ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3709/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12075 din 1 noiembrie

2004 Tribunalul București, secția a

VI

-a comercială, a respins ca neîntemeiată

cererea formulată de reclamanta SC A.M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC

M.R. SRL.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Reclamanta a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se interzică

pârâtei să utilizeze semnul „A.M." motivat de faptul că în baza

certificatului de înregistrare marca nr. 52046 din 30 aprilie 2002 a obținut

protecția pe teritoriul României a mărcii A.M. pentru clasa de produse 35:

publicitate, import-export, numai pentru produsele de întreținere și

recondiționare cosmetică auto, să fie obligată la plata de daune interese

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Mai arată reclamanta

că pârâta are același obiect de activitate, și că folosește un semn identic cu

marca A.M., în mod neautorizat, acționând astfel în mod neloial.

Prin întâmpinarea

depusă pârâta a arătat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a

concilierii, și că nu prestează serviciile protejate de marca A.M. ci doar în

cadrul activității de întreținere auto, folosind produsele marca A.M.

La termenul din 10

mai 2004 s-a respins excepția prematurității acțiunii, iar la termenul din

ședința publică de la data de 25 octombrie 2004, reclamanta a declarat că

renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese.

S-a mai reținut că

marca A.M. a fost înregistrată pe teritoriul României pentru serviciile de

„publicitate", „import-export" numai pentru produsele de întreținere

și recondiționare cosmetică auto și nu pentru serviciile prestate de pârâtă:

întreținere, recondiționare și cosmetică auto.

Din probele

administrate în cauză nu a reieșit că pârâta desfășoară activității din gama

celor protejate de marcă ci doar le folosește în desfășurarea activității sale.

S-a mai reținut că

publicitatea pe care pârâta o efectuează este menită să popularizeze serviciile

sale, întreținere și cosmetică auto, și nu serviciile pentru care reclamanta

are protecție pe teritoriul României.

Prin decizia

comercială nr. 795 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a

VI-

a

comercială, a respins apelul declarat de reclamantă și a obligat-o la plata

sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că apelul nu este fondat, că pârâta

desfășoară servicii distincte de cele pentru care a fost înregistrată și care

sunt protejate prin marca A.M., astfel că, nu sunt aplicabile dispozițiile art.

35 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998.

S-a mai reținut că nu

s-a dovedit prin înscrisurile depuse că intimata-pârâtă ar efectua o

publicitate a produselor A.M., că folosirea de produse marca A.M., nu înseamnă

același lucru cu folosirea semnului A.M. protejat prin marca înregistrată la

OSIM. Precum și că oferirea sau prestarea de servicii folosind produse A.M.

reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacă

se realizează prin asocierea cu semnul protejat prin marcă.

În final s-a arătat

că hotărârea instanței de fond este legală și în raport de dispozițiile art.

274 C. proc. civ., instanța a fost obligată la 2000 RON cheltuieli de judecată,

efectuate în apel.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, reclamanta SC A.M.E. SRL București a formulat

recurs înregistrat la secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și care prin încheierea nr. 4065 din 8 decembrie 2006 a fost scos de pe rol și

trimis la secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea

recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. s-a

arătat că în mod greșit s-a interpretat certificatul de înregistrare emis de

OSIM, că s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin.

(2) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998 și că pârâta desfășoară servicii

identice și asemănătoare cu cele pentru care recurenta are înregistrată marca.

S-a mai arătat că în

baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța avea posibilitatea să micșoreze

onorariul de avocat în raport cu totalul onorariilor minimale, acesta fiind

nejustificat de mare în raport cu cheltuielile de judecată și cu munca depusă

de avocat.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Certificatul de înregistrare

emis de OSIM îi conferă recurentei-reclamante, în calitate de titulară a

mărcii, un drept exclusiv de a folosi, pe o perioadă de 10 ani, începând cu

data de 30 aprilie 2002, această marcă, numai pentru clasa de servicii pentru

care a fost înregistrată (art. 6 din contractul de licență marcă din 18 iulie

2005, fila 18 dos. apel).

Aceste servicii sunt

de publicitate și import-export numai pentru produsele de întreținere și

recondiționare auto.

Intimata-pârâtă

desfășoară o activitate de întreținere și reparare a automobilelor precum și

cosmetică auto, și folosește o gamă de produse printre care și produsele marca

A.M.

Rezultă astfel că

cele două activități desfășurate de societăți sunt distincte și nu se poate

reține că instanța de apel a dat o interpretare greșită certificatului de

înregistrare la OSIM, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 8

C. proc. civ.

Cu privire la motivul

de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 35 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr.

84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra

mărcii.

Și titularul mărcii

poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să

folosească, în activitatea lor comercială, tară consimțământul titularului:

a)

un semn identic cu marca pentru produse sau servicii

identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn care, dată

fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau

asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele

sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția

publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu

semnul;

Din probele

administrate de recurenta-reclamantă în cauză nu rezultă că s-a dovedit

aspectul nelegal și neloial al folosirii semnului A.M. de către intimata-pârâtă

care ar desfășoară servicii identice și asemănătoare cu cele pentru care

recurenta are înregistrată marca.

În aceste condiții,

în cauză nu au fost aplicate greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 84/1998,

astfel că nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la

cheltuielile de judecată, se reține că, în mod corect au fost aplicate

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. față de valoarea și obiectul

pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Față de cele arătate,

hotărârea instanței de apel se privește ca legală iar recursul reclamantei, în

raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat și în

raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata

sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC A.M.E. SRL București împotriva deciziei nr. 795 din 18 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a

VI

-a comercială.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 2000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC M.R. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai

2007.