ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 992/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1890, pronunțată la data de

20 noiembrie 2000, în dosarul nr. 6226/COM/2000, secția comercială a

Tribunalului Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA împotriva

pârâtei S.N.CF.R. SA, astfel cum a fost precizată, cu consecința obligării acesteia

să plătească reclamantei suma de 115.513.406 lei, reprezentând majorări de tarif

și suma de 7.625.805 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

principal, că, pentru neplata în termen a facturilor emise de reclamantă pentru

încasarea prețului energiei electrice furnizate pârâtei în perioada iunie 1997

– ianuarie 1999, aceasta datorează, conform art. 94 din H.G. nr. 236/1993, o

majorare de tarif de 0,2% pe zi, care însumează 115.513.406 lei, conform calculului

anexat acțiunii introductive, necontestat.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri

a fost respins ca nefondat de secția comercială și de contencios administrativ

a Curții de Apel Timișoara, prin decizia nr. 219/A, pronunțată la data de 7

martie 2001, în dosarul nr. 536/COM/2001.

Pentru a pronunța menționata decizie, instanța de

apel a reținut că pârâta nu poate invoca exonerarea de plată a majorărilor pe

motiv că acestea nu sunt cuprinse expres nici în contractul încheiat în anul

1989, nici în convenția încheiată în anul 1996, între fostele foruri tutelare

ale părților, întrucât obligația de plată a acestora este prevăzută, în mod

imperativ, de art. 94 din H.G. nr. 263/1993, neputându-se deroga de la aceasta.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat

recurs apelanta-pârâtă S.N.C.F.R. SA, invocând, ca temei de drept al cererii

sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 11 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că

instanța de apel a încălcat art. 969 C. civ., având în vedere că majorările de

tarif nu au fost prevăzute nici în contractul nr. 3150268/1998, nici în

convenția nr. 1/954/1994, încheiate între părți, astfel că, nefiind

concretizate într-o convenție, nu puteau fi acordate, critică ce se circumscrie

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea

recursului și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și

temeinice.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că instanța de apel a

reținut, cu justețe, că obligația de plată a majorărilor de tarif este legală, fiind

prevăzută de art. 94 din H.G. nr. 236/1993, corect aplicat în speță, și nu

contractuală, așa încât, critica încălcării art. 969 C. civ., ce vizează

incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C.

proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.C.F.R SA,

prin S.M.F. SA, Agenția teritorială Timișoara, împotriva deciziei nr. 219 din 7

martie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie

2003.