 2000 RON cheltuieli de judecată, efectuate în apel. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamanta SC A.M.E.

SRL București a formulat recurs înregistrat la secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și care prin încheierea nr. 4065 din 8 decembrie 2006 a fost scos de pe rol și trimis la secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. s-a arătat că în mod greșit s-a interpretat certificatul de înregistrare emis de OSIM, că s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998 și că pârâta desfășoară servicii identice și asemănătoare cu cele pentru care recurenta are înregistrată marca. S-a mai arătat că în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța avea posibilitatea să micșoreze onorariul de avocat în raport cu totalul onorariilor minimale, acesta fiind nejustificat de mare în raport cu cheltuielile de judecată și cu munca depusă de avocat.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Certificatul de înregistrare emis de OSIM îi conferă recurentei-reclamante, în calitate de titulară a mărcii, un drept exclusiv de a folosi, pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 30 aprilie 2002, această marcă, numai pentru clasa de servicii pentru care a fost înregistrată (art. 6 din contractul de licență marcă din 18 iulie 2005, fila 18 dos. apel). Aceste servicii sunt de publicitate și import-export numai pentru produsele de întreținere și recondiționare auto. Intimata-pârâtă desfășoară o activitate de întreținere și reparare a automobilelor precum și cosmetică auto, și folosește o gamă de produse printre care și produsele marca A.M.

Rezultă astfel că cele două activități desfășurate de societăți sunt distincte și nu se poate reține că instanța de apel a dat o interpretare greșită certificatului de înregistrare la OSIM, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

Și titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, tară consimțământul titularului: a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul; Din probele administrate de recurenta-reclamantă în cauză nu rezultă că s-a dovedit aspectul nelegal și neloial al folosirii semnului A.M.

de către intimata-pârâtă care ar desfășoară servicii identice și asemănătoare cu cele pentru care recurenta are înregistrată marca. În aceste condiții, în cauză nu au fost aplicate greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, astfel că nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Referitor la cheltuielile de judecată, se reține că, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. față de valoarea și obiectul pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Față de cele arătate, hotărârea instanței de apel se privește ca legală iar recursul reclamantei, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat și în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.M.E. SRL București împotriva deciziei nr. 795 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI -a comercială. Obligă pe recurentă la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC M.R. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.