ÎCCJ, decizie (scj.ro #81977)

folosind produse purtând o marcă înregistrată de un terț.

Cuprins pe materii :

Drept civil; Dreptul proprietății intelectuale;

Marcă; Drept exclusiv asupra mărcii; Servicii distincte de cele

pentru care a fost înregistrată marca și care sunt protejate prin

marcă.

Index alfabetic :

Dreptul proprietății intelectuale ;

-

Marcă ;

-

Dreptul exclusiv asupra mărcii ;

Legea

nr. 84/1998 : art. 35 alin. 2 lit. a lit. b

Potrivit art. 35 alin. (2) al Legii nr. 84/1998,

titularul mărcii poate cere instanței să interzică

terților să folosească în activitatea lor comercială,

fără consimțământul său „a) un semn identic cu marca

pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost

înregistrată ; b) un semn care, dată fiind identitatea sau

asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul

cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar

produce în percepția publicului un risc de confuzie...”

Textul art. 38 lit. c al Legii nr. 84/1998 prevede

că titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui

terț să folosească în activitatea sa comercială marca,

dacă aceasta este necesară pentru a indica destinația produsului

sau a serviciului.

În speță, pârâta nu desfășoară

activității din gama celor protejate de marcă ci doar le

folosește în desfășurarea activității sale.

Oferirea sau prestarea de servicii,  folosind

produse purtând marca în litigiu, reprezintă o încălcare a

dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacă se

realizează prin asocierea cu semnul protejat prin marcă.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 3709 din 8 mai 2007

Prin sentința comercială nr. 12075 din 1

noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.M.E. SRL

în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SRL.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut următoarele:

Reclamanta a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să i se

interzică pârâtei să utilizeze semnul „Auto

Magic” motivat de faptul că în baza certificatului de înregistrare marca

nr. 52046 din 30 aprilie 2002 a obținut protecția pe teritoriul

României a mărcii Auto Magic pentru clasa de produse 35: publicitate,

import – export numai pentru produsele de întreținere și

recondiționare cosmetică auto, s-a solicitat obligarea la daune

interese și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arăta că pârâta are același

obiect de activitate, că folosește un semn identic cu marca Auto

Magic, în mod neautorizat, acționând în mod neloial.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a arătat

că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a concilierii,

și că nu prestează serviciile protejate de marca Auto Magic ci

doar în cadrul activității de întreținere auto, folosește

ca și alte societăți, produsele marca Auto Magic.

La termenul din 10 mai 2004 s-a respins excepția

prematurității acțiunii,

iar la   termenul   din

ședința   publică   de  la

data  de 25  octombrie  2004,

reclamanta a declarat că renunță la

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese.

Marca Auto Magic a fost înregistrată pe teritoriul

României pentru serviciile de „publicitate” import – export numai pentru

produsele de întreținere și recondiționare cosmetică auto

și nu pentru serviciile prestate de pârâtă: întreținere,

recondiționare și cosmetică auto.

Din probele administrate în cauză nu a reieșit

că pârâta desfășoară activității din gama celor

protejate de marcă, ci doar le folosește în desfășurarea

activității sale.

S-a mai reținut că publicitatea pe care pârâta

o efectuează este menită să popularizeze serviciile sale –

întreținere și cosmetică auto – și nu serviciile pentru

care reclamanta are protecție pe teritoriul României.

Prin decizia comercială nr. 795 din 18 noiembrie

2005, Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială a

respins apelul declarat de reclamantă și a obligat-o la plata sumei

de 2000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că apelul nu este fondat, că pârâta

desfășoară servicii distincte de cele pentru care a fost

înregistrată și care sunt protejate prin marca Auto Magic astfel

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. a și

lit. b din Legea nr. 84/1998.

S-a mai reținut că nu s-a dovedit prin

înscrisurile depuse că pârâta ar efectua o publicitate produselor Auto

Magic, că folosirea de produse marca Auto Magic, nu înseamnă

același lucru cu folosirea semnului Auto Magic protejat prin marca

înregistrată la OSIM. Oferirea sau prestarea de servicii folosind produse

Auto Magic reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 35 din

Legea nr. 84/1998 numai dacă se realizează prin asocierea cu semnul

protejat prin marcă.

În final s-a arătat că hotărârea

instanței de fond este legală și în raport de dispozițiile

art. 274 c.pr.civ., instanța a fost obligată la 2000 RON cheltuieli

de judecată, efectuate în apel.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de apel, reclamanta SC A.M.E. SRL – București a formulat recurs

înregistrat la Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație

și Justiție și care prin încheierea nr. 4065 din 8 decembrie

2006 a fost scos de pe rol și trimis la Secția Civilă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.pr.civ., s-a arătat că în mod

greșit s-a interpretat certificatul de înregistrare emis de OSIM și

s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 35

alin. (2) lit. a și lit. b din Legea nr. 84/1998.

Pârâta desfășoară servicii identice

și asemănătoare cu cele pentru care recurenta are

înregistrată marca.

S-a mai arătat că în baza art. 274 alin. (3)

C.pr.civ., instanța avea

posibilitatea să micșoreze onorariul de avocat

în raport cu totalul onorariilor minimale, acesta fiind nejustificat de mare în

raport cu cheltuielile de judecată și cu munca depusă de avocat.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Certificatul de înregistrare emis de OSIM îi conferă

reclamantei, în calitate de titulară a mărcii, un drept exclusiv de a

folosi, pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 30 aprilie 2002,

această marcă, numai pentru clasa de servicii pentru care a fost

înregistrată.

Acestea sunt de publicitate, import-export numai pentru

produsele de întreținere și recondiționare auto.

Pârâtă desfășoară o activitate de

întreținere și reparare a automobilelor

precum și cosmetică auto, folosind o gamă

de produse printre care  și produsele marca Auto Magic.

Rezultă astfel că cele două

activități desfășurate de societăți sunt

distincte și nu se poate reține că instanța de apel a dat o

interpretare greșită certificatului de înregistrare la OSIM, pentru a

putea fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 304

pct. 9 C.pr.civ.

Din probele administrate de reclamanta nu rezultă că aceasta a

dovedit aspectul nelegal și neloial al folosirii semnului Auto Magic de

către pârâtă.

În aceste condiții nu se poate reține că

în cauză au fost aplicate greșit dispozițiile art. 35 din Legea

nr. 84/1998, astfel că nu se poate reține incidența motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Referitor la cheltuielile de judecată, în mod corect

au fost aplicate dispozițiile art. 274 C.pr.civ.

Față de cele arătate,

recursul reclamantei, în raport de dispozițiile art. 312 C.pr.civ., s-a

respins ca nefondat și în raport de dispozițiile art. 274 C.pr.civ.

recurenta a fost obligată la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de

judecată efectuate în recurs.